Ne-am înşelat crezând că, odată ce nesimţirea şi aroganţa au acaparat spaţiul public, nimic mai grav nu se putea întâmpla. Ne-am amăgit că, după Caritas şi Fondul Naţional de Investiţii, după marile tunuri ale privatizărilor, după marile eşecuri de genul Bechtel, după deconspirarea reţelelor mafiote din jurul alocărilor bugetare pentru infrastructură, nimic mai grav nu puteam să aflăm.
Ne-am amăgit că nimic nu avea cum să bată obrăznicia cu care s-a încercat facilitarea proiectului Roşia Montană Gold Corporation, prin legi servite cu dedicaţie marilor corporaţii, în detrimentul interesului public. Ne-am amăgit că după răsunătoarele condamnări ale lui Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Gigi Becali, George Copos, a întregului lot din Dosarul "Transferurilor", că după demonstrarea în instanţă a matrapazlâcurilor de zeci de milioane de euro, orchestrate la bursă de Dinu Patriciu, în Dosarul "Rompetrol", greii din lumea politică se vor fi liniştit şi-şi vor fi luat puţină pauză de meditaţie...
Ne-am amăgit că nu mai e nimic de furat şi de corupt în ţara asta. Ceea ce vedem noi la televizor şi mai citim prin presă nu e decât vârful unui aisberg al furtişagului, ce şi-a întins rădăcinile până în inima României. Investigaţia "Microsoft", în care nouă miniştri din guvernele Năstase şi Boc sunt acuzaţi de fapte de corupţie şi, mai nou, mega-dosarul retrocedărilor ilegale, care-l are în prim-plan pe marele orchestrator din umbră al PSD-ului, Viorel Hrebenciuc, ne arată că s-a ajuns cu mult mai departe decât am fi îndrăznit vreodată să ne imaginăm. Vorbim despre fapte şi despre cifre efectiv şocante - cum ar fi deturnarea, în defavoarea statului, a zeci de mii de hectare de pădure, prin trafic de influenţă la cel mai înalt nivel, şi pentru beneficii de peste 10.000 de hectare de pădure! Totul însemnând un prejudiciu adus statului de peste 300 de milioane de euro...
Dar, parcă încă mai grave decât cifrele sunt stenogramele care însoţesc probatoriul propus instanţei de către curajoşii procurori anticorupţie. Vedem acolo, în toată splendoarea sa, dispreţul cu care aleşii noştri tratează instituţiile statului, vedem dispreţul faţă de justiţie, vedem cu câtă cerbicie încearcă să bage legi pe sub preş, ca să-i facă scăpaţi pe marii corupţi, vedem cu câtă lejeritate se fac trocuri şi combinaţii în probleme de cea mai mare importanţă pentru România. Pur şi simplu, oamenii aceştia sunt în stare să-şi vândă fraţii şi părinţii, pentru ambiţiile lor economice şi politice!
Toată încrederea şi tot entuziasmul cu care a fost privită, în ultimul an, activitatea justiţiei, se dovedesc pripite. Curăţarea României de jegul corupţiei este abia la început. Iar graba cu care DNA aruncă pe piaţă dosare, înainte de alegerile prezidenţiale, ca şi disperarea din stenograme a celor direct vizaţi de anchete, lasă loc de îngrijorări despre ce ne aşteaptă din decembrie încolo...
PS: Între timp, în Ungaria, Ambasada SUA la Budapesta a lansat cel mai dur avertisment de până acum la adresa ţării vecine, afirmând că, dacă va continua actualul trend de răspândire al corupţiei, cooperarea Americii "ca aliat" ar deveni imposibilă. În plus, şase oficiali maghiari de rang înalt, suspectaţi de corupţie, au primit interdicţia de a mai intra în SUA.