Ei bine, toţi s-au aflat în 2008, în topul vânzărilor mondiale de discuri. Sau ce ar putea să caute el alături de Lady Gaga şi Michael Bublé, în concert?! Şi totuşi, toţi trei i-au cântat reginei Elisabeta a II-a a Angliei, în 2009, la un dineu. Iar acestea sunt doar câteva dintre reuşitele dirijorului olandez în vârstă de 65 de ani.
În cei aproape 40 de ani de carieră, el a încercat să creeze o punte între oamenii de rând şi muzica clasică, pe care a interpretat-o atât în marile saloane de bal, cât şi în sălile de concert sau pe stadion, alegând cu atenţie bucăţile cele mai uşoare şi mai vioaie. Această dorinţă a lui de a face muzica cultă mai accesibilă publicului larg nu a fost întotdeauna privită cu ochi buni de colegii de breaslă, dar şi-a câştigat în schimb numeroşi fani, dovadă fiind cele peste 40 de milioane de albume şi DVD-uri vândute în întreaga lume şi cele peste 500 de Discuri de Platină şi Aur obţinute de el până acum. Şi la noi în ţară André Rieu se bucură de-o mare faimă, de aceea a programat un număr impresionant de concerte. În Bucureşti, el va cânta, de şapte ori în Piaţa Constituţiei (pe 5, 6, 7, 11, 12, 13 şi 14 iunie), în încercarea de a-i satisface pe numeroşii iubitorii de valsuri, care vor să se convingă pe viu de măiestria ucenicului vrăjitor al arcuşului, dar şi al baghetei de dirijor.
Zâna blondă de la vioară
André Léon Marie Nicolas Rieu s-a născut pe 1 octombrie 1949, la Maastricht, într-o familie de muzicieni. Nu este de mirare că şi micul André a îmbrăţişat cu drag şi entuziasm muzica, încă de la primii paşi în viaţă. Încurajat de tatăl său, care era dirijor, s-a apucat de studiul viorii, la numai 5 ani. "La început îmi era aproape imposibil să mă concentrez. Şi asta pentru că profesoara mea era o zână atât de frumoasă şi atât de blondă, că m-am îndrăgostit de ea la prima vedere. Aşa că în loc să fiu atent la lecţie, visam cu ochii larg deschişi la ea...", povestea artistul într-un interviu. Dar în ciuda piedicilor cu îndrăgosteala, André reuşeşte încet, încet, să deprindă tainele acestui instrument, de care s-a îndrăgosit la fel de mult ca de doamna profesoară. A urmat mai apoi Conservatorul regal din Liège, apoi pe cel din Maastricht şi, într-un final, şi-a definitivat studiile la Academia de muzică şi Conservatorul regal din Bruxelles.
Marjorie
Chiar înainte de-a fi terminat facultatea, André obişnuia să dea, împreună cu prietenii lui, mici reprezentaţii pe la diverse petreceri şi serate. Tipul de reprezentaţii cu caracter popular îl atrăgeau în mod deosebit, căci muzica pe care o cânta era mult mai flexibilă, şi atmosfera mai veselă decât în sălile de concert.
