Dragă "Formula AS",
Te-am abordat cu încăpăţânare, pentru a-ţi face cunoscut pe unul dintre cei mai speciali oameni din viaţa mea. Poate mă vei întreba: "Şi ce? Cine eşti tu? Şi ce are el atât de special?". Ei bine, eu sunt fiica lui, iar după ce ţi-l voi prezenta pe el, vei înţelege ce îl face pe el atât de special.
Nu am înţeles niciodată de ce tatăl meu îşi începea ziua la ora 4 dimineaţa, fie vară, fie iarnă; de ce nu ne lăsa la televizor mai târziu de ora 9, iar atunci când ridica vocea, de ce trebuia să ascultăm cu sfinţenie. Şi acum, la 29 de ani, tonul său ridicat îmi provoacă o tresărire. Trebuia să fim cei mai buni la matematică, fizică şi informatică, deşi studiam la un liceu cu profil filologic. Nu am înţeles de ce trebuia mereu să citesc în timpul vacanţelor câte jumătate de bibliotecă sau să mă trezesc la 7 dimineaţa fix, chiar şi în vacanţele la bunici sau când sărbătoream Crăciunul în familie!
Acum cinci ani, am evadat de acasă. M-am îndrăgostit şi am început o viaţă nouă. Departe de casă şi de părinţi; ar fi trebuit să fie ceea ce mi-am dorit mereu, nu? Tata m-a învăţat să risc, aşa cum zice el, "Mai bine să regreţi lucrurile pe care le-ai făcut, decât să te întrebi mereu cum ar fi fost dacă". Am fugit, deci, într-o ţară străină, alături de un om pe care abia îl cunoşteam şi, la fiecare obstacol, am evitat să sun acasă. Eram mult prea orgolioasă... şi asta am învăţat tot de la tata.
M-am bazat mereu pe intuiţie, o calitate furată de la omul de afaceri care ştia mereu care sunt "trendurile" şi făcea aur din nisip. Am respectat mereu şi am cerut respect; am ajutat oameni să urce în autobuz şi mi-am apreciat şefii, colegii şi locul de muncă... fie că a fost ceea ce mi-am dorit sau nu.
Trezitul de dimineaţă s-a dovedit a fi fantastic, atunci când a trebuit să îmi organizez singură timpul, iar matematica a jucat un rol important în a-mi aduce o mărire de salariu, atunci când nu am folosit calculatorul pentru orice propoziţie matematică. Lecturile, pe de altă parte, mi-au oferit o generoasă cultură generală, de altfel aproape inexistentă în străinătate, şi mi-a oferit o validă încredere în sine, atunci când a trebuit să port conversaţii generale despre orice şi nimic.
Ego-ul acela de care vă povesteam mai devreme a fost cel care m-a salvat de la compromisuri şi m-a făcut să îmi demonstrez calităţile şi valoarea. Îmi amintesc mereu: "Teodora, nu există nu pot, există nu vreau; şi asta e inacceptabil! Niciodată să nu renunţi şi mereu să fii cea mai bună!" A studiat ingineria şi a absolvit Dreptul, vorbeşte mereu peste măsură, dar oamenii stau hipnotizaţi să îl asculte; iar dacă el vrea, te poate convinge că Soarele e albastru şi că apune în nord!
Toate acestea le-am realizat acum, fiind încă departe de casă...
Prin tine, dragă "Formula AS", vreau să îi mulţumesc tatălui meu pentru cine este şi pentru sclipirea cu care a ales-o pe mama ca soţie.
Vreau să dau o medalie tuturor taţilor din România pentru că rezistă, pentru ca sunt mereu alături şi pentru că, fără ei, viaţa copiilor ar fi pe jumătate goală. Şi chiar dacă nu avem o zi oficială a tăticului, noi vă sărbătorim în fiecare zi!
Tatălui meu, Viorel Mutu
TEODORA MUTU
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
