PUTEREA RUGĂCIUNII

Nectarie, sfântul de lângă noi

Când sfinţii ne vorbesc

Cum a intrat Sfântul Nectarie în viaţa mea? Ca la majoritatea oamenilor, din păcate, odată cu venirea necazurilor. De ce din păcate? Pen­tru că, aşa cum spu­nea părintele Ar­senie Boca, cine se roagă numai la necaz nu se roagă.
Ar fi multe de spus, dar în măr­turisirea mea aş vrea să mă opresc la ajutorul minunat al sfântului, sau mai bine zis, al sfinţilor, la venirea pe lume a unor copii.
Aşteptam al treilea copil, şi sar­cina nu era deloc uşoară. Răul fizic era amplificat de o stare de nelinişte psihică, presiunea venind din partea unor apropiaţi, care nu înţelegeau de ce ne mai trebuia nouă asemenea complicaţie, adică încă un copil.
Mi-am îndreptat gân­­durile către Maica Domnului şi către Sfân­tul Nectarie. Stările de rău au durat toată peri­oada sarcinii, însă am fost ajutată să îmi duc crucea: am găsit o nesperată înţelegere la serviciu, astfel încât am stat mult acasă, luptând cu simptomele neplăcute, cărora nici medicii nu le găseau o explicaţie clară. Către sfârşitul sarcinii a apărut o nouă problemă: copilul nu "se întorcea", aşa că mă ameninţa o cezariană, lucru pe care nu îl doream, ştiind că după naştere va trebui să fac mult efort, atât cu îngrijirea noului născut, cât şi cu a celorlalţi doi copii, încă destul de mici.
Am început să mă rog Sfân­tului Nectarie, cerând ajutor să nasc natural. Recunosc că erau zile în care nici nu apucam să citesc acatistul, ci nutream doar în minte nişte gânduri de ajutor. Apoi la un sfârşit de săptămână, împreună cu soţul meu, am mers la Mânăstirea Cernica, unde m-a apucat brusc o stare de linişte, lăsân­du-mă cu totul în voia lui Dumnezeu. Tot ce-mi doream era să nasc un copil sănătos.
Soţul meu a mers la maga­zinul mânăstirii şi a cumpărat o carte dedicată Sfântului Efrem cel Nou, pe care mi-a spus că dorea să o facă cadou unor colegi de birou, care îşi doreau, şi ei, un copil. Am des­chis şi eu cartea. Se numea "Minuni cu copii născuţi şi nenăscuţi, ale Sfântului Efrem cel Nou". Ochii mi s-au oprit pe cuvintele "fără cezariană", scri­se undeva pe o pagină. Citind mai departe, am aflat de povestea unei tinere mame al cărei copil, prin rugăciune la Sfântul Efrem cel Nou, "se în­torsese" în pântec chiar înainte de naştere şi putuse să vină pe lume în mod natural. M-am emoţionat. Sim­ţeam lucrurile ca pe un răspuns primit la rugăciu­nile mele către Sfântul Nectarie. Eram, însă, nedu­merită: la cine să mă rog acum? La Sfântul Nec­ta­rie sau la Sfântul Efrem cel Nou? Răspunsul l-am descoperit chiar în acatistul aflat în carte: "Sfinţii sunt împreună rugători în faţa lui Dum­nezeu".
La următorul control medical, uşurare mare: copilul meu era cu capul în jos, în poziţia firească pentru a veni pe lume. Când am plecat la materni­tate, nu am uitat să-mi pun în geantă Acatistul Sfântu­lui Nectarie, dar şi cartea despre Sfântul Efrem cel Nou. Naşterea nu a fost uşoară. A fost o naştere "vie" şi dureroasă, fără perfuzii sau anestezii, însă mult în­lesnită de o doctoriţă deosebită, care a ştiut să comu­nice cu mine tot timpul, lucru tot mai rar întâlnit la medicii din ziua de azi.
