Dragă "Formula AS",
Te-am abordat cu încăpățânare, pentru a-ți face cunoscut pe unul dintre cei mai speciali oameni din viața mea. Poate mă vei întreba: "Și ce? Cine ești tu? Și ce are el atât de special?". Ei bine, eu sunt fiica lui, iar după ce ți-l voi prezenta pe el, vei înțelege ce îl face pe el atât de special.
Nu am înțeles niciodată de ce tatăl meu își începea ziua la ora 4 dimineața, fie vară, fie iarnă; de ce nu ne lăsa la televizor mai târziu de ora 9, iar atunci când ridica vocea, de ce trebuia să ascultăm cu sfințenie. Și acum, la 29 de ani, tonul său ridicat îmi provoacă o tresărire. Trebuia să fim cei mai buni la matematică, fizică și informatică, deși studiam la un liceu cu profil filologic. Nu am înțeles de ce trebuia mereu să citesc în timpul vacanțelor câte jumătate de bibliotecă sau să mă trezesc la 7 dimineața fix, chiar și în vacanțele la bunici sau când sărbătoream Crăciunul în familie!
Acum cinci ani, am evadat de acasă. M-am îndrăgostit și am început o viață nouă. Departe de casă și de părinți; ar fi trebuit să fie ceea ce mi-am dorit mereu, nu? Tata m-a învățat să risc, așa cum zice el, "Mai bine să regreți lucrurile pe care le-ai făcut, decât să te întrebi mereu cum ar fi fost dacă". Am fugit, deci, într-o țară străină, alături de un om pe care abia îl cunoșteam și, la fiecare obstacol, am evitat să sun acasă. Eram mult prea orgolioasă... și asta am învățat tot de la tata.
M-am bazat mereu pe intuiție, o calitate furată de la omul de afaceri care știa mereu care sunt "trendurile" și făcea aur din nisip. Am respectat mereu și am cerut respect; am ajutat oameni să urce în autobuz și mi-am apreciat șefii, colegii și locul de muncă... fie că a fost ceea ce mi-am dorit sau nu.
Trezitul de dimineață s-a dovedit a fi fantastic, atunci când a trebuit să îmi organizez singură timpul, iar matematica a jucat un rol important în a-mi aduce o mărire de salariu, atunci când nu am folosit calculatorul pentru orice propoziție matematică. Lecturile, pe de altă parte, mi-au oferit o generoasă cultură generală, de altfel aproape inexistentă în străinătate, și mi-a oferit o validă încredere în sine, atunci când a trebuit să port conversații generale despre orice și nimic.
Ego-ul acela de care vă povesteam mai devreme a fost cel care m-a salvat de la compromisuri și m-a făcut să îmi demonstrez calitățile și valoarea. Îmi amintesc mereu: "Teodora, nu există nu pot, există nu vreau; și asta e inacceptabil! Niciodată să nu renunți și mereu să fii cea mai bună!" A studiat ingineria și a absolvit Dreptul, vorbește mereu peste măsură, dar oamenii stau hipnotizați să îl asculte; iar dacă el vrea, te poate convinge că Soarele e albastru și că apune în nord!
Toate acestea le-am realizat acum, fiind încă departe de casă...
Prin tine, dragă "Formula AS", vreau să îi mulțumesc tatălui meu pentru cine este și pentru sclipirea cu care a ales-o pe mama ca soție.
Vreau să dau o medalie tuturor taților din România pentru că rezistă, pentru ca sunt mereu alături și pentru că, fără ei, viața copiilor ar fi pe jumătate goală. Și chiar dacă nu avem o zi oficială a tăticului, noi vă sărbătorim în fiecare zi!
Tatălui meu, Viorel Mutu
TEODORA MUTU