Când sfinții ne vorbesc
Cum a intrat Sfântul Nectarie în viața mea? Ca la majoritatea oamenilor, din păcate, odată cu venirea necazurilor. De ce din păcate? Pentru că, așa cum spunea părintele Arsenie Boca, cine se roagă numai la necaz nu se roagă.
Ar fi multe de spus, dar în mărturisirea mea aș vrea să mă opresc la ajutorul minunat al sfântului, sau mai bine zis, al sfinților, la venirea pe lume a unor copii.
Așteptam al treilea copil, și sarcina nu era deloc ușoară. Răul fizic era amplificat de o stare de neliniște psihică, presiunea venind din partea unor apropiați, care nu înțelegeau de ce ne mai trebuia nouă asemenea complicație, adică încă un copil.
Mi-am îndreptat gândurile către Maica Domnului și către Sfântul Nectarie. Stările de rău au durat toată perioada sarcinii, însă am fost ajutată să îmi duc crucea: am găsit o nesperată înțelegere la serviciu, astfel încât am stat mult acasă, luptând cu simptomele neplăcute, cărora nici medicii nu le găseau o explicație clară. Către sfârșitul sarcinii a apărut o nouă problemă: copilul nu "se întorcea", așa că mă amenința o cezariană, lucru pe care nu îl doream, știind că după naștere va trebui să fac mult efort, atât cu îngrijirea noului născut, cât și cu a celorlalți doi copii, încă destul de mici.
Am început să mă rog Sfântului Nectarie, cerând ajutor să nasc natural. Recunosc că erau zile în care nici nu apucam să citesc acatistul, ci nutream doar în minte niște gânduri de ajutor. Apoi la un sfârșit de săptămână, împreună cu soțul meu, am mers la Mânăstirea Cernica, unde m-a apucat brusc o stare de liniște, lăsându-mă cu totul în voia lui Dumnezeu. Tot ce-mi doream era să nasc un copil sănătos.
Soțul meu a mers la magazinul mânăstirii și a cumpărat o carte dedicată Sfântului Efrem cel Nou, pe care mi-a spus că dorea să o facă cadou unor colegi de birou, care își doreau, și ei, un copil. Am deschis și eu cartea. Se numea "Minuni cu copii născuți și nenăscuți, ale Sfântului Efrem cel Nou". Ochii mi s-au oprit pe cuvintele "fără cezariană", scrise undeva pe o pagină. Citind mai departe, am aflat de povestea unei tinere mame al cărei copil, prin rugăciune la Sfântul Efrem cel Nou, "se întorsese" în pântec chiar înainte de naștere și putuse să vină pe lume în mod natural. M-am emoționat. Simțeam lucrurile ca pe un răspuns primit la rugăciunile mele către Sfântul Nectarie. Eram, însă, nedumerită: la cine să mă rog acum? La Sfântul Nectarie sau la Sfântul Efrem cel Nou? Răspunsul l-am descoperit chiar în acatistul aflat în carte: "Sfinții sunt împreună rugători în fața lui Dumnezeu".
La următorul control medical, ușurare mare: copilul meu era cu capul în jos, în poziția firească pentru a veni pe lume. Când am plecat la maternitate, nu am uitat să-mi pun în geantă Acatistul Sfântului Nectarie, dar și cartea despre Sfântul Efrem cel Nou. Nașterea nu a fost ușoară. A fost o naștere "vie" și dureroasă, fără perfuzii sau anestezii, însă mult înlesnită de o doctoriță deosebită, care a știut să comunice cu mine tot timpul, lucru tot mai rar întâlnit la medicii din ziua de azi.
