- Pe 27 mai, la Sala Palatului din Capitală, îl puteţi asculta pe Pablo Alboran, un adevărat fenomen al muzicii spaniole actuale. Deşi are doar 25 de ani şi este la început de carieră, internetul l-a ajutat să se impună şi să-şi câştige celebritatea rapid. Acasă la el, pe piaţa muzicală iberică, este cel mai bine vândut artist din 2011 încoace. A lansat până acum 4 albume şi a câştigat o mulţime de premii: 30 de discuri de platină în Europa, 40 de premii internaţionale, 3 nominalizări la premiile Latin Grammy. Dar premiul său cel mai mare sunt milioanele de fani de pe internet -
Fascinat de pian
Pablo Moreno de Alborán Ferrándiz s-a născut pe 31 mai 1989, în Malaga. Este fiul unui arhitect spaniol cu sânge albastru şi al unei franţuzoaice. La vârsta la care alţi băieţei băteau mingea prin cartier şi se jucau de-a soldaţii, în loc să fie în fruntea "armadelor" de copii, asemenea fraţilor lui, Casilda şi Salvador, şi să le conducă în bătălii victorioase (asemenea străbunicului lor, amiralul Francisco Moreno Fernández marchiz de Alborán), Pablo prefera să stea închis în casă şi să încerce să descifreze misterele pianului. "Mulţi au înclinaţii către sport. Eu am avut către muzică. În loc să fug la joacă tot timpul, stam în camera mea şi cântam la pian. Până şi mama credea că sunt un copil cam ciudat. Dar mai târziu, văzând că muzica nu este pentru mine o pasiune trecătoare, tot ea mi-a sugerat să o iau în serios şi s-o studiez cu profesor", povestea el într-un interviu.
La 12 ani stăpânea nu doar pianul, ci şi chitara, ba chiar compusese câteva melodii. Două dintre acestea, "Amor del Barrio" şi "Desencuentro" - uşor refăcute, se găsesc pe albumul lui de debut. Prima apariţie scenică nu a fost însă cu chitara de gât, ci tot la clapele unui pian: "La primul meu concert eram atât de emoţionat, încât până să pun piciorul pe scenă, uitasem aproape jumătate din piesa pe care urma s-o interpretez. Mi-am luat însă inima-n dinţi şi nu am dat bir cu fugiţii. Abia după ce m-am aşezat la pian, mi-am reamintit treptat toată melodia. Nimeni nu a observat fâstâceala mea, şi atât părinţii, cât şi profesorii, care erau spectatori, au fost impresionaţi de interpretare".
Glorie pe internet
Cu toate că muzica a fost prima lui iubire şi familia l-a încurajat să-şi urmeze visul, în preajma lui au apărut şi câţiva sfătuitori care îi sugerau că va muri de foame cu o meserie de artist. Atunci s-a gândit să studieze ceva "serios". "Am studiat marketingul şi am descoperit că este o profesie pe care o urăsc. Apoi am încercat filosofia, dar ce-mi doream eu cu adevărat să fac era muzica. De câte ori prindeam o ocazie, cântam. Cântam pe la zilele prietenilor, la petrecerile lor, în concertele locale cu scop caritabil, din oraşul meu natal, Malaga, peste tot pe unde eram invitat", povestea el. Aşa a ajuns să cânte şi într-un restaurant cu muzică flamenco, unde a fost auzit de un jurnalist local, care şi-a dat seama imediat că puştiul are voce, i-a recomandat un producător, şi aşa, peste noapte, la 18 ani, s-a apucat să înregistreze primul lui disc. "Am lucrat la acel album trei ani şi jumătate. Lucrurile se mişcau extrem de greu şi rezultatele se tot lăsau aşteptate. La un moment dat, m-a apucat disperarea, mai ales că oamenii din jur începuseră să mă înţepe ironic: «Tu parcă înregistrai un album?!». M-am hotărât să le demonstrez cumva că eu chiar munceam la discul ăla. Aşa am înregistrat, pentru început, doar câteva melodii, în propria sufragerie de-acasă, şi le-am pus pe internet, pe YouTube, ca să le arăt prietenilor şi familiei că nu stau degeaba. Aceştia, la rândul lor, le-au dat mai departe, spre vizionare şi ascultare, prietenilor lor, iar aceştia, mai departe către alţi prieteni, care le-au postat pe Twitter şi Facebook... Peste noapte, m-am trezit cu milioane de fani din întreaga lume. Aceşti oameni de pe internet m-au transformat în star. Datorită lor, melodia mea de debut a ajuns direct pe locul 1 în topuri şi am ajuns să vând mii de bilete la concerte şi să primesc tot felul de nominalizări şi premii", spune tânărul artist într-un interviu, acordat la puţin timp după ce cucerise lumea virtuală...
Succesul l-a cam luat prin surprindere pe Pablo. După debutul pe internet, melodiile lui romantice, pline de sensibilitate au fost preluate de toate posturile de radio şi televiziune. Nici nu-şi lansase primul album, când devenise deja celebru, fiind remarcat de artişti mari, precum Ricky Martin sau Kelly Rowland, de la Destiny's Child. Dar lovitura de graţie a venit când grupul EMI Music i-a oferit un contract sigur.
O viaţă un pic nebună
Albumul lui de debut intitulat chiar "Pablo Alborán" (2010) s-a vândut ca pâinea caldă, iar melodia "Solamente tu", aflată şi ea pe acest album, i-a adus primul disc de platină dintr-un lung şir de alte premii. Nici următorul lui disc, "En acustico" (2011), nu a trecut neobservat, iar cu cel de-al treilea, "Tanto" (2012), a demonstrat că nu este doar o apariţie meteorică pe scena muzicală. Cu toate acestea, succesul nu i s-a urcat la cap tânărului spaniol. El încearcă din răsputeri să nu se schimbe şi să rămână un "tip obişnuit", care nu vrea nici în ruptul capului să renunţe la accentul lui "provincial". "Sunt un tip normal. Îmi ţin prietenii şi familia aproape. Ei ştiu că sunt alături de ei oricând au nevoie de mine, aşa cum şi eu ştiu că mă pot baza oricând pe ei. Viaţa asta de muzician este un pic nebună. Trebuie să călătoresc de colo-colo. Există tot felul de tentaţii şi e uşor să-ţi pierzi capul. Dar familia şi prietenii mei sunt ancora mea şi mă ţin pe linia de plutire. Au foarte mare încredere în mine, iar eu încerc să nu-i dezamăgesc. ... Cât despre accent, de ce aş renunţa la el? Mă defineşte. Sunt mândru de rădăcinile mele andaluze", spune el.
(Dacă doriţi să vă alăturaţi lor, grăbiţi-vă! Mai puteţi găsi bilete cu preţuri cuprinse între 168 şi 380 lei, în reţeaua Vreaubilet.)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
