O moştenire nedorită - Bolile ereditare

- De la înaintaşii noştri pe linie de familie moştenim mult mai mult decât numele şi anumite asemănări de comportament. Din "zestrea" lăsată de ei face parte şi starea de sănătate: rezistenţa, dar şi predispoziţia la peste o sută de boli. Un motiv suficient de important pentru a face investigaţii familiale, ca să ştim la ce riscuri ne expunem şi să încercăm să le prevenim -

Întrebaţi-vă părinţii

Sănătatea noastră este marcată puternic de o serie întreagă de factori: alimentaţia, stilul de viaţă, influen­ţele mediului înconjurător. Dar un rol deosebit de impor­­tant îl joacă şi predispoziţiile moştenite din fami­lie, de fiecare dintre noi. Aceasta nu înseamnă că în mod obligatoriu vom suferi şi noi de aceleaşi boli ca părinţii, bunicii sau fraţii noştri. Dar probabilitatea creş­te uneori alarmant atunci când membrii familiei s-au confruntat cu un anumit tip de boli, pentru că une­le dintre cauze sunt de natură genetică şi cu ele e mai greu de luptat. De aceea, este bine să stăm de vorbă cu taţii şi cu mamele noastre în linişte şi cu răbdare, căci există probleme despre care, poate, n-au vorbit nicio­dată. În felul acesta, putem afla cu toţii dacă la o vârstă mai avansată vom fi predispuşi la migrene, osteo­po­ro­ză, adenom de prostată, cancer sau depresii psihice şi le vom putea preveni, acordând atenţia cuvenită pri­me­lor semnale de avertisment. Căci cu cât boala este de­pis­tată mai din vreme, cu atât şansele de vindecare sunt mai mari.
Iată întrebările pe care trebuie să le adresaţi:

1. Ai avut vreodată probleme cu inima?

Calcifierea vaselor coronariene este o predispoziţie moştenită din familie. Simptomele obişnuite: dureri în spatele sternului, cu iradieri în braţul stâng şi senzaţie de sufocare. Întrebaţi-vă mama sau tatăl dacă s-au con­fruntat cu simptomele acestea, mai ales în situaţii de suprasolicitare şi oboseală. Calcifierea duce la îngus­tarea vaselor şi împiedică irigarea cu sânge a miocar­dului.

Sugestii
* Faceţi sport: Conform unui studiu efectuat de Harvard School of Public Health, 30 de minute de miş­care zilnică reduc cu 40% riscul de calcifiere a vaselor coronariene. Este suficientă o plimbare cu pas întins.
* Slăbiţi: Ţineţi-vă sub control greutatea, cu aju­torul unei alimentaţii raţionale, sărace în calorii. Ab­solut interzis: fumatul - mai ales în combinaţie cu pilu­lele anticoncepţionale. Dacă reuşiţi să renunţaţi la ţi­gări, excludeţi unul din riscurile cele mai mari.

2. Ai nivelul colesterolului prea ridicat?

40% dintre femeile şi bărbaţii trecuţi de 55 de ani au colesterolul mărit. Cauzele pot fi numeroase, dar una dintre ele este şi predispoziţia ereditară. Riscul cel mai mare îl reprezintă calcifierea arterelor, care poate duce la infarct.

Sugestii
* Nu neglijaţi colesterolul. Măsuraţi-l din timp în timp!
* Ţineţi o dietă alimentară săracă în proteine ani­male.

3. Nodulul pe care l-ai avut la sân a fost cancerigen? Dar prostata?

Cancerul de sân (cancerul mamar) la femei şi cancerul prostatei - la bărbaţi, sunt foarte răspândite, iar tendinţa de îmbolnăvire este în continuă creştere, de aceea, pentru depistarea lor, experţii recomandă cu insistenţă mamografiile şi tomografiile periodice.
Cauza apariţiei acestor boli nu este încă lămurită. În 5-10% din cazuri este vorba despre un factor gene­tic. Riscul este mare dacă mama, tatăl, fratele sau sora dvs. s-au îmbolnăvit de cancer înainte de a împlini 40 de ani.