Nicolae a sosit pe lume sănătos, însă sentimentul de uşurare de după naştere întârzia să apară, de parcă simţeam că ne aşteaptă în continua­re ceva rău. Aşa a şi fost. În salon am fost întâmpinată de o tânără care mi-a spus cu îngrijorare că băieţelul ei, Adrian, născut cu zece zile îna­inte, luase în spital o infecţie şi se afla la terapie intensivă, pentru tra­ta­ment. Cuvintele ei m-au neli­niş­­tit. Seara, după două­spre­zece ore de la naştere, am fost anunţată că şi copilul meu era afectat de o infecţie luată din spital. Ce a urmat a fost de coş­mar: îngri­jorare pen­tru starea pruncului meu, căldura înăbuşitoare de august, copii care ţipau, femei care urlau când năş­teau, starea psihică era una aproape de nebu­nie. La cinci zile de la naştere, medicii m-au anun­ţat că Nicolae re­acţiona bine la trata­ment, deşi medica­men­tele îi provo­caseră un icter pu­ternic, care îl făcea som­nolent şi fără vlagă. Îmi era greu să îl privesc cum dormea acolo, în pătuţ, galben-verzui şi fără să scoată niciun sunet, după cum greu îmi era când zăream prin geamul de la terapie inten­sivă trupuşorul celuilalt băiat, Adrian, conectat la aparate şi al cărui pieptişor se zbătea pentru viaţă, printr-o respiraţie sacadată. În răstim­purile în care nu era alături de copil, mama lui Adrian se ruga, având la ea o carte de rugăciuni. Mărturisesc că am dorit să îi dau Acatistul Sfântului Nectarie şi pe cel al Sfântului Efrem cel Nou, însă am ezitat, deoa­rece nu ştiam cum va reacţiona.
Într-o seară, colega mea de salon a venit de la tera­pie intensivă plângând. Imaginea ei mi-a îngheţat su­fletul. Mi-a spus că starea copilului, în loc să fie spre bine, este spre rău, că nici prin sondă nu mai acceptă hrana. Cu inima sfâşiată de milă, mi-am făcut curaj şi i-am dat cele două acatiste. Pe loc m-a invadat un sentiment de uşurare şi de bine, de parcă făcusem ceea ce trebuia. Noaptea ce a urmat a fost mai spe­cială, parcă cineva era cu noi în rezervă şi ne ocrotea, iar ziua următoare a venit cu veşti extraordinare: eu am fost anunţată că tratamentul lui Nicolae încetează peste două zile şi putem pleca, iar starea celuilalt băieţel, Adrian, se îmbunătăţise şi ea neaşteptat, în aşa măsură încât putea să respire şi fără aparatele la care fusese conectat de două săptămâni.
Înainte de a pleca, am rugat-o pe mama lui Adrian ca după ce iese din spital - fuseseră anunţaţi că trata­mentul mai durează o săptămână - să îl ducă ne­greşit la racla cu moaştele Sfântului Nectarie, la Mâ­năstirea "Radu Vodă". Am sunat-o peste câteva zile şi mi-a spus emoţionată că pe locul eliberat după pleca­rea mea din maternitate sosise o proaspătă ma­mă al cărei soţ lucra chiar la Mânăstirea "Radu Vodă" şi care i-a adus ulei sfinţit de la racla Sfântului. Era extrem de mişcată. Mi-a spus că a simţit, ca şi mine, că lucrurile s-au legat, evoluând către bine, de când a început să citească acatistele. Prin sticluţa cu ulei ajunsă atât de repede la Adrian a simţit că Sfântul Nectarie a răspuns rugăciunilor sufletului ei de mamă, dându-i nădejdea că scumpul ei băieţel se va face bine. Aşa a şi fost. Adrian este bine, Nicolae este bine. Un bine pe care vi-l doresc tuturor, şi pentru care, când îl primim, să nu uităm să îi mulţumim lui Dumnezeu.
EUGENIA OPRESCU - e-mail: oeta82@yahoo.com

