Îi admir pe cei care, din pasiune pentru un domeniu, devin cercetători - o muncă prost plătită, nenormată, care implică răbdare şi studiu permanent. Vera Molea este cercetător doctor în Istoria Teatrului şi a mai publicat în ultimii ani două volume: "Teatrele din grădinile de vară ale Bucureştilor de altădată" (2011) şi "Un regizor uitat - Ion Aurel Maican" (2012), remarcabile nu doar prin acribia documentară, ci şi prin claritatea stilului şi montarea atrăgătoare în pagină de citate, documente şi ilustraţii. Calităţi care se regăsesc şi în cartea pe care vi-o recomand azi, în care cercetătoarea şi-a ales ca subiect de studiu monografic o personalitate complexă şi controversată - actriţa, regizoarea şi profesoara Marietta Sadova (1897-1981). Controversată pentru că realizările ei memorabile ca slujitoare a teatrului şi profesoară de actorie au fost umbrite de participarea activă la Mişcarea Legionară în anii '30 - opţiune politică ale cărei consecinţe avea să le suporte toată viaţa şi din pricina căreia a făcut şi compromisuri profesionale în anii proletcultismului. După ce a studiat arta dramatică în ţară cu Constantin Nottara şi la Paris, Maria Bârsan, cum se numea la naştere, a fost remarcată pe scenele bucureştene, în toate rolurile, secundare şi principale, comice şi dramatice pe care le-a interpretat. Repertoriul abordat era vast, de la clasici la contemporani, iar cronicarii timpului îi lăudau naturaleţea comportării scenice, pătrunderea psihologiei personajelor, rafinamentul artei sale actoriceşti. Căsătoria în 1919 cu Ion Marin Sadoveanu, care avea să ajungă un scriitor şi critic de notorietate, dar şi să ocupe înalte funcţii în Direcţia Teatrelor, i-a deschis drum spre statutul de vedetă. Mai mult, anvergura intelectuală a soţului şi a prietenilor acestuia a stimulat-o să-şi cultive prin lecturi temeinice inteligenţa, spiritul analitic, inventivitatea, valorificate apoi ca regizoare. În 1929, Marietta Sadoveanu îşi ia numele de scenă Sadova, păstrat şi după divorţ şi transformat în renume. O a doua căsnicie, din mare dragoste, cu Haig Acterian, regizor şi teatrolog mai tânăr cu şapte ani, va avea un final tragic. Legionari fanatici amândoi, cu o propensiune mistică şi convinşi că doar Mişcarea Legionară "poate mântui ţara", în 1941, după rebeliunea la care participaseră, Marietta şi Haig sunt arestaţi. Ea, internată în lagărul de la Târgu Jiu, va fi eliberată prin înalte pile după doar trei luni, dar Haig, condamnat la 12 ani de închisoare, acceptă alternativa de a pleca pe front în linia întâi, unde e ucis. Întreg episodul legionar al Mariettei Sadova e expus de Vera Molea cu admirabilă obiectivitate, în contextul epocii, cu citate din jurnale şi memorii (Jeni şi Arşavir Acterian, Mihail Sebastian, Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Camil Petrescu ş.a.). După cum sunt consemnate şi eforturile artistei de a-şi face uitat trecutul prin montarea în anii '50 a unui repertoriu impus, preponderent sovietic şi propagandistic, sau prin contribuţia la filme precum "Mitrea Cocor", "Răsare soarele" şi "Nufărul roşu" - pentru care primeşte decoraţii şi titlul de "laureată a Premiului de Stat", precum şi permisia de a pleca în celebrul turneu de la Paris, în 1956. Nerespectând interdicţiile, se vede acolo cu vechii prieteni Mircea Eliade şi Emil Cioran şi aduce în ţară cărţile lor "Pădurea interzisă" şi "Ispita de a exista", cărţi a căror lectură e capul de acuzare în procesul Noica-Pillat din 1959. După amnistia din 1964, ieşită din închisoare, Marietta Sadova se consacră carierei didactice cu strălucite rezultate. Bine şi echilibrat alcătuită, cu foarte numeroase ilustraţii ce au presupus investigaţii speciale şi cu anexe documentare extrase din dosarul de la CNSAS, monografia Verei Molea reconstituie nu doar parcursul unui valoros om de teatru, ci şi o epocă dramatică sub aspect politic şi moral.
