Vă mulțumesc din suflet, sperând să citiți aceste rânduri. Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu și Sfântului Nectarie, pentru bucuria pe care mi-au dăruit-o, aceea de a mă vindeca și a putea să vă scriu.
Sfântul Nectarie este ocrotitorul meu și al familiei mele, iar de când l-am cunoscut, m-a ajutat de nenumărate ori. Acum 5 ani, dintr-o fată sănătoasă, plină de viață, care nu suferea de nici o boală, m-am transformat într-o "legumă", din cauza unei depresii grave. Mama m-a dus la nenumărați doctori, care nu și-au dat seama ce aveam și își dădeau cu presupusul. Nici unul nu m-a trimis la un psihiatru, pentru a lua un tratament serios. M-am dus singură, când am simțit efectiv că nu mă pot opri din cădere, și am început un tratament cu antidepresive. M-am simțit mai bine, dar nu mai eram eu. Am apelat la tot ce credeam că mă poate ajuta: citeam reviste, cărți, căutam pe internet, stăteam de vorbă cu oricine despre boala mea, am fost la vraci, la bioenergeticieni, la renumitele moldovence care "te fac bine". Toată lumea îți ia banii, dar nimeni nu te poate ajuta cu nimic. Citind revista "Formula AS", am aflat de Sfântul Nectarie și, cu o presimțire pe care nu mi-o pot explica, am început să mă rog cu ardoare și neîncetat lui și Măicuței Domnului. Iar ajutorul n-a întârziat. Într-o zi, domnul doctor mi-a întrerupt tratamentul spunând că sunt bine (după aproape doi ani). De când am început să citesc Acatistul, m-am simțit zi de zi mai bine, nu perfect de la început, dar am avut răbdare, și după o perioadă nu foarte lungă de timp, mi-am dat seama că nu mai am nimic și am simțit nevoia să spun și altora. M-am trezit ca dintr-un coșmar.
Cei care au suferit sau suferă de depresie știu ce cruntă este boala aceasta și știu că ar da orice să se facă bine. Sunt rare persoanele care întrerup tratamentul și nu recidivează. Eu știu sigur că sunt vindecată definitiv, că Sfântul Nectarie m-a ajutat, și îi voi mulțumi din inimă toată viața.
O altă minune pe care a făcut-o este faptul că băiețelul meu și nepoțica mea au intrat la liceul cel mai bun din Câmpina, cu ajutorul rugăciunilor către el. Mi se părea aproape imposibil de realizat, dar m-am rugat tot timpul la Sfântul și el ne-a ajutat.
Datorită Sfântului Nectarie, viața mea s-a schimbat. M-am însănătoșit, am renăscut, mă bucur de familia mea mai mult decât înainte și știu sigur că Sfântul este mereu alături de mine. Îl simt, pur și simplu, aievea. O prezență puternică și blajină în preajma mea. Le dau un sfat celor ce suferă de depresie: rugați-vă neîncetat, căutați un specialist psihiatru care să vă prescrie un tratament potrivit și așteptați cu încredere ziua când starea dvs. de bine o va întrece pe aceea dinaintea îmbolnăvirii. Depresia este o încercare de la Bunul Dumnezeu, pentru că vrea să ne trezim și să cunoaștem adevărata fericire. Multă sănătate,
CRISTINA GOMOESCU - str. N. Bălcescu
nr. 53, Câmpina, jud. Prahova, cod 105600
O promisiune nerespectată
În urmă cu vreo trei ani, tatăl meu, pe atunci în vârstă de 77 de ani, era paralizat și nu se putea deplasa. Suferința lui îmi întunecase viața. A fost internat la secția neurologie, a urmat un tratament prescris de medicul specialist care nu s-a arătat însă încrezător că tatăl meu va putea merge. În acele momente, o voce interioară mi-a spus că singura nădejde este Dumnezeu. Am început să mă rog. Am ales Acatistul Sfântului Nectarie, pe care l-am citit multe seri la rând, cerându-i cu înfocare lui Dumnezeu ca tatăl meu să poată merge din nou. Iar dacă minunea se va întâmpla, i-am promis preabunului sfânt Nectarie că îi voi mulțumi public pentru darul său. După nici o lună de zile, tatăl meu a început să meargă din nou, s-a simțit foarte bine, spre marea bucurie a tuturor, dar acum, la 80 de ani, picioarele l-au lăsat și este din nou la pat. Sunt sigură că vina este a mea, pentru că n-am respectat promisiunea față de Sfântul Nectarie. Când facem promisiuni, atât lui Dumnezeu cât și sfinților degrabă ajutători, n-avem voie să uităm, trebuie să le punem în aplicare, ca să avem îndrăzneala de a cere din nou. Asta fac eu acum, cu mare întârziere: pe lângă mulțumirile pentru prima însănătoșire a tatălui meu, îl mai rog o dată pe Sfântul Nectarie să-i redea sănătatea și puterea în picioare. O rugăciune care îmi va întovărăși de-acum înainte viața, până ce minunea se va împlini.