"Mi-am sprijinit o clipă mâna de patul sfântului"

Mă numesc Nicolae Enciu, am 78 de ani, sunt din Bucureşti şi citesc revista dvs. încă de la înfiinţare. M-au impresionat întotdeauna minunile citite la ru­brica "Spiritualitate" şi m-am hotărât să le fac cunos­cută cititorilor dvs. şi suferinţa prin care am trecut şi pe care mi-a vindecat-o Sfântul părinte Nec­tarie Tau­maturgul.
În anul 2005, am avut un accident, căzând într-o rampă auto, pe scările din beton, din care am ieşit foarte greu şi cu dureri foarte mari la coloană. Totuşi, nu m-am dus la medic şi nici la spital, suferind aşa ani de zile. Nopţile deveniseră un calvar, aveam dureri cumplite, ore în şir mă plimbam prin casă luând cal­mante şi somnifere. Aflat la ca­pătul puterii de îndu­rare, în anul 2008 am făcut toate analizele. A rezultat o neuropatie diabetică dureroasă, în capătul coloanei, fără cancer din fericire, dar şi fără leac, pentru că niciunul din tratamentele făcute nu a avut rezultat. Citind "Viaţa, minunile şi acatistul Sfântului părinte Nectarie Taumaturgul" am avut reve­laţia şi credinţa că şi eu, dacă aş ajunge în Grecia, în insula Eghina, la moaştele Sfân­tului, aş scăpa de aceas­tă durere cumplită. Aşa se face că, în mai 2011, am făcut tot po­sibilul şi ne-am înscris, îm­pre­ună cu soţia mea, într-un pele­rinaj religios în Grecia, inclusiv în insula Eghina, la moaştele Sfântului Nectarie. Ajunşi acolo, m-am rugat cu cre­dinţă, iar când am ajuns în ca­mera unde a vie­ţuit Sfântul Nectarie, am îngenuncheat lângă patul atât de modest, rugându-l să mă tămăduiască de cum­plita mea sufe­rinţă. Adâncit în gânduri şi cu lacrimile curgând pe obraz, m-am sprijinit o clipă de pat, clipă în care am simţit ca un curent electric în corp. Cu­tremurat (aştep­tam un semn de la el), în deznădejdea mea, am gândit că Sfântul Nectarie mi-a ascultat rugăciunea. Întor­cându-ne acasă, după un timp, mi-am dat seama că eu nu mai aveam acele dureri cum­plite. Suferinţa mea dispăruse ca şi când n-ar fi fost.
Îi mulţumesc zi şi noap­te, până voi închide ochii, "Bunului părinte Nectarie", care mi-a primit rugăciu­nea. Acum mergem în Bu­cureşti, la Mânăstirea "Ra­du Vodă", unde se află o păr­ticică din moaştele Sfân­tului Nectarie şi, îm­preună cu soţia mea, care mi-a fost tot timpul alături, ne rugăm cu credinţă şi mul­ţumim Sfântului din toa­te puterile noastre. N-am crezut în minuni, dar mi­nunea face parte acum din viaţa mea.
Nu voi înceta să dau mulţumire şi închinăciune milostivului Dumnezeu, care cu adevărat Minunat este, întru sfinţii săi!
La mulţi ani în 2015, "Formula AS"!
NICOLAE ENCIU - Şos. Giurgiului nr. 126/A, bl. 16, sc. 1, ap. 31, sector 4, Bucureşti

"Minunea s-a întâmplat"

Am citit şi m-am folosit foarte mult de reţetele din "Formula AS" pe perioada cât am fost infectată cu vi­rusul HIV, de la un ac de se­ringă nesteril (ştiu şi numele asistentei care m-a in­fec­tat). M-au ajutat foar­te mult reţe­tele pentru creşterea imuni­tăţii şi articolele din pagina de Spiritualitate, care îmi ri­dicau moralul. Cu ajutorul lui Dumne­zeu, al Maicii Dom­nului şi al tuturor Sfinţilor, cu rugăciune multă, cu nădejde şi cu lacrimi, minunea s-a întâmplat: virusul HIV s-a nega­tivat!
Slavă lui Dumnezeu pen­tru toate! La mulţi ani şi viaţă lungă pentru "Formula AS", iar colec­tivului de redacţie: sănătate, credinţă şi mân­tuire!
LIDIA MINCU- Bucureşti

"Un dar preţios"