Nicolae a sosit pe lume sănătos, însă sentimentul de ușurare de după naștere întârzia să apară, de parcă simțeam că ne așteaptă în continuare ceva rău. Așa a și fost. În salon am fost întâmpinată de o tânără care mi-a spus cu îngrijorare că băiețelul ei, Adrian, născut cu zece zile înainte, luase în spital o infecție și se afla la terapie intensivă, pentru tratament. Cuvintele ei m-au neliniștit. Seara, după douăsprezece ore de la naștere, am fost anunțată că și copilul meu era afectat de o infecție luată din spital. Ce a urmat a fost de coșmar: îngrijorare pentru starea pruncului meu, căldura înăbușitoare de august, copii care țipau, femei care urlau când nășteau, starea psihică era una aproape de nebunie. La cinci zile de la naștere, medicii m-au anunțat că Nicolae reacționa bine la tratament, deși medicamentele îi provocaseră un icter puternic, care îl făcea somnolent și fără vlagă. Îmi era greu să îl privesc cum dormea acolo, în pătuț, galben-verzui și fără să scoată niciun sunet, după cum greu îmi era când zăream prin geamul de la terapie intensivă trupușorul celuilalt băiat, Adrian, conectat la aparate și al cărui pieptișor se zbătea pentru viață, printr-o respirație sacadată. În răstimpurile în care nu era alături de copil, mama lui Adrian se ruga, având la ea o carte de rugăciuni. Mărturisesc că am dorit să îi dau Acatistul Sfântului Nectarie și pe cel al Sfântului Efrem cel Nou, însă am ezitat, deoarece nu știam cum va reacționa.
Într-o seară, colega mea de salon a venit de la terapie intensivă plângând. Imaginea ei mi-a înghețat sufletul. Mi-a spus că starea copilului, în loc să fie spre bine, este spre rău, că nici prin sondă nu mai acceptă hrana. Cu inima sfâșiată de milă, mi-am făcut curaj și i-am dat cele două acatiste. Pe loc m-a invadat un sentiment de ușurare și de bine, de parcă făcusem ceea ce trebuia. Noaptea ce a urmat a fost mai specială, parcă cineva era cu noi în rezervă și ne ocrotea, iar ziua următoare a venit cu vești extraordinare: eu am fost anunțată că tratamentul lui Nicolae încetează peste două zile și putem pleca, iar starea celuilalt băiețel, Adrian, se îmbunătățise și ea neașteptat, în așa măsură încât putea să respire și fără aparatele la care fusese conectat de două săptămâni.
Înainte de a pleca, am rugat-o pe mama lui Adrian ca după ce iese din spital - fuseseră anunțați că tratamentul mai durează o săptămână - să îl ducă negreșit la racla cu moaștele Sfântului Nectarie, la Mânăstirea "Radu Vodă". Am sunat-o peste câteva zile și mi-a spus emoționată că pe locul eliberat după plecarea mea din maternitate sosise o proaspătă mamă al cărei soț lucra chiar la Mânăstirea "Radu Vodă" și care i-a adus ulei sfințit de la racla Sfântului. Era extrem de mișcată. Mi-a spus că a simțit, ca și mine, că lucrurile s-au legat, evoluând către bine, de când a început să citească acatistele. Prin sticluța cu ulei ajunsă atât de repede la Adrian a simțit că Sfântul Nectarie a răspuns rugăciunilor sufletului ei de mamă, dându-i nădejdea că scumpul ei băiețel se va face bine. Așa a și fost. Adrian este bine, Nicolae este bine. Un bine pe care vi-l doresc tuturor, și pentru care, când îl primim, să nu uităm să îi mulțumim lui Dumnezeu.
EUGENIA OPRESCU - e-mail: oeta82@yahoo.com
"Mi-am sprijinit o clipă mâna de patul sfântului"
Mă numesc Nicolae Enciu, am 78 de ani, sunt din București și citesc revista dvs. încă de la înființare. M-au impresionat întotdeauna minunile citite la rubrica "Spiritualitate" și m-am hotărât să le fac cunoscută cititorilor dvs. și suferința prin care am trecut și pe care mi-a vindecat-o Sfântul părinte Nectarie Taumaturgul.