Sugestii
* Dacă sunteţi femei, luaţi măsuri de prevedere: palpaţi-vă singure sânii o dată pe lună, după ciclu. Peste 80% dintre noduli sunt depistaţi în felul aces­ta. Dacă l-aţi localizat şi dacă simtiţi şi o umflătură sub axilă (subsuoară) sau o scurgere de lichid prin ma­me­lon, adresaţi-vă imediat unui ginecolog. Nu orice nodul la sân este o tumoră malignă. Mai cu seamă la femeile tinere este vorba adeseori doar de un chist sau o mas­toză, dar asta nu înseamnă că nu trebuie consultat un specialist, mai ales atunci când există bănuiala că este cancer sau atunci când în familie au existat asemenea cazuri. Une­ori, pentru ca diagnosticul să fie sigur, este nece­sară chiar o puncţie sau o biopsie.
* La bărbaţi: adresaţi-vă medicului după cele mai discrete manifestări ale bolii, fără a aştepta instalarea durerii, care apare adesea tardiv.

4. Ai avut vreodată necazuri cu tiroida?

Nu s-a stabilit cu exactitate în ce măsură este eredi­tară această boală, dar ea apare destul de frecvent în aceeaşi familie. Dereglarea funcţiei glandei tiroide nu poate fi, din păcate, prevenită. Pentru a restabili însă echilibrul hor­monal, diagnosticul ar fi bine să se sta­bilească cât mai din timp. Uneori, la persoanele tinere, activitatea redusă (hipo) a tiroidei provoacă sterilitate. Hormonii glandei tiroide influenţează puternic meta­bolismul, cir­cu­laţia sângelui şi sistemul nervos. Simp­tome ale hi­per­ac­tivităţii pot fi, de pildă: gâtul îngroşat, neliniştea interioară, pielea caldă şi umedă, pierderea în greutate, căderea părului. În cazul hipoactivităţii, apar simptome ca: pielea uscată, creşterea în greutate, obo­seală, sen­zaţia de frig. Valorile nivelului hormonal pot fi stabilite printr-o simplă analiză a sângelui.

5. Treci des prin momente de melancolie şi gol sufletesc?

Tristeţea şi melancolia sunt sentimente cât se poate de normale. Uneori au cauze obiec­tive, cu care putem să luptăm, alteori sunt moşteniri de familie, mai greu de era­dicat. Şi atunci, se spune că suntem "de­pre­­sivi", dar asta nu înseamnă neapărat "de­­presie".
O persoană depresivă se simte pustiită sufleteşte, împietrită parcă. Suferă că i-au dispărut interesul şi ela­nul. Pofta de mân­care scade, nu se mai poate concentra şi uneori este chinuită de o teamă nedeter­­minată.
Depresiile apar mai cu seamă la femei (de două ori mai des decât la bărbaţi) şi se pare că este vorba despre un factor ereditar, pentru că de ele suferă mai mulţi membri ai aceleiaşi familii.
Cauzele sunt şi ele extrem de diferite: evenimente cu efecte profunde (de exemplu: moartea unei persoane dragi), probleme apăsătoare de lungă durată (de exem­plu: conflictele în cadrul cuplului sau la serviciu). A­fec­taţi sunt, în general, cei ce au suferit, încă din co­pi­lărie, pierderi dureroase.

Sugestii
Dacă aveţi senzaţia că suferiţi de o depresie - timp mai îndelungat - nu ezitaţi să consultaţi medicul de familie sau un psiholog. Bolile sufletului trebuie tratate la fel ca toate celelalte boli. Aveţi nevoie urgent de aju­tor. În nici un caz nu încercaţi să vă vindecaţi singuri.

6. Când ţi-au apărut primele fire albe?

În general, părinţii şi copiii au cam aceleaşi predis­poziţii atunci când este vorba de piele sau păr. Slăbirea fibrelor elastice din ţesutul conjunctiv al pielii, apariţia varicelor, a celulitei şi a striurilor postsarcină sunt moş­teniri ereditare la femei.
Sugestii
O intervenţie directă asupra acestor fibre nu este posibilă. Preventiv, se poate apela însă la tot ceea ce stimulează irigarea sanguină a pielii: mişcare, aer curat, alimentaţie echilibrată, băi alternative, tratamente cu laser.
Celulele capilare îmbă­trâ­nesc şi ele, părul se sub­ţia­ză, îşi pierde pigmentul, încărunţeşte. Mo­men­tul a­pa­riţiei primelor fire albe poate fi condiţio­nat eredi­tar, la fel ca şi culoarea sau constituţia părului. Atât firul gros şi neted, cât şi cel subţire şi casant se moş­tenesc - din păcate. Căde­rea părului, de care suferă mai ales bărbaţii (alope­cia), se moşteneşte şi ea ge­netic (nu însă obliga­to­riu). Ea nu se moşteneşte neapărat în mod direct, ci poa­te apărea din nou după câteva gene­raţii. Se esti­mea­ză că o treime din numărul total al fe­mei­lor şi băr­ba­ţilor suferă de aceste probleme după intra­rea la meno­pau­ză şi andropauză.