Încă de acum doi ani, am descoperit la controa­lele gine­cologice de rutină că am en­dometrioză, dar fără atipii, ceea ce înseamnă că celulele canceroase nu se dezvoltaseră sau nu s-au făcut văzute la examenul Papanicolau. La re­comandarea doamnei doctor de spe­cialitate care mă moni­toriza mereu, am făcut un tratament la care corpul meu nu a reacţionat favorabil, ceea ce a determinat-o să îmi reco­mande operaţia de histerec­tomie totală, întrucât riscam ca în viitor să mă confrunt cu un cancer. Menţionez că am 50 de ani şi că această ope­raţie nu mă afecta din nici un punct de vedere, întrucât am două fete frumoase, iar soţul meu mă susţinea necondiţio­nat. În tot acest răstimp, din precauţie, le luam la control şi pe fetele mele, pentru exa­me­nul Papa­nicolau. (Azi, cred că am făcut acest lucru dintr-un îndemn ceresc!)
Făcute din şase în şase luni, timp de doi ani, rezul­tatele pentru fata mea cea mică au ieşit din ce în ce mai proaste, ba chiar însoţite şi de virusul HPV. Pentru fata mea cea mare, la colposcopie s-a descoperit o rană atât de urâtă, încât doamna doctor i-a recoman­dat, urgent, examen Papani­colau şi tipare HPV. Deşi încercam să bravez, în acele momente eram foarte speriată şi deznă­dăj­duită şi proiectam în mintea mea un viitor sum­bru atât pentru mine, dar mai ales pentru fetele mele. Ne aşteptau analize cu rezultate ce puteau fi dezastruoase pentru viitor. Ştiam că există câteva tulpini HPV foarte periculoase şi dătătoare de cancer de col uterin, iar ideea că fetele mele ar fi trebuit să treacă, atât de tinere, prin tot felul de tratamente şi operaţii, mă îngrozea. În plus, bucuria de a avea nepoţi ar fi fost distrusă.
Dar într-o zi, pur şi simplu pe neaşteptate, în gân­durile mele frământate de această năpastă a apărut Sfântul Nectarie. Citisem despre ajutorul grabnic pe care îl dădea oamenilor bolnavi, dar nu mă rugasem lui în mod special. Din clipa aceea nu mi-a mai ieşit din gând niciodată. Am început să citesc zi de zi acatistul Sfântului Nectarie, rugându-l cu multă spe­ranţă să ne ajute şi să pri­mim veşti bune de la analizele ce urmau să so­sească.
În ceea ce mă priveşte, am plecat la operaţie des­tul de liniştită, întrucât ştiam că am endome­trioză fără atipii. În urma operaţiei, m-am simţit foarte bine şi totul a decurs normal. Mulţumesc Sfântului Nectarie că mi-a dat minte luminată, ca să mă operez la timp, doctor bun şi bine pregătit profesional, care m-a îndrumat şi m-a operat înainte ca această boală cruntă să mă năpădească. Tot în acest timp, trebuia să sosească şi rezultatele fetelor mele, în urma cărora urma să decidem ce este de făcut. Aveam emoţii foarte mari, dar, ca orice mamă, mai multă griă pentru copiii ei decât pentru ea... Dar bunul Sfânt Nectarie mi-a văzut sufletul zbuciumat şi mi-a auzit rugile, iar într-o zi, fără să fi vorbit înainte despre frica prin care treceam, o colegă de birou mi-a adus un dar pre­ţios: mir sfânt de la candela Moaştelor Sfântului Nectarie din Eghina. Nu mi-a venit să cred! Nu era ăsta semnul pe care îl aşteptam? Înainte cu câteva zile de primirea rezultatelor medicale ale fiicelor mele, Sfântul îmi trimitea un semn de încurajare tocmai din mânăstirea lui din Eghina. Fusesem auzită şi urma, cu siguranţă şi dezle­garea. Cu mari emoţii, dar şi cu încre­dere, am primit rezultatele anali­zelor, care arătau că situaţia se îmbunătăţise simţi­tor, inflamaţia şi rănile se reduseseră considerabil şi nu a mai fost nevoie ca ele să facă tipaj HPV, rămânând ca urgenţă doar controale obişnuite la 6 luni. Dispă­ruse şi rana şi nici virusul HPV nu mai era. Este incre­dibil cum Sfântul Nectarie a risipit toată neliniştea şi spaima din sufletele noas­tre, redăruindu-ne sănătatea, si­guranţa şi speranţă bună pentru viitor.
Acum suntem bine toate trei, datorită Sfântului Nec­ta­rie, care a privit şi către su­ferinţa noastră şi nu a în­târ­ziat niciun minut în rugile lui către Domnul nos­tru Iisus Hristos. Mulţumim, Sfinte Nectarie, pentru aju­tor!
Rugaţi-vă, oameni buni, cu credinţă, rugaţi-vă din adânc sufletesc Maicii Prea­cu­rate şi Domnului nostru Iisus Hris­tos, şi rezultatele pe care le aşteptaţi nu vor întâr­zia să apară. Cu mult drag,
CORINA şi fetele

"Un sfânt între sfinţi"

