Dedicat în exclusivitate muzicii uşoare româneşti, spectacolul de la Sala Palatului va aduce pe aceeaşi scenă interpreţi îndrăgiţi ai muzicii uşoare româneşti: Marina Voica, Alexandru Jula, Anastasia Lazariuc, Adrian Daminescu, Natalia Guberna, Gabriel Dorobanţu, Oana Sârbu, Daniel Iordăchioaie, Carmen Trandafir, Stela Enache, Gheorghe Gheorghiu, Mihai Constantinescu, Marina Florea, Ilie Micolov, Ileana Şipoteanu. Evenimentul este prezentat de Octavian Ursulescu, care va "dirija", cu binecunoscuta-i dezinvoltură, un spectacol-maraton, ce are ca scop omagierea şi recunoaşterea valorii interpreţilor, compozitorilor şi textierilor care au lansat cele mai frumoase şlagăre, melodii de neuitat ale deceniilor trecute. Să-l ascultăm în interviul care urmează.
Atleţii cântecului, pe scenă
- Domnule Octavian Ursulescu, spectacolul din 4 iunie pe care îl prezentaţi la Sala Palatului, "Şlagărele României", e doar începutul unui maraton al muzicii uşoare româneşti, un turneu grandios, întins pe doi ani, în organizarea căruia v-aţi implicat, şi care va cuprinde concerte în 30 de oraşe anul acesta, şi în 50, anul viitor. Veniţi la linia de start cu o echipă de "sportivi" bine antrenaţi, de "cursă lungă", în fapt, glorii ale muzicii noastre, care nu se tem să se urce din nou pe scenă, spectacol după spectacol. Ce v-a urnit pe toţi într-un asemenea proiect ambiţios?
- E bună comparaţia cu sportivii, pentru că asta şi sunt interpreţii de pe afiş, nişte atleţi ai cântecului, câştigători de lungi competiţii cu publicul şi cu timpul, care cântă cu adevărat (nu fac playback), încântă oamenii, oferă bucurie şi speranţă. Şi transmit într-un fel unic mesajul acestei muzici, căreia i-am zis "uşoară", în fapt, muzica pop românească, cu o nuanţă de identitate naţională, aşa cum francezii au şansonetele, iar italienii canţonetele lor. O
muzică încă vie, un gen de care ar trebui să fim mândri şi astăzi şi să îl omagiem mai mult, pentru că ne reprezintă, ne-a însoţit viaţa şi momentele cele mai frumoase ale ei. Pe muzica acestor artişti (cum sunt şi interpreţii trecuţi pe afiş), generaţii întregi de români au crescut, şi-au trăit iubirile, dar şi despărţirile, s-au simţit mai puternici în faţa încercărilor vieţii, şi-au şlefuit valorile umane. Decenii la rând această muzică ne-a reprezentat, într-o epocă pe care ne-o asumăm ca făcând parte din istoria noastră. Nu putem să facem abstracţie de ea, doar pentru că vrem să uităm nedreptăţile regimului trecut. Dacă mass-media, în general, televiziunile, radioul, o ignoră, muzica uşoară românească trăieşte încă, e vie, produce emoţie, şi asta vrem să demonstrăm prin acest lung turneu. E, dacă vreţi, nu numai un reviriment al genului, ci şi o încercare de resuscitare a sentimentului de mândrie românească. Nu e firesc să anulăm această parte sentimentală a noastră, nu e sănătos!
- Care a fost scânteia demersului dvs.?
- Proiectul acesta s-a născut la Sibiu, la ideea unei agenţii de spectacole conduse de nişte tineri foarte entuziaşti, legaţi profund de muzica noastră românească. Simţind că publicul îşi doreşte aşa ceva, m-au implicat şi pe mine şi am făcut împreună un spectacol uriaş la Sibiu, la sfârşitul lui noiembrie anul trecut, cu interpreţi din generaţia de aur a muzici uşoare. A fost un succes copleşitor! A fost absolut fabulos, o sală arhiplină cu oameni fericiţi să ne vadă, să ne asculte, şi care cumpăraseră biletele în câteva ore de la deschiderea caselor. Teribil de emoţionant să vezi cum la fiecare artist s-au ridicat în picioare, au aplaudat îndelung şi au cântat cu ei împreună toate melodiile! Şi să nu credeţi că erau numai pensionari în sală, ci erau oameni de toate vârstele, chiar foarte mulţi tineri. Au fost epuizate şi albumele interpreţilor aduse spre vânzare, la fel şi cărţile lor, s-au vândut sute şi sute de CD-uri, a fost incredibil! Acest fel de întâlnire cu spectatorii este singura ocazie în care aceştia mai pot pleca de la un concert şi cu un CD cu autograf, ceea ce înseamnă un mare respect pentru artist şi munca lui. M-am bucurat enorm că tot de la ardelenii mei (sunt mureşean, prin naştere) a pornit scânteia acestei idei, pe care sper să o transformăm în flacără, iar proiectul acesta să fie, cu adevărat, o întoarcere către valori a publicului românesc, pentru că (o să spun un lucru neplăcut, dar adevărat, din păcate), noi, românii, uităm să ne preţuim valorile.
