"Obiceiul pământului" este ca, înaintea oricăror alegeri, cei interesaţi să demonstreze că au făcut ceva, că şi-au onorat promisiunile - dacă sunt la putere - sau să propună soluţii prin care să îndrepte lucrurile. Aşa a procedat USL-ul la ultimele "parlamentare", când a anunţat că, în ciuda "grelei moşteniri", va repara tot ce a stricat guvernarea PDL. USL-ul este la putere de peste un an. Promisiunile care i-au dat o majoritate parlamentară uriaşă nu au fost însă îndeplinite. A recunoscut situaţia chiar cel responsabil cu rezolvarea ei, şeful administraţiei, premierul Ponta. Constatând o "gaură la buget", datorată unor rezultate sub aşteptări ale colectării impozitelor şi taxelor, d-l Ponta a recunoscut că, în 2014, promisele măriri de pensii şi salarii nu vor putea fi realizate. Evident, vina pentru randamentul scăzut al colectării îi revine... preşedintelui Băsescu şi instituţiilor independente ale statului (precum Curtea Constituţională), care ar încuraja evaziunea fiscală prin blocarea unor iniţiative guvernamentale (precum cea legată de insolvenţă). Premierul a pus presiune pe ANAF, care trebuie - prin orice mijloace - să ducă nivelul încasărilor la cel prognozat. "Gaura" - de câteva miliarde de lei - trebuie umplută şi pentru că "europarlamentarele" şi "prezidenţialele" de anul viitor sunt puse altfel sub semnul riscului. Dacă nu va câştiga Preşedinţia, USL-ul îşi va vedea definitiv compromise obiectivele vizate prin "lovitura de stat" din 2012 şi (dacă acest fapt nu se va petrece înainte) se va rupe.
Nu discutăm aici şansele supravieţuirii alianţei contra-naturii PSD-PNL, înainte sau după alegerile din 2014. Atenţia noastră se îndreaptă, în acest moment, spre rezultatele gestiunii USL-iste şi spre modul în care vor influenţa politica economică a guvernării. Prima consecinţă, şi cea mai gravă, deşi mai greu sesizabilă în calitatea vieţii cetăţenilor, este reducerea brutală a investiţiilor. Ca să îndeplinească "reparaţiile" promise la pensii şi salarii, USL trebuie să taie din fondurile pentru dezvoltare. Să reducă sau să stopeze, de exemplu, investiţiile în infrastructura ţării (autostrăzi, căi ferate, metrou etc.), deşi infrastructura este esenţială pentru facilitarea unor alte investiţii în sectoarele profitabile ale economiei. Cum fondurile europene nu pot fi absorbite (UE controlând destinaţia lor şi maniera de utilizare), USL trebuie să găsească alte surse de susţinere a consumului, o plafonare sau o scădere a lui ameninţându-i stabilitatea bazinului electoral, tocmai într-un an esenţial pentru supravieţuirea sa. USL-ul nu poate, pe de altă parte, să atace corupţia endemică pe care "clientela" sa o practică drept calea cea mai facilă de asigurare a propriei bunăstări. Blocarea independenţei Justiţiei a fost şi este unul din obiectivele principale ale acţiunii sale. Baronii USL au susţinut "lovitura de stat" şi susţin guvernarea, în primul rând, pentru a opri DNA, ANI şi celelalte instituţii de profil să le mai atace imunitatea. Deşi fondurile prelevate de ei (prin evaziune) sunt exact cele care au provocat "gaura din Buget", USL-ul nu poate risca pierderea "bazei populare", constituite prin "daniile" acestora. De aceea, Ponta va orienta spre susţinerea consumului celor mulţi (pentru perioada preelectorală) atât împrumutul aranjat cu FMI-ul, cât şi fondurile obţinute din vânzarea la Bursă a acţiunilor Romgaz sau Hidroelectrica. Oltchim sau CFR Marfă, supuse unor privatizări "cu cântec", mai pot fi încă mulse de cei interesaţi. Rambursarea datoriilor astfel făcute, prin taxe şi impozite, va fi lăsată generaţiilor - şi administraţiilor - viitoare.
Problema cea mai dură este că această deturnare a fondurilor destinate investiţiilor nu este suficientă pentru onorarea promisiunilor făcute la trecutele alegeri. Victor Ponta a început să realizeze că "guvernarea la TV" nu ţine de foame şi nici de cald în iarna ce vine. În locul unor analize economice serioase, care i-ar fi obligat însă "gaşca" să fie mai discretă în manifestări, el s-a lansat - după atacurile "clasice" la preşedintele ţării şi la Justiţie - într-o serie de promisiuni contradictorii care au întărit emblema că "minte cum respiră". Ba va mări cu 3,75% toate pensiile, ba vor creşte doar unele; ba va menţine salariile actuale, ba vor creşte unele "ţintite"; ba va păstra cota de impozitare unică şi CAS-ul actual, ba va scumpi - cu tâlc - benzina etc. Premierul - şi preşedintele PSD - şi-a luat şi o "rezervă de mişcare" pentru "prezidenţiale": dacă Bugetul nu va putea fi cârpit, paratrăsnetul va fi PNL-ul, din cauza căruia nu s-a introdus măsura "haiducească" a impozitării progresive. Miniştrii şi demnitarii PNL se agaţă încă de o guvernare ce le vinde iluzia participării egalitare la "împărţirea plăcintei". Bâlbâielile primului ministru nu maschează însă înăsprirea fiscalităţii, care loveşte - în primul rând - în antreprenorii privaţi, în contribuabilii corecţi - singurii care (în condiţiile unei concurenţe normale) pot produce mai ieftin pentru consum şi pot crea noi locuri de muncă. Strivirea sectorului privat, singurul care nu produce pagube în economia românească, nu asigură, în construcţia noului Buget (pe 2014), nici fondurile pentru Sănătate, nici cele pentru Învăţământ, adică prezentul şi viitorul ţării. Din perspectiva viitoarelor alegeri, ea poate furniza cel mult sumele care vor constitui mita electorală, adică "facilităţile momentane" pe care, din păcate, electoratul român le mai acceptă. Odată instalaţi pe toate palierele puterii, guvernanţii (USL-işti sau, probabil, doar PSD-işti) îşi vor scoate "pârleala".
Mulţi analişti susţin, totuşi, că aberaţiile guvernamentale ce succed minciunile propagandistice ale actualilor guvernanţi s-ar datora diletantismului lor, lipsei de experienţă şi expertiză. O asemenea credinţă este lipsită de acoperire. Modul în care au procedat la punerea în scenă a loviturii de stat, maniera în care încalcă permanent separaţia puterilor în statul de drept, minciuna şi dezinformarea pe care le practică faţă de partenerii din UE şi NATO, dar şi faţă de propriul electorat, arată că avem de-a face cu o "gaşcă" formată la umbra moştenitorilor imediaţi ai trecutului sistem, care şi-au "schimbat doar părul", năravurile fostei "elite" comuniste rămânând aceleaşi.