Vă mulţumesc din suflet, sperând să citiţi aceste rânduri. Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu şi Sfântului Nectarie, pentru bucuria pe care mi-au dăruit-o, aceea de a mă vindeca şi a putea să vă scriu.
Sfântul Nectarie este ocrotitorul meu şi al familiei mele, iar de când l-am cunoscut, m-a ajutat de nenumărate ori. Acum 5 ani, dintr-o fată sănătoasă, plină de viaţă, care nu suferea de nici o boală, m-am transformat într-o "legumă", din cauza unei depresii grave. Mama m-a dus la nenumăraţi doctori, care nu şi-au dat seama ce aveam şi îşi dădeau cu presupusul. Nici unul nu m-a trimis la un psihiatru, pentru a lua un tratament serios. M-am dus singură, când am simţit efectiv că nu mă pot opri din cădere, şi am început un tratament cu antidepresive. M-am simţit mai bine, dar nu mai eram eu. Am apelat la tot ce credeam că mă poate ajuta: citeam reviste, cărţi, căutam pe internet, stăteam de vorbă cu oricine despre boala mea, am fost la vraci, la bioenergeticieni, la renumitele moldovence care "te fac bine". Toată lumea îţi ia banii, dar nimeni nu te poate ajuta cu nimic. Citind revista "Formula AS", am aflat de Sfântul Nectarie şi, cu o presimţire pe care nu mi-o pot explica, am început să mă rog cu ardoare şi neîncetat lui şi Măicuţei Domnului. Iar ajutorul n-a întârziat. Într-o zi, domnul doctor mi-a întrerupt tratamentul spunând că sunt bine (după aproape doi ani). De când am început să citesc Acatistul, m-am simţit zi de zi mai bine, nu perfect de la început, dar am avut răbdare, şi după o perioadă nu foarte lungă de timp, mi-am dat seama că nu mai am nimic şi am simţit nevoia să spun şi altora. M-am trezit ca dintr-un coşmar.
Cei care au suferit sau suferă de depresie ştiu ce cruntă este boala aceasta şi ştiu că ar da orice să se facă bine. Sunt rare persoanele care întrerup tratamentul şi nu recidivează. Eu ştiu sigur că sunt vindecată definitiv, că Sfântul Nectarie m-a ajutat, şi îi voi mulţumi din inimă toată viaţa.
O altă minune pe care a făcut-o este faptul că băieţelul meu şi nepoţica mea au intrat la liceul cel mai bun din Câmpina, cu ajutorul rugăciunilor către el. Mi se părea aproape imposibil de realizat, dar m-am rugat tot timpul la Sfântul şi el ne-a ajutat.
Datorită Sfântului Nectarie, viaţa mea s-a schimbat. M-am însănătoşit, am renăscut, mă bucur de familia mea mai mult decât înainte şi ştiu sigur că Sfântul este mereu alături de mine. Îl simt, pur şi simplu, aievea. O prezenţă puternică şi blajină în preajma mea. Le dau un sfat celor ce suferă de depresie: rugaţi-vă neîncetat, căutaţi un specialist psihiatru care să vă prescrie un tratament potrivit şi aşteptaţi cu încredere ziua când starea dvs. de bine o va întrece pe aceea dinaintea îmbolnăvirii. Depresia este o încercare de la Bunul Dumnezeu, pentru că vrea să ne trezim şi să cunoaştem adevărata fericire. Multă sănătate,
CRISTINA GOMOESCU - str. N. Bălcescu
nr. 53, Câmpina, jud. Prahova, cod 105600
O promisiune nerespectată
În urmă cu vreo trei ani, tatăl meu, pe atunci în vârstă de 77 de ani, era paralizat şi nu se putea deplasa. Suferinţa lui îmi întunecase viaţa. A fost internat la secţia neurologie, a urmat un tratament prescris de medicul specialist care nu s-a arătat însă încrezător că tatăl meu va putea merge. În acele momente, o voce interioară mi-a spus că singura nădejde este Dumnezeu. Am început să mă rog. Am ales Acatistul Sfântului Nectarie, pe care l-am citit multe seri la rând, cerându-i cu înfocare lui Dumnezeu ca tatăl meu să poată merge din nou. Iar dacă minunea se va întâmpla, i-am promis preabunului sfânt Nectarie că îi voi mulţumi public pentru darul său. După nici o lună de zile, tatăl meu a început să meargă din nou, s-a simţit foarte bine, spre marea bucurie a tuturor, dar acum, la 80 de ani, picioarele l-au lăsat şi este din nou la pat. Sunt sigură că vina este a mea, pentru că n-am respectat promisiunea faţă de Sfântul Nectarie. Când facem promisiuni, atât lui Dumnezeu cât şi sfinţilor degrabă ajutători, n-avem voie să uităm, trebuie să le punem în aplicare, ca să avem îndrăzneala de a cere din nou. Asta fac eu acum, cu mare întârziere: pe lângă mulţumirile pentru prima însănătoşire a tatălui meu, îl mai rog o dată pe Sfântul Nectarie să-i redea sănătatea şi puterea în picioare. O rugăciune care îmi va întovărăşi de-acum înainte viaţa, până ce minunea se va împlini.
