Printre români se găsesc numeroşi iubitori ai genului, astfel încât şi oferta este pe măsură. La jumătatea lunii mai, de exemplu, vine în România un mare jazzman al zilelor noastre - saxofonistul şi compozitorul american Kenny Garrett, care va susţine trei concerte. Mai întâi va cânta la Cluj, pe 11 mai, la Teatrul Naţional, apoi la Timişoara, pe 12 mai, la Casa Studenţilor şi, într-un final, va ajunge în Capitală pe 14 ale lui Florar, pentru un concert extraordinar, la Sala Radio.
Apreciat de publicaţia americană "Washington City Paper" drept "Cel mai important saxofonist alto al generaţiei sale", Kenny Garrett are o carieră spectaculoasă. În cei peste 30 de ani de muzică a reuşit să se impună în ierarhia jazzului american, unde a cântat alături de alţi mari artişti ai genului, precum: Miles Davis, Art Blakey, Joe Henderson, Freddie Hubbard, Marcus Miller, Chick Corea, Herbie Hancock etc., creându-şi, totodată, şi propriul renume. Garrett este câştigătorul unui Grammy la categoria "Cel mai bun album instrumental de jazz", în 2010, şi deţinător al altor nenumărate premii, distincţii şi nominalizări, fiind frecvent selectat în topurile unor reputate reviste de specialitate, precum "Down Beat" şi "Billboard".
Saxofonul fermecat
Kenny Garrett s-a născut pe 9 octombrie 1960, în Detroit, Michigan, într-o familie modestă. Tatăl lui, tâmplar de meserie, era şi un pasionat amator de muzică, dispus să îşi petreacă fiecare fărâmă de timp liber cântând la saxofonul pe care îl deţinea. Aşa că fiul lui, Kenny, s-a împrietenit cu muzica încă din... leagăn. "Aveam opt ani, când tata mi-a făcut cel mai frumos cadou din lume: un saxofon numai al meu! Era un saxofon alto, uşor diferit de-al lui. Nu ştiu unde îl găsise, probabil pe la un târg de vechituri. Îmi amintesc şi azi saxofonul ăla, de parcă l-aş avea în faţa ochilor. Nu mi-a păsat însă nicio clipă că arăta aşa obosit şi peticit. Tot ce-mi doream era să pun mâna pe el şi să cânt. Era numai şi numai al meu. Tata m-a învăţat cu răbdare să-i descifrez misterele", povestea artistul într-un interviu. Acesta a fost primul instrument "magic" ce a trecut prin mâinile lui Kenny. Cel de-al doilea, de-a dreptul fermecat, i-a ajuns în braţe în timpul liceului, când a cântat, fără să ştie, la un saxofon ce-i aparţinuse unui mare muzician - John Coltrane. "E una dintre cele mai ciudate întâmplări din viaţa mea. Aveam un coleg de şcoală care se numea Darrell Roberts. Darrell mi-a povestit adeseori că este nepotul lui John Coltrane. Bineînţeles că nu l-am crezut. Ce să caute nepotul marelui Coltrane la liceul public «McKenzie» din Detroit?! Şi pentru că tot învăţam amândoi să cântăm şi să experimentăm, schimbam adesea saxofonul meu alto pe saxofonul lui sopran, care, după propriile-i afirmaţii, îi aparţinuse celebrului său unchi. Am realizat că nu minţise, într-o zi, când m-a sunat de acasă de la vărul lui, Ravi Coltrane, fiul marelui saxofonist, şi mi l-a dat pe acesta la telefon", povesteşte Kenny. Ca prin minune, celebritatea instrumentului a determinat un moment de cotitură în viaţa băiatului. La puţin timp de la această întâmplare, chiar după terminarea liceului, în 1978, tânărul saxofonist era recrutat în celebra Orchestră Duke Ellington, condusă la vremea aceea de fiul marelui Duke - Mercer Ellington. Trei ani mai târziu, era deja saxofonist în Orchestra Mel Lewis, iar mai apoi, ajungea în Quartetul bateristului Dannie Richmond, ca spre finalul anilor '80 să îl găsim în trupa unui alt mare zeu al jazzului mondial, Miles Davis. Alături de acesta a înregistrat trei albume, între 1989 şi 1996. "Am învăţat enorm de la el. Miles a fost un mare profesor. Era mereu deschis la nou şi dispus să asculte orice stil de muzică. Era un şef de trupă extraordinar... Am cântat în formaţia lui cinci ani, aşa că nu mă mir atunci când oamenii îşi amintesc de el, doar când îmi menţionează numele... Multă lume m-a descoperit prin intermediul lui", povestea artistul, întrebat dacă asocierea cu marele Miles Davis nu îi diminuează propriul merit.
Kenny nu şi-a negat niciodată trecutul şi nu şi-a uitat mentorii. Nu s-a simţit ameninţat sau intimidat de succesul acestora, ba chiar le este recunoscător pentru anii de ucenicie petrecuţi alături de ei, admiţând că adevărata meserie a prins-o de la ei: "Eu, unul, am învăţat muzică de la predecesorii mei. Pe vremuri, cei mai bătrâni te iniţiau. Azi, mulţi tineri cred că ies direct învăţaţi din şcoală. Nu zic că e un lucru rău, însă muzica lor este una diferită. Cred cu tărie că muzica este mai presus de noi. Noi, muzicienii, suntem mesagerii, iar muzica vine prin noi. Suntem o adevărată punte între ascultători şi Creator. De asta ne întoarcem mereu pe scenă, ca să trăim din nou emoţia aceea intensă şi să creăm acea conexiune", completa el.
Iar Kenny încearcă în fiecare concert al lui să creeze "puntea" despre care vorbea, să-şi poarte publicul într-o adevărată călătorie spirituală. Majoritatea melodiilor lui sunt create pentru a-i înălţa pe ascultători, pentru a-i atinge sufleteşte. "Sunt conştient că muzica mea se adresează unei comunităţi destul de mici de oameni. Dar faptul că eu reuşesc să-i «hrănesc» cu ceea ce-şi doresc mă bucură peste măsură. Am întâlnit şi mulţi tineri care au venit la concertele mele şi mi-au spus după aceea «E prima dată când am ascultat jazz, şi a fost o experienţă grozavă»." Mă încântă entuziasmul lor. E dovada clară că nu mi-am pierdut încă flerul. Nu îmi place să cânt în concert doar muzică «serioasă», ci şi genul acela de melodii care te fac să răspunzi imediat, chiar dacă nu le cunoşti. Te prinde ritmul şi îţi ating o coardă sensibilă...", spunea artistul.
Muzician, instrumentist şi compozitor extrem de activ şi dinamic, Kenny Garrett a îmbinat permanent prezenţele pe scene de concert şi festival, cu munca în studiourile de înregistrări. Discografia lui numără până în prezent nu mai puţin de 18 albume, în calitate de lider de formaţie, dar şi alte 31 de discuri, produse ale unor colaborări cu muzicieni de elită.
În concertele din România, artistul american va cânta secondat de alţi patru muzicieni talentaţi: pianistul Vernell Brown, bassistul Corcoran Holt, bateristul McClenty Hunter şi percuţionistul Ruby Bird.
(Biletele se pot procura din reţelele Eventim.ro şi IaBilet.ro. Au preţuri cuprinse între 88 - 138 lei pentru concertele de la Cluj şi Timişoara şi 98 - 168 lei pentru concertul de la Bucureşti.)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
