Anul acesta, sărbătoarea de toamnă Gaudeamus - carte de învăţătură, încheiată duminica trecută, a împlinit 20 de ani, o vârstă considerabilă pentru iniţiativele culturale româneşti, care se sting în general repede, fiindcă ţinerea lor în viaţă depinde de bani. Iar guvernanţii nu dau doi bani pe Cultură, fiindcă pot trăi foarte bine şi fără ea. Când se arată pe la târgurile de carte, totdeauna cu televiziunile după ei, o fac doar pentru "imagine", o impostură în plus, căci competenţele intelectuale şi opţiunile de gust ale majorităţii "aleşilor" nu lasă loc de iluzii. Din punctul lor de vedere, în care câştigul spiritual nu există, atunci când nu pot fi folosiţi politic, artiştii şi cărturarii sunt o categorie neglijabilă şi n-au decât să sufere "de amorul artei". Gaudeamus, organizat de Radio România din 1994, îşi datorează vitalitatea profesioniştilor cărţii şi publicului. Iată, în cele cinci zile de săptămâna trecută, peste 100.000 de oameni şi-au arătat interesul pentru nenumăratele evenimente din târg, au profitat de reducerile de preţuri (mai mari şi mai multe ca oricând) şi au plecat acasă cu sacoşele pline de cărţi. Au avut de unde alege, iar ofertei variate i s-a adăugat şi bucuria de a vedea, auzi şi dialoga cu autori admiraţi, la care s-au făcut cozi pentru autografe.
În primul rând, vreau să semnalez lansările a două volume ale unor colegi din redacţia noastră, ale căror nume vă sunt binecunoscute. Silvia Kerim a publicat la Ed. Carminis, versiunea definitivă, adăugită şi bogat ilustrată (cu multe poze inedite) a cărţii sale "Fereastra de la Veneţia", la fel de fermecătoare şi plină de suflet ca şi autoarea. Iar Emanuel Tânjală, fotoreporterul nostru, până în urmă cu câţiva ani, când s-a stabilit în SUA, a semnat la Humanitas "Jurnalul unui fotograf", "o spovedanie în text şi imagini", în care cele 150 de fotografii artistice sunt însoţite de povestea unui parcurs existenţial ieşit din comun, ghidat de pasiunea pentru meserie şi curajul de a o lua mereu de la capăt. Apoi ţin să vă recomand două cărţi-eveniment, apărute tot la Humanitas şi care n-ar trebui să lipsească din nici o bibliotecă: "Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieţi spusă de contemporani" (selecţie, note, cronologie şi prefaţă de Cătălin Cioabă) şi "Amintiri despre Caragiale" (o ediţie datorată marelui specialist în viaţa şi opera lui Nenea Iancu, St. Cazimir). În ambele, clasicii noştri, ale căror opere nu vor înceta în veci să spună ce au de spus, sunt descrişi în variate moduri de către cei ce i-au cunoscut în viaţă. Oricâtă bibliografie mai mult sau mai puţin pioasă s-ar fi adunat în peste un secol despre ei, cele două cărţi cu mărturii directe ne apropie cel mai mult de cunoaşterea complicată a trăsăturilor lor omeneşti.
Editura Polirom a demonstrat din nou că proza românească e într-o perioadă fastă (patronul, Silviu Lupescu, se încăpăţânează admirabil să mizeze şi pe literatura de ficţiune contemporană, privilegiind autorii tineri, deşi nu e chiar o "afacere"). Vă dau doar câteva titluri dintr-o mai lungă listă, promiţând că voi scrie despre ele, pe măsură ce le voi citi: Marin Mălaicu-Hondrari - "Lunetistul", Matei Vişniec - "Negustorul de începuturi", Liviu Cangeopol - "Calmul prelevat din furtună", Varujan Vosganian - "Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri". Am mai văzut mulţime impresionantă la lansările noilor cărţi semnate de Andrei Pleşu - "Din vorbă în vorbă. 23 de ani de interviuri" şi Ana Blandiana - "Fals tratat de manipulare" (ambele la Humanitas), dar şi la Editura Litera, unde am stat la coadă pentru volumul lui Mihail Gorbaciov, "Amintiri. Viaţa mea înainte şi după Perestroika". Mi-a plăcut că între cei care se înghesuiau să cumpere aceste din urmă titluri erau şi mulţi tineri. Era târgul plin de ei şi-mi creştea inima văzându-i. O fi criză pe piaţa cărţii, nu zic, dar după o baie de mulţime la Gaudeamus, parcă nici dracul nu mai e atât de negru.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