În anul 2005, am avut un accident, căzând într-o rampă auto, pe scările din beton, din care am ieșit foarte greu și cu dureri foarte mari la coloană. Totuși, nu m-am dus la medic și nici la spital, suferind așa ani de zile. Nopțile deveniseră un calvar, aveam dureri cumplite, ore în șir mă plimbam prin casă luând calmante și somnifere. Aflat la capătul puterii de îndurare, în anul 2008 am făcut toate analizele. A rezultat o neuropatie diabetică dureroasă, în capătul coloanei, fără cancer din fericire, dar și fără leac, pentru că niciunul din tratamentele făcute nu a avut rezultat. Citind "Viața, minunile și acatistul Sfântului părinte Nectarie Taumaturgul" am avut revelația și credința că și eu, dacă aș ajunge în Grecia, în insula Eghina, la moaștele Sfântului, aș scăpa de această durere cumplită. Așa se face că, în mai 2011, am făcut tot posibilul și ne-am înscris, împreună cu soția mea, într-un pelerinaj religios în Grecia, inclusiv în insula Eghina, la moaștele Sfântului Nectarie. Ajunși acolo, m-am rugat cu credință, iar când am ajuns în camera unde a viețuit Sfântul Nectarie, am îngenuncheat lângă patul atât de modest, rugându-l să mă tămăduiască de cumplita mea suferință. Adâncit în gânduri și cu lacrimile curgând pe obraz, m-am sprijinit o clipă de pat, clipă în care am simțit ca un curent electric în corp. Cutremurat (așteptam un semn de la el), în deznădejdea mea, am gândit că Sfântul Nectarie mi-a ascultat rugăciunea. Întorcându-ne acasă, după un timp, mi-am dat seama că eu nu mai aveam acele dureri cumplite. Suferința mea dispăruse ca și când n-ar fi fost.
Îi mulțumesc zi și noapte, până voi închide ochii, "Bunului părinte Nectarie", care mi-a primit rugăciunea. Acum mergem în București, la Mânăstirea "Radu Vodă", unde se află o părticică din moaștele Sfântului Nectarie și, împreună cu soția mea, care mi-a fost tot timpul alături, ne rugăm cu credință și mulțumim Sfântului din toate puterile noastre. N-am crezut în minuni, dar minunea face parte acum din viața mea.
Nu voi înceta să dau mulțumire și închinăciune milostivului Dumnezeu, care cu adevărat Minunat este, întru sfinții săi!
La mulți ani în 2015, "Formula AS"!
NICOLAE ENCIU - Șos. Giurgiului nr. 126/A, bl. 16, sc. 1, ap. 31, sector 4, București
"Minunea s-a întâmplat"
Am citit și m-am folosit foarte mult de rețetele din "Formula AS" pe perioada cât am fost infectată cu virusul HIV, de la un ac de seringă nesteril (știu și numele asistentei care m-a infectat). M-au ajutat foarte mult rețetele pentru creșterea imunității și articolele din pagina de Spiritualitate, care îmi ridicau moralul. Cu ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului și al tuturor Sfinților, cu rugăciune multă, cu nădejde și cu lacrimi, minunea s-a întâmplat: virusul HIV s-a negativat!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate! La mulți ani și viață lungă pentru "Formula AS", iar colectivului de redacție: sănătate, credință și mântuire!
LIDIA MINCU- București
"Un dar prețios"
Încă de acum doi ani, am descoperit la controalele ginecologice de rutină că am endometrioză, dar fără atipii, ceea ce înseamnă că celulele canceroase nu se dezvoltaseră sau nu s-au făcut văzute la examenul Papanicolau. La recomandarea doamnei doctor de specialitate care mă monitoriza mereu, am făcut un tratament la care corpul meu nu a reacționat favorabil, ceea ce a determinat-o să îmi recomande operația de histerectomie totală, întrucât riscam ca în viitor să mă confrunt cu un cancer. Menționez că am 50 de ani și că această operație nu mă afecta din nici un punct de vedere, întrucât am două fete frumoase, iar soțul meu mă susținea necondiționat. În tot acest răstimp, din precauție, le luam la control și pe fetele mele, pentru examenul Papanicolau. (Azi, cred că am făcut acest lucru dintr-un îndemn ceresc!)
Făcute din șase în șase luni, timp de doi ani, rezultatele pentru fata mea cea mică au ieșit din ce în ce mai proaste, ba chiar însoțite și de virusul HPV. Pentru fata mea cea mare, la colposcopie s-a descoperit o rană atât de urâtă, încât doamna doctor i-a recomandat, urgent, examen Papanicolau și tipare HPV. Deși încercam să bravez, în acele momente eram foarte speriată și deznădăjduită și proiectam în mintea mea un viitor sumbru atât pentru mine, dar mai ales pentru fetele mele. Ne așteptau analize cu rezultate ce puteau fi dezastruoase pentru viitor. Știam că există câteva tulpini HPV foarte periculoase și dătătoare de cancer de col uterin, iar ideea că fetele mele ar fi trebuit să treacă, atât de tinere, prin tot felul de tratamente și operații, mă îngrozea. În plus, bucuria de a avea nepoți ar fi fost distrusă.
