Glorie la vârsta pensiei
E drept că au trecut ani buni de la perioada lor de glorie maximă și că mai bine de un deceniu (1992-2003), trupa nu a mai existat, dar după reunirea lor muzicală, membrii formației Europe și-au recâștigat și energia, lansând, nu mai puțin de cinci albume noi, adică tot atâtea câte au avut în primii ani de existență. La o vârstă când bărbații se pregătesc să devină pensionari, Joey Tempest (solist - 51 ani), John Norum (chitarist - 51 ani), Mic Michaeli (clape - 52 ani), John Leven (chitară bas - 51 ani ) și Ian Haugland (tobe - 50 ani) au pornit de la capăt, izbutind să ademenească din nou succesul, pe vechile ruine ale faimei lor. Ba, și mai mult, fanilor vechi și stabili li s-a alăturat un public tânăr și entuziast. "Cred că ruptura din `92 și pauza ce a urmat ne-a prins bine. Piața muzicală era pe atunci într-o mare schimbare. Apărea în forță stilul grunge. Hard rockul și heavy metalul avuseseră propriii lor ani de glorie. Un deceniu întreg de domnie. Apoi, auzeai la radio mai mult melodiile celor de la Pearl Jam, decât pe ale noastre. Așa că trupa s-a destrămat și fiecare dintre noi a luat-o pe alt drum. Eu am început o carieră solo și așa mai departe. Ar fi fost grozav, poate, să continuăm ca înainte, însă această despărțire ne-a prins bine tuturor. Ne-am întors mai puternici, și acum cred eu că suntem chiar mai buni decât înainte", se confesa Joey Tempest (solistul trupei) într-un interviu recent.
Un concurs norocos
Actul de naștere al trupei Europe a fost semnat în 1979 de doi suedezi: Joey Tempest (al cărui nume real este Rolf Magnus Joakim Larsson) și chitaristul John Norum. Erau doi adolescenți îndrăgostiți de rockul britanic, care visau să ajungă pe aceeași scenă cu cei de la Led Zeppelin sau Deep Purple, pe care îi admirau în mod deosebit. Alături de alți doi cunoscuți - Peter Olsson și Tony Reno - au format o trupă intitulată Force. Aveau 16-17 ani când au început să-și înregistreze primele melodii și s-au apucat să-și caute producători. Majoritatea companiilor de discuri i-au refuzat, pe motiv că aveau "părul prea lung" și foloseau "prea multă chitară" în melodiile lor. După doar doi ani de la înființarea trupei, dezamăgit de lipsa succesului, Peter Olsson dezerta și era înlocuit de John Leven.
În 1982, iubita din vremea aceea a lui Joey Tempest a înscris trupa într-un concurs muzical, intitulat Rock-SM, împingându-i către un succes neașteptat. Prezentă în competiție alături de alte 4000 de formații la fel de dornice de succes, Force, care tocmai își schimbase numele în Europe, a câștigat marele premiu al concursului, care era un contract cu compania "Hot Records". Ba mai mult, în cadrul aceluiași concurs, Joey a câștigat și premiul pentru "Cel mai bun solist", iar John pe cel pentru "Cel mai bun chitarist". De aici înainte, ușa spre succes le era larg deschisă. În 1983, când și-au lansat primul album, intitulat chiar "Europe", adolescenții din Suedia și din Japonia le-au căzut la picioare, aclamându-i ca pe niște învingători. Dar adevărata ascensiune pe scena muzicală internațională s-a produs abia cu cel de-al doilea disc al lor, "Wings of Tomorrow", scos în 1984. Este și anul în care au loc două schimbări importante în trupă. Mai întâi, clăparul Mic Michaeli, angajat doar ca să-i acompanieze din când în când în concertele lor, devine membru permanent al trupei, iar la scurt timp după aceasta, Tony Reno este concediat pe motiv că trăgea chiulul de la repetiții, și înlocuit cu Ian Haugland.
"The Final Countdown"
În această nouă formulă, au lansat, în 1986, cel mai apreciat album al lor de până acum - "The Final Countdown". Discul s-a vândut în peste 3 milioane de exemplare în SUA și a atins vânzări de peste 20 de milioane de exemplare în întreaga lume. El le-a adus numeroase premii, printre care trei discuri de platină, în America, unde au și urcat pe locul 8 în top 200 Billboard, iar melodia ce a dat numele albumului "The Final Countdown" a ajuns pe locul 1 în topurile mondiale și a devenit un adevărat simbol al trupei. Cu toate acestea, următorul lor album, "Out of This World" (1988), deși a fost destul de bine primit, nu a mai reușit să-i egaleze succesul, iar cel de-al cincilea, "Prisoners in Paradise" (1991), aproape că a trecut neobservat. Orizontul muzicii rock fusese ocupat, între timp, de noi trupe: Nirvana, Soundgarden, Alice In Chains sau Pearl Jam. Dezamăgiți și obosiți, în 1992, după turneul de promovare al albumului, cei cinci prieteni de viață și muzică au decis să-și spună "la revedere", luând-o fiecare pe drumul său. Petrecuseră doar un deceniu prin topurile lumii, așa că destrămarea fără prea mare larmă a formației i-a cam luat prin surprindere pe fanii lor. "Astfel de rupturi se întâmplă mai ales când ești foarte tânăr și necopt... Între timp, însă, am învățat să comunicăm mai bine, și azi ne avem ca frații. Iar lucrul acesta este extrem de important. E grozav să merg iar în turneu cu prietenii mei vechi. Am lucrat și singur, și cu alți muzicieni, dar nu era același lucru", mărturisea Joey Tempest.
Dar iată că în 1998, după un ocean de tăcere și când mulți își luaseră gândul de la ei, au apărut primele zvonuri ale unei reveniri. Un an mai târziu, de Revelion, Europe apărea din nou pe scena muzicală din Stockholm, pentru ca în 2003 să apară pe piață cu un nou album, "Start from the Dark" (2004). Chiar dacă nu s-au propulsat în vârfurile topurilor, suedezii și-au regăsit, încet, dar sigur, locul pe scena muzicală internațională. Frumoșii vikingi ai scenei de altădată au acceptat, umili, să cânte în deschiderea altor trupe în vogă, pentru a deveni, apoi, cap de afiș. "Nu am vrut să revenim doar pentru un concert sau două. Am vrut să ne întoarcem pe termen lung și să aducem ceva nou. Am fost conștienți că abia după două-trei albume vom fi iar băgați în seamă", spunea liderul trupei. Lucru pe care se pare că l-au și reușit.
Deși concertul din România al trupei Europe face parte din turneul de promovare a noului material discografic, nu vor lipsi nici piesele cele mai cunoscute ale trupei, precum: "The Final Countdown", "Rock the Night" sau "Carrie". Se anunță o seară muzicală fierbinte, cu rock incendiar.
(Bilete mai puteți găsi în rețeaua Eventim. Au prețuri cuprinse între 95 și 175 lei.)