Afacerea "maidanezul"

Unii dintre primarii patriei, luând de bună legea aberantă a eutanasierii câinilor fără stăpân, au început să se laude cu numărul animalelor ucise.

Multă minte îţi mai trebuie, dacă ai ajuns să faci un act de bravură din luarea vieţii unor biete vieţuitoare nevinovate! Printre "fruntaşii" ucigaşi (nu e nevoie să insistăm asupra împrejurărilor în care a fost votată această lege ruşinoasă în parlament!), face o figură aparte primarul Timişoarei, Nicolae Robu. Încă de la sfârşitul anu­lui trecut, primarul din localitatea italiană Treviso i-a scris omologului său bănăţean: "Opriţi holocaustul câinilor...", iar unele ziare din Italia au anunţat că hingherii români încasează nu mai puţin de 60 de euro pentru fiecare patru­ped predat (Gazeta Românească din Milano). "Federaţia Naţională pentru Protecţia Animalelor" (FNPA) publică cifrele reale, mult mai relevante. Astfel, dacă uciderea unui câine la Bucureşti costă 265 de lei, la Slatina costă nu mai puţin de 790 de lei, iar la Tulcea, Braşov şi Arad, între 210 şi 440 de lei. Inuman şi ineficient! Mii de câini sunt mă­celăriţi, dar în stradă rămâne acelaşi număr de câini! De peste zece ani, în România se practică eutanasierea. Unde s-a ajuns? În afară de o nouă pată ruşinoasă pe imaginea României, ce s-a realizat? Câinii sunt tot în stradă. Am mai spus povestea sultanului care, dorind să scape Istanbulul de maidanezi, în anul de graţie 1902, a ucis, pe o insulă, peste 5000 de animale. În două luni, oraşul era din nou plin. Care este, în acest caz, soluţia umană, eficientă şi ieftină? FNPA aminteşte tuturor că numai sterilizarea poate conduce la rezolvarea problemei. Sterilizarea unui câine costă exact 65 de lei, peste tot în România! Şi, atunci, unde merg sumele de milioane de euro alocate eutanasierii? Sunt atâtea buzu­nare lacome, iar campaniile electorale sunt per­manente. Politica costă. Şi banii sunt bineveniţi, indiferent de pro­venienţă. Ca să-şi acopere frauda, primăriile anunţă un nu­măr întreit de animale. Spre exemplu, în Bucureşti ar fi, chipurile, peste 100.000 de câini. În realitate, nu sunt mai mulţi de 35.000, din care 60% sunt deja sterilizaţi. Alt pon­cif intens televizat (ghiciţi: ce or avea televiziunile de câşti­gat din campaniile mediatice furibunde în favoarea eutana­sierii?): 12.000 de bucureşteni ar fi muşcaţi, anual, de câinii fără stăpân. Fals: în realitate, peste 60% din muşcături provin de la câinii cu stăpân, iar 10% de la alte animale. Dezinformarea merge mai departe: zice-se că îngrijirea unui câine în adăpost ar costa 375 de lei pe lună. Realitatea faptică indică un cost de numai 40 de lei! Un alt mit este că s-a practicat sterilizarea, dar nu a rezolvat problema. Din nou minciună. Sterilizarea s-a aplicat doar în puţine oraşe, unde a şi condus, cu adevărat, la dispariţia câinilor vaga­bonzi de pe străzi. Ca să fie eficientă, sterilizarea trebuie făcută în masă, pretutindeni în acelaşi timp! În fine, de vină ar fi ONG-urile, care nu fac nimic, deşi primesc bani de la primării şi de la stat. Cum poate cineva responsabil, face astfel de acuzaţii? Prin lege, ONG-urile nu pot primi fonduri de la bugetele locale şi de stat! Iar la capitolul "activitate", ONG-urile au sterilizat peste 200.000 de câini, au găsit familii adoptive pentru peste 30.000 şi întreţin în adăposturi private peste 10.000 de animale. Se pune, acut, întrebarea: de ce ne mint? Răspunsul dat de FNPA e simplu: "ca să jus­tifice sutele de milioane de euro ce vor intra în buzunarele lor". Oare această afacere bănoasă nu poate fi intitulată "mai­danezul"? Răspundeţi dumneavoastră, stimaţi citi­tori...