Cu toate că a fost înconjurat doar de muzica clasică, tânărul André a simţit întotdeauna că ceva îi lipseşte. "În copilărie, mergeam cu tatăl meu la concerte. Mă fascinau, de-a dreptul, orchestra imensă şi sunetele cărora le dădeau viaţă. Era fantastic. Cu toate acestea, nu puteam să înţeleg atmosfera sobră din timpul concertelor. Toţi erau serioşi. Nu aveai voie să tuşeşti sau să râzi, să schiţezi vreun gest, chiar dacă mie, muzica aceea mi se părea că transmitea numai bucurie, că e plină de veselie", se confesa artistul. Aşa a început să îl preocupe să schimbe atitudinea oamenilor faţă de muzică, făcându-i să o îmbrăţişeze cu toată inima, fără restricţii. Iar dacă o vreme a ezitat să-şi pună în practică aceste idei, sprijinul şi încurajarea i-au venit de la Marjorie, iubita lui din facultate, care avea să-i devină soţie în 1975. "Sunt căsătorit de 38 de ani şi toată lumea ştie asta. E uşor să te îndrăgosteşti. E mai greu să rămâi alături de persoana iubită. Iubirea presupune ceva mai mult decât perioada aceea de îndrăgosteală de la început. Înseamnă să dăruieşti şi să primeşti în egală măsură. Înseamnă să ai grijă de jumătatea ta, la bine şi la rău. Ştiu că ce vă spun acum sună a clişeu. Dar asta este...", spunea André, într-un interviu acordat în 2013. Marjorie, pe atunci profesoară de germană şi italiană, l-a sprijinit moral şi l-a încurajat. Tot ea s-a ocupat de creşterea celor doi copii ai lor, Marc (născut în 1978) şi Pierre (1981).
Magia valsului
În 1978, după terminarea studiilor, artistul olandez înfiinţează Orchestra de Salon Maastricht, dar cântă în acelaşi timp şi alături de Orchestra Simfonică Limburg. Asta până în 1987, când se hotărăşte să formeze de acum faimoasa "Johann Strauss Orchestra" şi propria-i companie de producţie. Tot Marjorie avea să-i fie punct de sprijin în realizarea acestor visuri noi. Ea i-a devenit manager, rămânând, însă, discretă, în umbră, lucru pentru care André îi este extrem de recunoscător. "Întotdeauna am vrut să mă căsătoresc cu o femeie pe care s-o iubesc şi alături de care să şi pot lucra. Fără Marjorie, visul meu de a călători în lumea întreagă, cu propria-mi orchestră, nu s-ar fi realizat. Şi pentru aceasta, îi voi fi mereu recunoscător", spunea el.
Încet, încet "Johann Strauss Orchestra" a cucerit lumea, iar spectacolele lor din ce în ce mai elaborate şi mai fastuoase au ajuns să fie găzduite pe toate continentele. Şi în timp ce unii critici cred că mulţumită lui André Rieu valsul trăieşte o a doua perioadă de glorie, alţii s-au apucat să-l critice pentru "spectacolele lui teatrale" şi "sentimentalismul deşănţat", care diminuează satisfacţia pe care ar trebui să ţi-o dea un spectacol de muzică clasică. Acest tip de critici nu l-au determinat însă pe André să-şi schimbe cursul în carieră. El a continuat să popularizeze valsul, iar până azi a susţinut peste 100 de concerte în întreaga lume, acumulând două premii World Music, pe lângă cele 400 de Discuri de platină pe care le deţine.
În 2011, artistul olandez a acceptat să cânte un vals compus de sir Anthony Hopkins. Câştigătorul premiului Oscar compune muzică de ani buni, dar melodia "And The Waltz Goes On" a scris-o special pentru Rieu. "Sunt un mare admirator al lui André Rieu. E un mare muzician. Am sperat să îi placă melodia şi s-o cânte cu orchestra lui. Iar ce a ieşit, m-a lăsat paf. Suna chiar mai bine decât îmi puteam imagina", declara marele actor, după ce ascultase, în premieră la Maastricht, primul concert în care a fost inclusă melodia compusă de el.
Şi pentru că lui Rieu îi plac valorile tradiţionale, seria concertelor lui va fi deschisă la Bucureşti cu acorduri maramureşene. Zece perechi de dansatori ai Ansamblului Folcloric Naţional Transilvania s-au pregătit intens, împreună cu maestrul olandez, ca să evolueze pe scenă, alături de el. La Bucureşti, dirijorul olandez vine însoţit de orchestra sa, formată din 100 de instrumentişti.
(Bilete mai găsiţi în reţeaua Eventim. Au preţuri cuprinse între 172,8 lei şi 864 lei categoria VIP.)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