Selecţia Formula As - Vera Molea, "Marietta Sadova sau Arta de a trăi prin teatru"
Vera Molea, "Marietta Sadova sau Arta de a trăi prin teatru", Editura Bibliotecii Metropolitane Bucureşti, 310 p.
Îi admir pe cei care, din pasiune pentru un domeniu, devin cercetători - o muncă prost plătită, nenormată, care implică răbdare şi studiu permanent. Vera Molea este cercetător doctor în Istoria Teatrului şi a mai publicat în ultimii ani două volume: "Teatrele din grădinile de vară ale Bucureştilor de altădată" (2011) şi "Un regizor uitat - Ion Aurel Maican" (2012), remarcabile nu doar prin acribia documentară, ci şi prin claritatea stilului şi montarea atrăgătoare în pagină de citate, documente şi ilustraţii. Calităţi care se regăsesc şi în cartea pe care vi-o recomand azi, în care cercetătoarea şi-a ales ca subiect de studiu monografic o personalitate complexă şi controversată - actriţa, regizoarea şi profesoara Marietta Sadova (1897-1981). Controversată pentru că realizările ei memorabile ca slujitoare a teatrului şi profesoară de actorie au fost umbrite de participarea activă la Mişcarea Legionară în anii '30 - opţiune politică ale cărei consecinţe avea să le suporte toată viaţa şi din pricina căreia a făcut şi compromisuri profesionale în anii proletcultismului. După ce a studiat arta dramatică în ţară cu Constantin Nottara şi la Paris, Maria Bârsan, cum se numea la naştere, a fost remarcată pe scenele bucureştene, în toate rolurile, secundare şi principale, comice şi dramatice pe care le-a interpretat. Repertoriul abordat era vast, de la clasici la contemporani, iar cronicarii timpului îi lăudau naturaleţea comportării scenice, pătrunderea psihologiei personajelor, rafinamentul artei sale actoriceşti. Căsătoria în 1919 cu Ion Marin Sadoveanu, care avea să ajungă un scriitor şi critic de notorietate, dar şi să ocupe înalte funcţii în Direcţia Teatrelor, i-a deschis drum spre statutul de vedetă. Mai mult, anvergura intelectuală a soţului şi a prietenilor acestuia a stimulat-o să-şi cultive prin lecturi temeinice inteligenţa, spiritul analitic, inventivitatea, valorificate apoi ca regizoare. În 1929, Marietta Sadoveanu îşi ia numele de scenă Sadova, păstrat şi după divorţ şi transformat în renume. O a doua căsnicie, din mare dragoste, cu Haig Acterian, regizor şi teatrolog mai tânăr cu şapte ani, va avea un final tragic. Legionari fanatici amândoi, cu o propensiune mistică şi convinşi că doar Mişcarea Legionară "poate mântui ţara", în 1941, după rebeliunea la care participaseră, Marietta şi Haig sunt arestaţi. Ea, internată în lagărul de la Târgu Jiu, va fi eliberată prin înalte pile după doar trei luni, dar Haig, condamnat la 12 ani de închisoare, acceptă alternativa de a pleca pe front în linia întâi, unde e ucis. Întreg episodul legionar al Mariettei Sadova e expus de Vera Molea cu admirabilă obiectivitate, în contextul epocii, cu citate din jurnale şi memorii (Jeni şi Arşavir Acterian, Mihail Sebastian, Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Camil Petrescu ş.a.). După cum sunt consemnate şi eforturile artistei de a-şi face uitat trecutul prin montarea în anii '50 a unui repertoriu impus, preponderent sovietic şi propagandistic, sau prin contribuţia la filme precum "Mitrea Cocor", "Răsare soarele" şi "Nufărul roşu" - pentru care primeşte decoraţii şi titlul de "laureată a Premiului de Stat", precum şi permisia de a pleca în celebrul turneu de la Paris, în 1956. Nerespectând interdicţiile, se vede acolo cu vechii prieteni Mircea Eliade şi Emil Cioran şi aduce în ţară cărţile lor "Pădurea interzisă" şi "Ispita de a exista", cărţi a căror lectură e capul de acuzare în procesul Noica-Pillat din 1959. După amnistia din 1964, ieşită din închisoare, Marietta Sadova se consacră carierei didactice cu strălucite rezultate. Bine şi echilibrat alcătuită, cu foarte numeroase ilustraţii ce au presupus investigaţii speciale şi cu anexe documentare extrase din dosarul de la CNSAS, monografia Verei Molea reconstituie nu doar parcursul unui valoros om de teatru, ci şi o epocă dramatică sub aspect politic şi moral.
