La începutul lunii decembrie 2012, am fost internată la Spitalul Militar Central din Bucureşti. Aşteptându-mi rândul la ecografie, eram tare îngrijorată de ceea ce avea să descopere medicul. Cum stăteam eu acolo, în jurul meu fiind multă lume, a venit la mine o doamnă tânără, pe nume Doiniţa (am rămas prietene) şi mi-a zis: "Vreţi o rugăciune cu părintele sfânt Arsenie Boca?". Am primit-o cu drag şi am început chiar atunci să o citesc. Vă mărturisesc că după ce am citit rugăciunea, s-a aşternut peste mine o linişte divină. Simţeam aievea că era lângă mine părintele Arsenie Boca.
Am intrat la ecografie mult mai liniştită. S-a depistat un nodul fibromatos uterin de 2 cm. Nu m-am speriat. Am ştiut că părintele Arsenie Boca nu mă va lăsa.
În aprilie 2013, am făcut din nou un control şi analize, în Craiova. La ecografie, s-a depistat o piatră la fiere. Medicul a spus că poate să migreze şi să-mi facă necazuri mari, ajungând chiar la operaţie. M-am speriat şi-am început să mă rog. Am citit Acatistele Sfântului Nectarie şi al sfântului părinte Arsenie Boca. Deşi în cărticica unde e tipărit se află şi paraclisul, mi-am zis să nu-l mai citesc, că este prea lung. Atunci, o voce, un gând, nu pot să explic, mi-a spus: "Citeşte şi paraclisul! O să faci o nouă ecografie şi se va întâmpla o minune". Aşa am făcut, am continuat rugăciunea, am citit şi paraclisul sfântului părinte Arsenie Boca şi am citit şi Paraclisul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu - Fecioara Maria (mare ajutătoare). A doua zi am mers la spital şi am rugat medicul să-mi facă o nouă ecografie. Minunea a avut loc. Piatra de la fiere nu mai era. Am întrebat medicul: "Mi s-a depistat şi la uter un nodul fibromatos. Cum arată?". Medicul a răspuns: "Nu se mai vede nimic, sunteţi bine". Am plecat fericită, dând slavă lui Dumnezeu, Măicuţei Sfinte şi tuturor sfinţilor prin care lucrează Dumnezeu.
Acum îl rog pe bunul şi sfântul părinte Arsenie Boca să mijlocească în continuare pentru mine la tronul dumnezeiesc, şi pentru soţul meu, Viorel, ca să fim sănătoşi în continuare şi să ajungem la Mânăstirea Prislop, la mormântul părintelui, ca să-i mulţumesc că m-a făcut sănătoasă.
"Sfântuleţu'..."
Mânăstirea Bistriţa din jud. Vâlcea
Am ajuns acasă. Epuizată, m-am aşezat pe scaun, în balcon, căutând o gură de aer. Deodată, pe cerul senin au început să apară norii. "Doamne!", am exclamat. Şi a început o ploaie cu bolboroci (aşa ziceam în copilărie). Ieşeau din pământ aburi (parcă îi văd şi acum). Atunci am început să mă rog: "Sfântuleţule, dacă aduseşi ploaie (a plouat aproape toată noaptea), fie-ţi milă şi de mine şi ajută-mă să scap de această boală grozavă". Minunea s-a petrecut. În acea noapte, am reuşit să dorm mai bine, fără crize, a doua noapte şi mai bine, iar în aproximativ 7 zile, nu am mai avut nici o criză, până în ziua de azi. Viaţa mea s-a schimbat în bine, pot să respir normal, pot să miros o floare, să trec pe lângă pomii înfloriţi (care, din păcate, nu prea mai sunt, "oamenii" inconştienţi îi taie de parcă pomii ar fi duşmanii lor).
Viaţa mea nu mai este un calvar. Văzând această minune, am mers la catedrală să întreb de unde vine acest "Sfântuleţ". Mi s-a spus că vine din Vâlcea, de la Mânăstirea Bistriţa, şi se numeşte Sfântul Grigore Decapolitul. De atunci, în fiecare an, împreună cu soţul meu, mergem la el să-i mulţumim şi să-l rugăm să ne ajute în continuare. Pentru că şi cu soţul meu a făcut o minune! A fost anchilozat, ajungând în scaun cu rotile: o discopatie lombară foarte avansată. Medicul i-a spus că s-ar putea să fie cazul de operaţie. Fiind internat, a urmat toate investigaţiile şi tratamentul prescris, dar fără rezultate prea mari. Nu reuşea să se îmbrace, nici să se încalţe, avea dureri insuportabile. Mi se rupea sufletul văzându-l, om tânăr, în scaun cu rotile. Am zis: "Dacă pe mine m-a făcut bine Sfântuleţul, mergem la el". Ne-am dus. O maică ne-a ajutat şi am urcat scările mânăstirii cu greu... Viorel, soţul meu, s-a aşezat sub racla Sfântuleţului, de mai multe ori, şi s-a rugat. La fel şi eu, cu lacrimi mă rugam să-l vindece. Iar minunea n-a întârziat. Soţul meu a început încet, încet, să se îndrepte, iar durerile îi dispăreau. Astăzi, şi eu, şi el, suntem sănătoşi.
Mulţumim din tot sufletul Sfântului Grigore Decapolitul pentru tot ajutorul dat. Mulţumim lui Dumnezeu, Maicii Sfinte şi tuturor sfinţilor că au milă de noi!
Sfântul Grigore Decapolitul
Vă felicit împreună cu întregul colectiv pe care-l conduceţi, pentru devotamentul acordat salvării creaţiei lui Dumnezeu - natura, pe care unii "oameni" vor să o distrugă total. Vă rog din adâncul sufletului meu să ocrotiţi în continuare fiinţele care nu au niciun ajutor. Faceţi tot ce aţi făcut până acum, că Dumnezeu, Măicuţa Sfântă, toţi sfinţii din Ceruri, toate puterile cereşti, sfinţii îngeraşi păzitori vă vor ajuta să mergeţi înainte să faceţi binele de care avem atâta nevoie.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