Nostalgia se poartă!
- Moda asta nostalgică se mai poartă prin Europa?
O uriaşă reverenţă
- Cum i-aţi convins pe artiştii de pe afiş să se înscrie în acest "maraton" de concerte, să se arate în faţa publicului şi să-l convingă că steaua muzicii uşoare româneşti nu a apus?
- Nu a fost niciun efort ca să-i conving, ci, dimpotrivă, s-au bucurat foarte mult când le-am propus! E, de fapt, împlinirea unei mai vechi speranţe a lor, aceea de a reveni în forţă pe scena muzicală românească. Cei mai în vârstă din acest spectacol au fost cei mai entuziasmaţi de idee. Unii erau emoţionaţi ca nişte adolescenţi, le era dor de turneele de altădată, când aveau şi câte 2-3 spectacole pe zi, luni la rând. Desigur, acum nu vor mai avea acelaşi ritm de apariţie ca odinioară, dar se "antrenează", se pregătesc cu mare frenezie, stau cu bagajul la uşă şi mă sună mereu: "Tavi, când plecăm?". La mijloc e dorinţa să îşi aducă noile albume în faţa publicului, dar şi bucuria de a se revedea unii cu alţii, pentru că, în perioada de dinainte de '89, s-a dezvoltat şi o solidaritate de breaslă între ei: erau foarte uniţi, se susţineau
reciproc şi îi legau frumoase prietenii. Din păcate, nu mai vedem azi asemenea ataşamente în rândurile foarte tinerilor interpreţi, Dar vreau să adaug ceva important: turneul pe care îl începem acum, cu concertul de la Sala Palatului, din 4 iunie, nu e un turneu al vedetelor, ci al şlagărelor!!! În felul acesta, sunt omagiaţi şi compozitorii pieselor, şi textierii lor. A scrie versuri pentru un cântec este o meserie, respectiv, a transmite un mesaj artistic e un har!
- Entuziasmul dvs. s-a transmis şi către media românească, jurnale şi televiziuni? Spectacolul va fi vizionat pe micul ecran?
- Cea mai mare parte a mass-media este intolerantă cu muzica uşoară românească şi cu reprezentanţii ei. Şi asta, pe mine mă întristează grozav! Sunt redactori tineri de radio şi televiziune, angajaţi la posturile comerciale, care nu cunosc muzica uşoară românească, alcătuiesc playlist-uri numai cu muzică străină, ignorând total fenomenul românesc. Sigur că am vrea să avem pentru proiectul acesta şi suportul mass-media, mai ales al posturilor naţionale, unde, lucru care m-a întristat, aproape se dă numai muzică în limba engleză (la TVR, de exemplu, nu există o emisiune dedicată muzicii româneşti, în momentul acesta). Festivalul de la San Remo e transmis de Rai Uno, nici nu se poate imagina altfel, decât ca postul naţional de televiziune să difuzeze o muzică ce reprezintă spiritul italian. La noi, Teatrul de vară din Mamaia va fi demolat (după ce a fost lăsat de zece ani în paragină), locul unde s-a scris istorie pentru muzica uşoară românească, "sanctuarul" unde au răsunat în premieră mari şlagăre ale genului. Nici festivalul nu se mai face, nu s-a făcut nici anul trecut. Nu mai merge aşa! Trebuie să facem şi noi, românii, ceva bun în această direcţie. Eu aş adjudeca, încă o dată spun, muzica uşoară, genului "pop românesc", ca o muzică având valenţe naţionale. Aşa a fost ea concepută, de la înaintaşi ai genului, precum Ionel Fernic, Ion Vasilescu, Gherase Dendrino, Radu Şerban, Henry Mălineanu, marii creatori ai acestei muzici. Ei au scris o muzică specific ROMÂNEASCĂ, şi asta scris cu majuscule! Suntem datori cu o reverenţă în faţa lor, în faţa muzicii noastre de suflet românesc. Trebuie să fim mândri de ea, a avut un apogeu extraordinar, s-a dezvoltat fantastic, a adunat nume celebre pe afiş şi, iată, încă are! Tocmai aceasta este ideea turneului nostru, de a păstra şi perpetua muzica uşoară românească, şlagărele ei. Să ne bucurăm, atât timp cât aceste mari vedete încă sunt în viaţă, să le cultivăm şi să le "exploatăm" în continuare, în beneficiul unui act artistic de calitate. Ele au puterea de a ne oferi bucurie în continuare şi, credeţi-mă, de-abia aşteaptă să facă asta!
(Biletele - care au preţuri cuprinse între 45 şi 120 lei - au fost puse în vânzare la Casele de Bilete ale Sălii Palatului, online prin www.eventim.ro şi www.myticket.ro, dar şi la toate punctele de vânzare ale acestora din Bucureşti şi din ţară.)