De ce Johannis?

Toma Roman
Am scris - cu multe luni în urmă - că actuala cam­panie a "prezidențialelor" poate fi deturnată.

Ară­tam atunci că mașina propagandistică a USD-ului (PSD și sateliții săi) va orienta campania spre o dezba­tere "băsism-antibăsism". Cu alte cuvinte, PSD-ul (și sateliții săi vocali) vor ataca o stare trecută, nu - cum se cuvine într-o în­frun­tare electorală - viitorul. Iar opoziția (reprezentată de mai mulți candidați și de mai multe partide), a căzut, din pă­ca­te, în această capcană. Prin propaganda deșănțată a An­tenei 3, a României TV și a celorlalte "oficine" PSD-iste, "bă­sismul" a devenit sinonim cu tăierile de salarii și pensii, cu austeritatea economică azvârlită în spinarea românilor. De la această "identificare a răului", printr-un simplu arti­ficiu propagandistic, orice acțiune instituțională a statului a putut fi (în funcție de interesele celor implicați) definită drept "băsistă", deci distructivă, antinațională. Instrumentele Justiției, DNA, ANI, Parchetul general, au devenit instituții ce trebuie exorcizate, pentru că stopează acțiunile politi­cie­nilor care "vor să facă bine" românilor. Modul în care s-a for­mat și impus această opinie este deja cunoscut. Actualele "prezidențiale" au loc, însă, la încheierea mandatelor lui Traian Băsescu și, implicit, la sfârșitul "stilului băsist" de a face politică. Vizând, în fapt, revenirea la situația din "vre­murile bune" ale lui Iliescu și Năstase, fără un program so­cial-economic care să scoată România din "mlaștina gri" a Europei comunitare, PSD-ul a impus, totuși, raportarea la "băsism", obligându-i pe candidații celorlalte partide să joace pe acest "teren", și nu pe cel absolut necesar al reali­tă­ții sociale românești.
Tema, impusă cu forța de așa-zisul partid al "stângii", are și menirea de a-i oferi un rol ușor de jucat candidatului pro­priu, V. Ponta. Toată lumea a realizat incompetența premierului în probleme de economie, inclusiv în alegerea colaboratorilor săi pe domeniu. După cum se știe, V. Ponta a fost ales lider de partid și premier tocmai pentru că a pro­mis anularea efectelor dure ale măsurilor de austeritate lua­te de "regimul Băsescu" în timpul crizei economice inter­na­ționale. Orice om cu minimă viziune economică pricepe că o austeritate preventivă, la nivelul financiar, al consu­mu­lui și producției, este urmată, după trecerea crizei, de o ine­vitabilă relansare. Guvernarea Ponta a beneficiat de ea, deși măsurile care au făcut-o posibilă au fost luate de alții. Ponta a fost, în realitate, ales la șefia "celui mai cinstit dintre gu­verne" și a partidului care-l susține, devenind, în cele din urmă, candidatul "stângii" la prezidențiale, din cu totul alte mo­tive. Liderul PSD-ului este perfect conștient că, pe scena po­litică românească, îi reprezintă pe potentații adminis­tra­ției centrale și locale, pe "baronii" care vor, după ce și-au în­­sușit prin fraudă și corupție resursele țării, să aibă "li­niște" și siguranță. Insinuarea că Justiția a devenit "băsistă" are menirea de a-i albi pe aceștia, corecțiile legale devenind astfel amenzi și răzbunări politice. De la D. Voiculescu, la V. Hre­benciuc, trecând prin mulții președinți de consilii ju­de­țe­ne, mânjiți economic, "baronii" centrali și locali țipă din gu­ră de șarpe că sunt pedepsiți pentru "antibăsism". Și, nu-i așa, bietul Ponta trebuie să îndrepte starea de lucruri, re­venind - după alegerea sa la Cotroceni - la sistemul impus du­pă răsturnarea lui Ceaușescu, al "legilor pentru căței", al "democrației de vitrină" (în care, de fapt, în spate, totul este de vânzare și poate fi cumpărat). Victor Ponta este absolut dependent - și, prin urmare - absolut dator față de "baroni".
Deturnarea campaniei prezidențiale spre dezbaterea "bă­sism-antibăsism" a fost, e drept, alimentată și de inter­vențiile președintelui Băsescu, încă în funcțiune. Băsescu a favorizat divizarea "dreptei", prin susținerea partizană a unui candidat și a unui partid. În contextul guvernării de "stânga", uni­ficarea dreptei la "prezidențiale", cu scopul ex­cluderii do­minării monolitice a statului, ar fi fost mai necesară ca ori­când. În plus, Băsescu a facilitat și mutarea atenției elec­toratului de la problemele serioase ale societății românești, la chestiuni politicianiste, prin "dezvăluirea" rolului de "ofi­țer acoperit" SIE al lui Victor Ponta. Rolul de ofițer acoperit (amen­dabil, constituțional, în anumite contexte) nu l-a blo­cat însă pe candidatul PSD-ist, ba i-a permis, iarăși, să evite discuțiile pe proiecte social-economice necesare țării. Can­didații "dreptei" au acceptat, cu două excepții, deturnarea. Excepțiile sunt Elena Udrea și Klaus Johannis. D-na Udrea și-a afirmat, de la început, onest, dorința de a continua pro­iectele președintelui Băsescu. Cazul Johannis este însă mai complicat. Primarul neamț al Sibiului nu poate fi înscris în niciuna din categoriile în care se clasează politicienii ro­mâni. Încercarea mediilor apropiate de Ponta sau orientate spre "băsism", de a-l "agăța" cu vreunul dintre păcatele po­li­ticienilor noștri s-a soldat cu rezultate destul de firave. S-a demonstrat, de exemplu, că participarea lui la "coaliția de la Grivco" (care a pus la cale, la instigarea pușcăriabilului Dan Voiculescu, în 2012, suspendarea președintelui) a fost o minciună. Johannis a arătat că, în politică, nu este "obli­gat" față de nimeni, deși unii contestatari au susținut că tre­buie să-i fie recunoscător lui Crin Antonescu, care s-a retras în favoarea lui de la conducerea PNL. S-a dovedit că nu e implicat în niciuna din "marile afaceri" care au pătat clasa po­litică din România, precum afacerea Microsoft sau Romsilva. Licitațiile la primăria Sibiului nu au fost con­tes­tate de nimeni. Neamțul, cu o ascendență multiseculară pe pla­iurile românești, este - pentru toți susținătorii lui Ponta - din afara sistemului și nu joacă după regulile acestuia. De aceea, este perceput drept singurul candidat capabil să-l înfrângă pe premierul-aspirant și singurul cu adevărat din afara binomului "băsism-antibăsism". Numai victoria lui Klaus Johannis va exclude înlocuirea "băsismului" cu laxis­mul legal, politic, economic și moral, care se va numi "pon­tism". Dacă "pragmatismul românesc" ar fi și vizionar, Johannis ar fi alternativa la "băltirea în sistem".