Îi admir pe cei care, din pasiune pentru un domeniu, devin cercetători - o muncă prost plătită, nenormată, care implică răbdare şi studiu permanent. Vera Molea este cercetător doctor în Istoria Teatrului şi a mai publicat în ultimii ani două volume: "Teatrele din grădinile de vară ale Bucureştilor de altădată" (2011) şi "Un regizor uitat - Ion Aurel Maican" (2012), remarcabile nu doar prin acribia documentară, ci şi prin claritatea stilului şi montarea atrăgătoare în pagină de citate, documente şi ilustraţii. Calităţi care se regăsesc şi în cartea pe care vi-o recomand azi, în care cercetătoarea şi-a ales ca subiect de studiu monografic o personalitate complexă şi controversată - actriţa, regizoarea şi profesoara Marietta Sadova (1897-1981). Controversată pentru că realizările ei memorabile ca slujitoare a teatrului şi profesoară de actorie au fost umbrite de participarea activă la Mişcarea Legionară în anii '30 - opţiune politică ale cărei consecinţe avea să le suporte toată viaţa şi din pricina căreia a făcut şi compromisuri profesionale în anii proletcultismului. După ce a studiat arta dramatică în ţară cu Constantin Nottara şi la Paris, Maria Bârsan, cum se numea la naştere, a fost remarcată pe scenele bucureştene, în toate rolurile, secundare şi principale, comice şi dramatice pe care le-a interpretat. Repertoriul abordat era vast, de la clasici la contemporani, iar cronicarii timpului îi lăudau naturaleţea comportării scenice, pătrunderea psihologiei personajelor, rafinamentul artei sale actoriceşti. Căsătoria în 1919 cu Ion Marin Sadoveanu, care avea să ajungă un scriitor şi critic de notorietate, dar şi să ocupe înalte funcţii în Direcţia Teatrelor, i-a deschis drum spre statutul de vedetă. Mai mult, anvergura intelectuală a soţului şi a prietenilor acestuia a stimulat-o să-şi cultive prin lecturi temeinice inteligenţa, spiritul analitic, inventivitatea, valorificate apoi ca regizoare. În 1929, Marietta Sadoveanu îşi ia numele de scenă Sadova, păstrat şi după divorţ şi transformat în renume. O a doua căsnicie, din mare dragoste, cu Haig Acterian, regizor şi teatrolog mai tânăr cu şapte ani, va avea un final tragic. Legionari fanatici amândoi, cu o propensiune mistică şi convinşi că doar Mişcarea Legionară "poate mântui ţara", în 1941, după rebeliunea la care participaseră, Marietta şi Haig sunt arestaţi. Ea, internată în lagărul de la Târgu Jiu, va fi eliberată prin înalte pile după doar trei luni, dar Haig, condamnat la 12 ani de închisoare, acceptă alternativa de a pleca pe front în linia întâi, unde e ucis. Întreg episodul legionar al Mariettei Sadova e expus de Vera Molea cu admirabilă obiectivitate, în contextul epocii, cu citate din jurnale şi memorii (Jeni şi Arşavir Acterian, Mihail Sebastian, Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Camil Petrescu ş.a.). După cum sunt consemnate şi eforturile artistei de a-şi face uitat trecutul prin montarea în anii '50 a unui repertoriu impus, preponderent sovietic şi propagandistic, sau prin contribuţia la filme precum "Mitrea Cocor", "Răsare soarele" şi "Nufărul roşu" - pentru care primeşte decoraţii şi titlul de "laureată a Premiului de Stat", precum şi permisia de a pleca în celebrul turneu de la Paris, în 1956. Nerespectând interdicţiile, se vede acolo cu vechii prieteni Mircea Eliade şi Emil Cioran şi aduce în ţară cărţile lor "Pădurea interzisă" şi "Ispita de a exista", cărţi a căror lectură e capul de acuzare în procesul Noica-Pillat din 1959. După amnistia din 1964, ieşită din închisoare, Marietta Sadova se consacră carierei didactice cu strălucite rezultate. Bine şi echilibrat alcătuită, cu foarte numeroase ilustraţii ce au presupus investigaţii speciale şi cu anexe documentare extrase din dosarul de la CNSAS, monografia Verei Molea reconstituie nu doar parcursul unui valoros om de teatru, ci şi o epocă dramatică sub aspect politic şi moral.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
