- Dragă Mircea, faima ta de primar tinde să o întreacă pe aceea de muzician, dar cum afară e primăvară, îţi propun să vorbim despre muzică: ce pui la cale? Pe unde mai cânţi? Unde poţi fi văzut şi ascultat?
- A "pune la cale" în muzică, în arte, în general, a devenit, în vremurile de-acum, o întreprindere pe cât de lăudabilă, pe atât de anevoioasă. Veacul în care trăim îşi pierde emoţia, exact miza pe care am pariat în urmă cu un deceniu eu şi colegii mei. Emoţia, ca obiectiv muzical principal. Cum păsările presimt furtuna, oasele anticipează schimbarea vremii, cumva în acelaşi fel am presimţit şi noi secătuirea resurselor interioare, amputarea sufletească ce astăzi se simte în fiecare dintre noi, fără tăgadă. Dar, în loc să dăm înapoi, mergem tot înainte, împotriva curentului. Şi-am izbutit. O izbândă ce presupune un nou album, ce cuprinde cinci CD-uri, cu peste şaptezeci de cântece, între care doar câteva reorchestrate, peste şaizeci fiind cântece noi. Plănuiala noastră primă e să promovăm acest album în concerte, prin săli de teatru, cu invitaţii noştri speciali, Maia Morgenstern şi Ion Caramitru. Împreună cu dumnealor am lansat şi dublul nostru album, "Lumea de rouă". Tot de o mică plănuială ţine şi multiplicarea altor patru CD-uri, cu alte cântece noi ce s-au ivit între timp, precum şi o carte cu mâzgălelile mele, care n-au pretenţii literare, ci sunt pur şi simplu nişte semne prin trecerea timpului. Se cuvine aici să spun despre un concert cu totul special la Chişinău, împreună cu trupa lui Valentin Boghean. Ei bine, Teatrul "Mihai Eminescu" din capitala Moldovei de peste Prut a fost locul în care am vibrat, laolaltă, public şi muzicieni, bucuroşi de comunitatea de neam, de limbă şi ţară. O dâră luminoasă-n inima mea, pentru totdeauna.
Autocarul aşteaptă
- Da, aşa e, mulţi ani la rând am fost între cei mai de succes artişti de la noi şi, sigur, rămâne pentru mine onorant acest fapt. Succesul, însă, nu-nseamnă decât un moft al hazardului, dacă nu-i urmează onestitatea şi dragostea curată pentru muzică. Am fost bucuros c-a venit, dar nu m-am închinat lui niciodată. Să cânţi e o chestiune personală, o opţiune, un mod de viaţă, ce n-are a face cu adulaţia. Publicul pe tot acest traseu se comportă ca într-o excursie: ajunge în pădure, unii culeg floricele, alţii se-adâncesc în miezul naturii, alţii aleargă dup-un sunet auzit în depărtare... Dar la ora stabilită, se-ntorc cu toţii la autocar. Formele fără fond induse şi impuse astăzi în muzică prin radio şi televizor sunt mici distrageri de la atenţia pentru sufletul românesc. Dumnezeu ştie ora, iar autocarul deja aşteaptă.
- Nu ţi se pare, totuşi, o nedreptate ca presa să nu se mai intereseze deloc de artiştii mari care, din varii motive, ies din topuri?
- Ar fi tentant să zici ba daaa... o mare nedreptate se petrece "etc. etc"! Sunt însă nuanţe ce mă-mpiedică să răspund aşa. Pe măsură ce atenţia mea se concentrează pe muzică, devin surd şi orb la cele din jur, astfel încât freneziile mediatice m-ar perturba, cu siguranţă. Invitat la vorbă din când în când, cum faceţi voi, "Formula AS", asta da, pică bine. Un răgaz liniştit, pe care ţi-l acorzi cât să te-ntorci apoi la ale tale. Dar minunea aia, clipa de taină, când din inima ta se-mpletesc în aer sunete şi cuvinte pentru a acoperi sufletele oamenilor cu emoţie şi trăire, n-are a face cu niciun top de pe pământ. Eu, unul, nu pentru atenţii mediatice m-am apucat de cântat, nu pentru ele trăiesc. Iar cât de în prezent rămânem fiecare, după ce trecem prin trecut, singur timpul judecă, cu dreaptă şi nemiloasă măsură.
Departe de forfota lumii
- Florian e un tip cu totul special şi sunt bucuros c-a făcut, în sfârşit, primii paşi hotărâţi în muzică. Deprins cu tehnica de studio, fără el, eu nu funcţionez. Cântă la pian şi chitară, cu vocea, îşi face cântecele lui şi sper s-o scoată bine la capăt. Sigur că mă minunez uneori de cât de multe lucruri ştie, e un sentiment plăcut, satisfăcător, ca o bere rece pe arşiţă.
- Crezi că retragerea ta la Band a avut o influenţă pozitivă asupra muzicii tale?
- Categoric da. De când sunt aici au apărut sute, şi nu exagerez cu nimic, sute de cântece noi, unele încă nici măcar imprimate. Dar, dincolo de cantitate, muzica noastră a căpătat substanţă, fond şi formă, într-o armonie perfectibilă, desigur, dar considerabil îmbunătăţită. Apoi, a devenit extrem de diversă, nefiind la cheremul niciunei tendinţe sau tropăit de mode, stiluri şi genuri, promovate cu obstinaţie. Forfota lumii muzicale, câtă vreme nu înseamnă generozitate, spirit cavaleresc, stimulare, schimb de idei, camaraderie, nu înseamnă pentru mine absolut nimic.
- Cum este sufletul tău pregătit pentru primăvara care stă să vie şi unde te întâlneşti cu ea?
- În Band ne dezmorţim sufletele, tractoarele încep să duduie, campionatul nostru de fotbal e-n plină desfăşurare... Proiecte şi provocări de dezvoltare prind contur. Miracolul naturii trezite la viaţă e şi al nostru, al fiecăruia în parte. Ieri i-am dat
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