Dar într-o zi, pur și simplu pe neașteptate, în gândurile mele frământate de această năpastă a apărut Sfântul Nectarie. Citisem despre ajutorul grabnic pe care îl dădea oamenilor bolnavi, dar nu mă rugasem lui în mod special. Din clipa aceea nu mi-a mai ieșit din gând niciodată. Am început să citesc zi de zi acatistul Sfântului Nectarie, rugându-l cu multă speranță să ne ajute și să primim vești bune de la analizele ce urmau să sosească.
În ceea ce mă privește, am plecat la operație destul de liniștită, întrucât știam că am endometrioză fără atipii. În urma operației, m-am simțit foarte bine și totul a decurs normal. Mulțumesc Sfântului Nectarie că mi-a dat minte luminată, ca să mă operez la timp, doctor bun și bine pregătit profesional, care m-a îndrumat și m-a operat înainte ca această boală cruntă să mă năpădească. Tot în acest timp, trebuia să sosească și rezultatele fetelor mele, în urma cărora urma să decidem ce este de făcut. Aveam emoții foarte mari, dar, ca orice mamă, mai multă griă pentru copiii ei decât pentru ea... Dar bunul Sfânt Nectarie mi-a văzut sufletul zbuciumat și mi-a auzit rugile, iar într-o zi, fără să fi vorbit înainte despre frica prin care treceam, o colegă de birou mi-a adus un dar prețios: mir sfânt de la candela Moaștelor Sfântului Nectarie din Eghina. Nu mi-a venit să cred! Nu era ăsta semnul pe care îl așteptam? Înainte cu câteva zile de primirea rezultatelor medicale ale fiicelor mele, Sfântul îmi trimitea un semn de încurajare tocmai din mânăstirea lui din Eghina. Fusesem auzită și urma, cu siguranță și dezlegarea. Cu mari emoții, dar și cu încredere, am primit rezultatele analizelor, care arătau că situația se îmbunătățise simțitor, inflamația și rănile se reduseseră considerabil și nu a mai fost nevoie ca ele să facă tipaj HPV, rămânând ca urgență doar controale obișnuite la 6 luni. Dispăruse și rana și nici virusul HPV nu mai era. Este incredibil cum Sfântul Nectarie a risipit toată neliniștea și spaima din sufletele noastre, redăruindu-ne sănătatea, siguranța și speranță bună pentru viitor.
Acum suntem bine toate trei, datorită Sfântului Nectarie, care a privit și către suferința noastră și nu a întârziat niciun minut în rugile lui către Domnul nostru Iisus Hristos. Mulțumim, Sfinte Nectarie, pentru ajutor!
Rugați-vă, oameni buni, cu credință, rugați-vă din adânc sufletesc Maicii Preacurate și Domnului nostru Iisus Hristos, și rezultatele pe care le așteptați nu vor întârzia să apară. Cu mult drag,
CORINA și fetele
"Un sfânt între sfinți"
Cu ani în urmă, am citit în revista "Formula AS" cum că o doamnă care rămăsese fără serviciu s-a rugat la Sfântul Ierarh Nectarie și, în scurt timp, a găsit un loc de muncă mai bun. Atunci nu știam că Sfântul Nectarie este făcător de minuni, că dacă știam, nu ajungeam în situația în care mă aflu acum.
Anul trecut, prin luna octombrie, în urma unei infecții la un deget de la piciorul drept, am făcut cangrenă. Am fost operat, ca mai apoi să ajung să mi se taie piciorul drept, de la jumătatea gambei. În disperarea care a pus stăpânire pe mine, am uitat de Sfântul Nectarie. Mi-am adus aminte de el abia când am ajuns la un atelier ca să-mi pun o proteză. După ce s-a uitat la picior, tehnicianul a zis că nu-mi poate pune proteză, pentru că ciotul nu este vindecat, recomandându-mi să mai aștept 2-3 săptămâni.