Cu ani în urmă, am citit în revista "Formula AS" cum că o doamnă care rămăsese fără serviciu s-a rugat la Sfântul Ierarh Nectarie şi, în scurt timp, a găsit un loc de muncă mai bun. A­tunci nu ştiam că Sfântul Nec­tarie este făcător de mi­nuni, că dacă ştiam, nu ajun­geam în situaţia în care mă aflu acum.
Anul trecut, prin luna oc­tombrie, în urma unei infecţii la un deget de la piciorul drept, am făcut cangrenă. Am fost operat, ca mai apoi să ajung să mi se taie piciorul drept, de la jumătatea gambei. În disperarea care a pus stă­pânire pe mine, am uitat de Sfântul Nectarie. Mi-am adus aminte de el abia când am ajuns la un atelier ca să-mi pun o proteză. După ce s-a uitat la picior, teh­nicianul a zis că nu-mi poate pune proteză, pentru că ciotul nu este vindecat, recomandându-mi să mai aş­tept 2-3 săptămâni.
Aveam 7 luni de la operaţie, timp în care am avut şi un accident vascular (din cauza supărării) şi apoi, din cauza statului pe spate, am contactat şi o pneumo­nie. Eram într-o situaţie dezastruoasă. Când am plecat de la atelierul de proteze, le-am cerut copiilor mei să mă ducă la Mânăstirea "Radu Vodă" din Bucureşti, unde sunt moaştele Sfântului Ierarh Nectarie. Acolo, în faţa icoanei sale, l-am rugat să mă ajute să mă vindec la piciorul bolnav, prin rugăciunile sale către domnul nostru Iisus Hristos şi Maica Domnului. Preotul din biserică m-a miruit cu ulei din candela Sfântului Nec­tarie. După ce m-am rugat încă o dată la Sfântul Nectarie şi bunului Dumnezeu, am plecat la copiii mei, care locuiesc în Bucureşti, cu gândul resem­nat să aştept 2-3 săptămâni să mi se vindece piciorul, ca apoi să-mi poată pune proteza. A doua zi, când fiica mea a venit de la serviciu, a pregătit toate cele nece­sare să mă panseze la picior. Când a dat jos bandajul, a strigat cu uimire că piciorul era vindecat. Sfântul Nectarie făcuse minunea într-o singură zi, slăvit să-i fie în veci numele! Când am mers la atelier şi-a văzut şi tehnicianul că piciorul era vindecat, a zis şi el că este o minune certă şi că mă vindecasem, şi mi-a făcut mulajul pentru proteză.
V-am relatat toate acestea, cu rugămintea să publicaţi scrisoarea despre minunea săvârşită asupra mea, pentru a şti şi alţi bolnavi să se roage la Sfântul Nectarie, să îi citească Acatistul. Este un sfânt între sfinţi ales de Dumnezeu ca să îi vindece pe oameni de bolile sufleteşti şi trupeşti. Un sfânt degrabă vin­decător.
C. D. (învăţător) - Suceava

"Rugaţi-vă, oameni buni! Rugăciunea are puteri uriaşe!"

Cu ceva ani în urmă, am primit de la mătuşa mea o cărticică cu Acatistul Sfântului Nectarie. Când i-am văzut chipul, mi-a plăcut imediat şi am simţit o stare de linişte sufletească, protecţie şi multă siguranţă. De atunci îl citesc în fiecare zi. Am citit şi multe din căr­ţile cu minunile pe care le-a făcut şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit să ajung şi la Mânăstirea "Radu Vodă" din Bucureşti.
Voi scrie, în puţine cuvinte, ce a făcut pentru fami­lia noastră Sfântul Nectarie:
* pe mama mea, care avea oasele de la umeri cal­cificate şi avea dureri foarte mari, neputând să-şi miş­te mâinile, a vindecat-o;
* pe tatăl meu l-a ajutat să iasă nevătămat dintr-un accident de maşină, după ce a "zburat" de pe caro­sabil într-un şanţ;
* pe fratele meu, care în urma unei căzături cu bicicleta şi-a rupt braţul drept din umăr şi a suferit două operaţii, l-a ajutat să treacă cu bine peste toate şi încet, încet, să-şi reia serviciul;
* pe mine m-a ajutat să ies teafără dintr-un acci­dent, m-a vindecat de dureri puternice de spate şi, ce este mai important, m-a vindecat de glaucom.
Puţine şi sumare, rândurile mele se vor un îndemn: Ru­gaţi-vă, oameni buni! Rugăciunea are puteri uriaşe. Împlineşte dorinţele şi îţi dă o linişte sufletească, pe care altfel nu o găseşti. Iar între sfinţi, dacă suferinţele nu îngăduie amânare, alegeţi-l pe Sfântul Nectarie. Vine la prima strigare. Vă stă ală­turi. Îl simţi prezent. Nu cred să existe vreun sfânt mai degrabă ajutător. De aceea, închei această scrisoare, rugându-l pe Dum­nezeu să-i înmiască pute­rea, ca să se bucure cât mai mulţi oameni bolnavi, trupeşte şi sufleteşte, de aju­torul lui.
Mulţumesc Maicii Domnului şi tuturor Sfinţilor care se roagă pentru noi, chiar dacă de cele mai multe ori nu merităm. Ne au în paza lor şi ne protejează de toate relele în fiecare zi, fără ca noi să ne dăm seama.
Doamne ajută! Cu stimă şi respect,
MARIANA B. - Roma, Italia