MARIANA C. - Vișeul de Sus, jud. Maramureș
"Credința și rugăciunea sunt singurele noastre speranțe"
Dragă redacție,
Vă mulțumesc că existați și că în fiecare zi de vineri îmi oferiți bucuria cea mare, de a citi revista "Formula AS". Datorită dvs. am cunoscut minunile Sfântului Nectarie, marea putere a rugăciunii și a faptelor bune.
Într-o lume în care parcă sunt pe dos toate, în care am uitat că suntem oameni, credința și rugăciunea au rămas singurele noastre speranțe. Am avut probleme mari, atât de sănătate, cât și familiale. Nimic nu m-a ajutat să trec peste ele, decât rugăciunea. Am citit Acatistul Sfântului Nectarie, Paraclisul Maicii Domnului și am fost ajutată în toate. Dacă te rogi cu credință, dacă într-adevăr crezi că ceea ce ceri ți se va îndeplini, sigur Maica Domnului nu-și va întoarce fața de la tine.
Sunt și momente în care zic că nu mai pot să lupt, și atunci, cu ochii în lacrimi, mă rog, iarăși și iarăși, Bunului Dumnezeu și Maicii Domnului și parcă o lumină îmi inundă sufletul și totul pare să se liniștească. În fiecare zi rostesc "Rugăciunea inimii", și când simt că îmi este mai greu, stau în fața Icoanei Maicii Domnului și cu glas tare cer ajutor. Simt atunci că ruga mea n-a fost în zadar.
Să mulțumim Bunului Dumnezeu și Maicii Sfinte, pentru fiecare zi pe care ne-o dăruiesc, pentru fiecare rază de soare ce ne încălzește inimile, și niciodată să nu uităm că nimic nu putem realiza, fără credința fermă că Dumnezeu ne iubește și ne ajută. Vă doresc ani mulți și buni, sănătate și pace!
MARIA P. - Drăgășani
"Rugați-vă și iar rugați-vă!"
La vârsta de 45 de ani, am avut prima intervenție pe cord deschis. Toate demersurile și toate întâlnirile pentru această intervenție au mers foarte bine, de parcă "îngerii" erau lângă mine și mă ocroteau, și mă îndemnau să merg mai departe. Au trecut 17 ani de atunci și la un control de rutină, mi se spune că trebuie să-mi schimb valva pusă fiindcă nu mă va mai ajuta multă vreme. Vestea a căzut ca un trăsnet peste mine. Refuzam să cred că voi mai suporta fizic și psihic încă o intervenție chirurgicală. Perioada ce a urmat și demersurile pentru analize și fixarea datei operației au decurs anapoda. Toate ieșeau pe dos, cu multe întâmplări neplăcute și neprevăzute (date schimbate, analize care nu ieșeau niciodată bine, zăpadă, frig). Atunci mi-am întors gândul spre rugăciune. Nu fusesem niciodată străină de ea, dar acum mă rugam cu o intensitate care ardea, pur și simplu, îi simțeam puterea în piept. M-am interesat de sfinții degrabă ajutători, am căutat cărți de rugăciune și m-am hotărât pentru Sfântul Mucenic Ciprian, Sfântul Nectarie și Maica Domnului. Vă spun adevărat, cu mâna pe inima mea operată că, da, Dumnezeu există și ne ajută de fiecare dată când avem nevoie de El. Nu credeam că îmi va acorda o a doua șansă. Am fost operată chiar de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și am fost ajutată, deși intervenția a fost foarte grea.
Nu disperați, oameni buni, rugați-vă și iar rugați-vă! Minunile există și se împlinesc când ne așteptăm mai puțin. În viață, Dumnezeu ne dă mai mulți îngeri păzitori. Pe unii îi vedem în oamenii printre care trăim, pe alții îi ai în sufletul tău. Așteaptă doar să fie chemați. Să avem grijă de rugăciune. Ea ne leagă de Dumnezeu.
IOANA Z. - Teleorman