Sugestii
Un tratament hormonal aplicat preventiv, dozat cu mare atenţie de către un medic specialist.

7. Pentru femei: cum s-a manifestat la tine menopauza?

Multe femei intră la menopauză la aceeaşi vârstă ca mamele lor. Această fază de modificări începe - în mod normal - pe la 50 de ani. Ovarele întrerup producerea estrogenilor, sarcinile sunt excluse. La această vârstă dispare şi ciclul menstrual. Este o perioadă deloc uşoa­ră, în care îşi fac apariţia palpitaţiile, bufeurile şi dere­glările de somn. U­ne­le femei sunt excesiv de sensibile şi suferă din cauză că un capitol din viaţa lor s-a în­cheiat. Dar apare şi ceva nou: copiii sunt mari şi pleacă la casele lor şi se creează "spaţiu" mai mult pentru ne­cesităţile proprii şi pentru cuplu. Pen­tru mamele dvs., faptul că pot vor­bi cu cineva deschis despre sentimen­tele, spaimele sau dorinţele lor este fără doar şi poate o mare uşurare.

8. Ai glicemia mărită?

Diabetul este una dintre bolile cele mai frecvente ale vremurilor noastre, de el suferind sute de milioane de oameni. Diabetul vârstei (tipul II) are riscul ereditar cel mai ridicat. Dacă părinţii dvs. su­fe­ră de această formă de diabet, pentru dvs., ca fiică sau fiu, pericolul este de două ori mai mare. Doar o mică parte a diabeti­cilor se îmbolnăvesc înainte de 40 de ani (tipul I) şi rămân dependenţi de insulină tot restul vieţii. Diabetul este o suferinţă care necesită o te­rapie permanentă şi n-ar trebui tratat cu indiferenţă. Mo­­ti­vul: începe cu simp­tome mai degrabă nesemnifi­ca­tive, precum obo­sea­la, setea continuă sau cistita, dar continuă treptat cu afecţiuni ale ochilor, rinichilor şi nervilor (din cauza de­reglării producţiei de insulină sau a acţiunii insu­fi­ciente a insulinei la nivelul celulelor). In­sulina produsă în pancreas este necesară pentru des­compunerea zahă­rului din sânge, care creşte după fie­ca­re consum de alimente.

Sugestii
Pentru început, glicemia poate fi ţinută sub control - de către medic - printr-un regim alimentar special, prin reducerea kilogramelor şi prin medicamente. Dacă acestea sunt insuficiente, se va trece cât mai repede la terapia cu insulină.

9. De unde ţi se trag durerile de spate?

După 50 de ani, cam un sfert din numărul total al oa­menilor suferă de o diminuare a substanţei osoase. Şi în cazul acesta, ereditatea îşi vâră coada. Mai mult ca sigur că dacă unul dintre părinţii dvs. a avut probleme cu oasele, şi dvs. le veţi moşteni. Manifestările sunt ar­hicunoscute: dureri prelungite, mai ales de spate, cox­ar­troze, osteoporoză, fracturi, chiar şi în cazul unor că­zături uşoare.

Sugestii
Încercaţi să întârziaţi cât mai mult apariţia acestei boli. Mişcaţi-vă cât mai mult în aer liber (şi curat). A­ceasta activează sinteza vitaminei D şi stabilizează oa­sele. Faceţi zil­nic gimnastică pentru picioare. Ca ali­men­taţie, nece­sa­rul zilnic de 1000 mg calciu este pre­zent într-un litru de lapte, dar şi în varză, iaurt, brânză sau afine. Indicate sunt, de asemenea, peştele şi albu­mina vegetală. La fe­mei, o combinaţie cu estrogeni în perioada menopauzei poate împiedica apariţia osteopo­rozei şi poate reduce frecvenţa fracturilor.