Arătam atunci că maşina propagandistică a USD-ului (PSD şi sateliţii săi) va orienta campania spre o dezbatere "băsism-antibăsism". Cu alte cuvinte, PSD-ul (şi sateliţii săi vocali) vor ataca o stare trecută, nu - cum se cuvine într-o înfruntare electorală - viitorul. Iar opoziţia (reprezentată de mai mulţi candidaţi şi de mai multe partide), a căzut, din păcate, în această capcană. Prin propaganda deşănţată a Antenei 3, a României TV şi a celorlalte "oficine" PSD-iste, "băsismul" a devenit sinonim cu tăierile de salarii şi pensii, cu austeritatea economică azvârlită în spinarea românilor. De la această "identificare a răului", printr-un simplu artificiu propagandistic, orice acţiune instituţională a statului a putut fi (în funcţie de interesele celor implicaţi) definită drept "băsistă", deci distructivă, antinaţională. Instrumentele Justiţiei, DNA, ANI, Parchetul general, au devenit instituţii ce trebuie exorcizate, pentru că stopează acţiunile politicienilor care "vor să facă bine" românilor. Modul în care s-a format şi impus această opinie este deja cunoscut. Actualele "prezidenţiale" au loc, însă, la încheierea mandatelor lui Traian Băsescu şi, implicit, la sfârşitul "stilului băsist" de a face politică. Vizând, în fapt, revenirea la situaţia din "vremurile bune" ale lui Iliescu şi Năstase, fără un program social-economic care să scoată România din "mlaştina gri" a Europei comunitare, PSD-ul a impus, totuşi, raportarea la "băsism", obligându-i pe candidaţii celorlalte partide să joace pe acest "teren", şi nu pe cel absolut necesar al realităţii sociale româneşti.
Tema, impusă cu forţa de aşa-zisul partid al "stângii", are şi menirea de a-i oferi un rol uşor de jucat candidatului propriu, V. Ponta. Toată lumea a realizat incompetenţa premierului în probleme de economie, inclusiv în alegerea colaboratorilor săi pe domeniu. După cum se ştie, V. Ponta a fost ales lider de partid şi premier tocmai pentru că a promis anularea efectelor dure ale măsurilor de austeritate luate de "regimul Băsescu" în timpul crizei economice internaţionale. Orice om cu minimă viziune economică pricepe că o austeritate preventivă, la nivelul financiar, al consumului şi producţiei, este urmată, după trecerea crizei, de o inevitabilă relansare. Guvernarea Ponta a beneficiat de ea, deşi măsurile care au făcut-o posibilă au fost luate de alţii. Ponta a fost, în realitate, ales la şefia "celui mai cinstit dintre guverne" şi a partidului care-l susţine, devenind, în cele din urmă, candidatul "stângii" la prezidenţiale, din cu totul alte motive. Liderul PSD-ului este perfect conştient că, pe scena politică românească, îi reprezintă pe potentaţii administraţiei centrale şi locale, pe "baronii" care vor, după ce şi-au însuşit prin fraudă şi corupţie resursele ţării, să aibă "linişte" şi siguranţă. Insinuarea că Justiţia a devenit "băsistă" are menirea de a-i albi pe aceştia, corecţiile legale devenind astfel amenzi şi răzbunări politice. De la D. Voiculescu, la V. Hrebenciuc, trecând prin mulţii preşedinţi de consilii judeţene, mânjiţi economic, "baronii" centrali şi locali ţipă din gură de şarpe că sunt pedepsiţi pentru "antibăsism". Şi, nu-i aşa, bietul Ponta trebuie să îndrepte starea de lucruri, revenind - după alegerea sa la Cotroceni - la sistemul impus după răsturnarea lui Ceauşescu, al "legilor pentru căţei", al "democraţiei de vitrină" (în care, de fapt, în spate, totul este de vânzare şi poate fi cumpărat). Victor Ponta este absolut dependent - şi, prin urmare - absolut dator faţă de "baroni".
Deturnarea campaniei prezidenţiale spre dezbaterea "băsism-antibăsism" a fost, e drept, alimentată şi de intervenţiile preşedintelui Băsescu, încă în funcţiune. Băsescu a favorizat divizarea "dreptei", prin susţinerea partizană a unui candidat şi a unui partid. În contextul guvernării de "stânga", unificarea dreptei la "prezidenţiale", cu scopul excluderii dominării monolitice a statului, ar fi fost mai necesară ca oricând. În plus, Băsescu a facilitat şi mutarea atenţiei electoratului de la problemele serioase ale societăţii româneşti, la chestiuni politicianiste, prin "dezvăluirea" rolului de "ofiţer acoperit" SIE al lui Victor Ponta. Rolul de ofiţer acoperit (amendabil, constituţional, în anumite contexte) nu l-a blocat însă pe candidatul PSD-ist, ba i-a permis, iarăşi, să evite discuţiile pe proiecte social-economice necesare ţării. Candidaţii "dreptei" au acceptat, cu două excepţii, deturnarea. Excepţiile sunt Elena Udrea şi Klaus Johannis. D-na Udrea şi-a afirmat, de la început, onest, dorinţa de a continua proiectele preşedintelui Băsescu. Cazul Johannis este însă mai complicat. Primarul neamţ al Sibiului nu poate fi înscris în niciuna din categoriile în care se clasează politicienii români. Încercarea mediilor apropiate de Ponta sau orientate spre "băsism", de a-l "agăţa" cu vreunul dintre păcatele politicienilor noştri s-a soldat cu rezultate destul de firave. S-a demonstrat, de exemplu, că participarea lui la "coaliţia de la Grivco" (care a pus la cale, la instigarea puşcăriabilului Dan Voiculescu, în 2012, suspendarea preşedintelui) a fost o minciună. Johannis a arătat că, în politică, nu este "obligat" faţă de nimeni, deşi unii contestatari au susţinut că trebuie să-i fie recunoscător lui Crin Antonescu, care s-a retras în favoarea lui de la conducerea PNL. S-a dovedit că nu e implicat în niciuna din "marile afaceri" care au pătat clasa politică din România, precum afacerea Microsoft sau Romsilva. Licitaţiile la primăria Sibiului nu au fost contestate de nimeni. Neamţul, cu o ascendenţă multiseculară pe plaiurile româneşti, este - pentru toţi susţinătorii lui Ponta - din afara sistemului şi nu joacă după regulile acestuia. De aceea, este perceput drept singurul candidat capabil să-l înfrângă pe premierul-aspirant şi singurul cu adevărat din afara binomului "băsism-antibăsism". Numai victoria lui Klaus Johannis va exclude înlocuirea "băsismului" cu laxismul legal, politic, economic şi moral, care se va numi "pontism". Dacă "pragmatismul românesc" ar fi şi vizionar, Johannis ar fi alternativa la "băltirea în sistem".