MARIANA C. - Vişeul de Sus, jud. Maramureş
"Credinţa şi rugăciunea sunt singurele noastre speranţe"
Dragă redacţie,
Într-o lume în care parcă sunt pe dos toate, în care am uitat că suntem oameni, credinţa şi rugăciunea au rămas singurele noastre speranţe. Am avut probleme mari, atât de sănătate, cât şi familiale. Nimic nu m-a ajutat să trec peste ele, decât rugăciunea. Am citit Acatistul Sfântului Nectarie, Paraclisul Maicii Domnului şi am fost ajutată în toate. Dacă te rogi cu credinţă, dacă într-adevăr crezi că ceea ce ceri ţi se va îndeplini, sigur Maica Domnului nu-şi va întoarce faţa de la tine.
Sunt şi momente în care zic că nu mai pot să lupt, şi atunci, cu ochii în lacrimi, mă rog, iarăşi şi iarăşi, Bunului Dumnezeu şi Maicii Domnului şi parcă o lumină îmi inundă sufletul şi totul pare să se liniştească. În fiecare zi rostesc "Rugăciunea inimii", şi când simt că îmi este mai greu, stau în faţa Icoanei Maicii Domnului şi cu glas tare cer ajutor. Simt atunci că ruga mea n-a fost în zadar.
Să mulţumim Bunului Dumnezeu şi Maicii Sfinte, pentru fiecare zi pe care ne-o dăruiesc, pentru fiecare rază de soare ce ne încălzeşte inimile, şi niciodată să nu uităm că nimic nu putem realiza, fără credinţa fermă că Dumnezeu ne iubeşte şi ne ajută. Vă doresc ani mulţi şi buni, sănătate şi pace!
MARIA P. - Drăgăşani
"Rugaţi-vă şi iar rugaţi-vă!"
La vârsta de 45 de ani, am avut prima intervenţie pe cord deschis. Toate demersurile şi toate întâlnirile pentru această intervenţie au mers foarte bine, de parcă "îngerii" erau lângă mine şi mă ocroteau, şi mă îndemnau să merg mai departe. Au trecut 17 ani de atunci şi la un control de rutină, mi se spune că trebuie să-mi schimb valva pusă fiindcă nu mă va mai ajuta multă vreme. Vestea a căzut ca un trăsnet peste mine. Refuzam să cred că voi mai suporta fizic şi psihic încă o intervenţie chirurgicală. Perioada ce a urmat şi demersurile pentru analize şi fixarea datei operaţiei au decurs anapoda. Toate ieşeau pe dos, cu multe întâmplări neplăcute şi neprevăzute (date schimbate, analize care nu ieşeau niciodată bine, zăpadă, frig). Atunci mi-am întors gândul spre rugăciune. Nu fusesem niciodată străină de ea, dar acum mă rugam cu o intensitate care ardea, pur şi simplu, îi simţeam puterea în piept. M-am interesat de sfinţii degrabă ajutători, am căutat cărţi de rugăciune şi m-am hotărât pentru Sfântul Mucenic Ciprian, Sfântul Nectarie şi Maica Domnului. Vă spun adevărat, cu mâna pe inima mea operată că, da, Dumnezeu există şi ne ajută de fiecare dată când avem nevoie de El. Nu credeam că îmi va acorda o a doua şansă. Am fost operată chiar de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi am fost ajutată, deşi intervenţia a fost foarte grea.
Nu disperaţi, oameni buni, rugaţi-vă şi iar rugaţi-vă! Minunile există şi se împlinesc când ne aşteptăm mai puţin. În viaţă, Dumnezeu ne dă mai mulţi îngeri păzitori. Pe unii îi vedem în oamenii printre care trăim, pe alţii îi ai în sufletul tău. Aşteaptă doar să fie chemaţi. Să avem grijă de rugăciune. Ea ne leagă de Dumnezeu.
IOANA Z. - Teleorman
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