Aveam 7 luni de la operație, timp în care am avut și un accident vascular (din cauza supărării) și apoi, din cauza statului pe spate, am contactat și o pneumonie. Eram într-o situație dezastruoasă. Când am plecat de la atelierul de proteze, le-am cerut copiilor mei să mă ducă la Mânăstirea "Radu Vodă" din București, unde sunt moaștele Sfântului Ierarh Nectarie. Acolo, în fața icoanei sale, l-am rugat să mă ajute să mă vindec la piciorul bolnav, prin rugăciunile sale către domnul nostru Iisus Hristos și Maica Domnului. Preotul din biserică m-a miruit cu ulei din candela Sfântului Nectarie. După ce m-am rugat încă o dată la Sfântul Nectarie și bunului Dumnezeu, am plecat la copiii mei, care locuiesc în București, cu gândul resemnat să aștept 2-3 săptămâni să mi se vindece piciorul, ca apoi să-mi poată pune proteza. A doua zi, când fiica mea a venit de la serviciu, a pregătit toate cele necesare să mă panseze la picior. Când a dat jos bandajul, a strigat cu uimire că piciorul era vindecat. Sfântul Nectarie făcuse minunea într-o singură zi, slăvit să-i fie în veci numele! Când am mers la atelier și-a văzut și tehnicianul că piciorul era vindecat, a zis și el că este o minune certă și că mă vindecasem, și mi-a făcut mulajul pentru proteză.
V-am relatat toate acestea, cu rugămintea să publicați scrisoarea despre minunea săvârșită asupra mea, pentru a ști și alți bolnavi să se roage la Sfântul Nectarie, să îi citească Acatistul. Este un sfânt între sfinți ales de Dumnezeu ca să îi vindece pe oameni de bolile sufletești și trupești. Un sfânt degrabă vindecător.
C. D. (învățător) - Suceava
"Rugați-vă, oameni buni! Rugăciunea are puteri uriașe!"
Cu ceva ani în urmă, am primit de la mătușa mea o cărticică cu Acatistul Sfântului Nectarie. Când i-am văzut chipul, mi-a plăcut imediat și am simțit o stare de liniște sufletească, protecție și multă siguranță. De atunci îl citesc în fiecare zi. Am citit și multe din cărțile cu minunile pe care le-a făcut și, cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să ajung și la Mânăstirea "Radu Vodă" din București.
Voi scrie, în puține cuvinte, ce a făcut pentru familia noastră Sfântul Nectarie:
* pe mama mea, care avea oasele de la umeri calcificate și avea dureri foarte mari, neputând să-și miște mâinile, a vindecat-o;
* pe tatăl meu l-a ajutat să iasă nevătămat dintr-un accident de mașină, după ce a "zburat" de pe carosabil într-un șanț;
* pe fratele meu, care în urma unei căzături cu bicicleta și-a rupt brațul drept din umăr și a suferit două operații, l-a ajutat să treacă cu bine peste toate și încet, încet, să-și reia serviciul;
* pe mine m-a ajutat să ies teafără dintr-un accident, m-a vindecat de dureri puternice de spate și, ce este mai important, m-a vindecat de glaucom.
Puține și sumare, rândurile mele se vor un îndemn: Rugați-vă, oameni buni! Rugăciunea are puteri uriașe. Împlinește dorințele și îți dă o liniște sufletească, pe care altfel nu o găsești. Iar între sfinți, dacă suferințele nu îngăduie amânare, alegeți-l pe Sfântul Nectarie. Vine la prima strigare. Vă stă alături. Îl simți prezent. Nu cred să existe vreun sfânt mai degrabă ajutător. De aceea, închei această scrisoare, rugându-l pe Dumnezeu să-i înmiască puterea, ca să se bucure cât mai mulți oameni bolnavi, trupește și sufletește, de ajutorul lui.
Mulțumesc Maicii Domnului și tuturor Sfinților care se roagă pentru noi, chiar dacă de cele mai multe ori nu merităm. Ne au în paza lor și ne protejează de toate relele în fiecare zi, fără ca noi să ne dăm seama.
Doamne ajută! Cu stimă și respect,
MARIANA B. - Roma, Italia