Dovada? Toate artistele de gen care ne trec pragul ţin concerte cu sala plină, iar publicul este mereu dornic să asculte mai mult. În toamna aceasta, muzica fado ajunge din nou în ţara noastră, de data aceasta în interpretarea Anei Moura, una dintre marile speranţe ale fado-ului portughez actual. Ea va susţine nu mai puţin de trei concerte: la Sala Palatului din Bucureşti, pe 3 octombrie, la Teatrul Naţional din Timişoara, pe 5 octombrie, şi la Opera Naţională Română din Cluj, pe 7 octombrie.
Deşi nu mai e o copilă - Ana are 34 de ani - este, totuşi, cea mai tânără cântăreaţă de fado care a fost nominalizată pentru premiul muzical olandez "Edison". Ea este câştigătoare şi a premiului "Amalia Rodrigues" în 2007, şi a unui "Glob de aur" portughez, în 2010. Are numeroase discuri de aur şi de platină şi se poate lăuda că a cântat alături de The Rolling Stones şi Prince.
Debut în familie, la 6 ani
Ana Moura s-a născut pe 17 septembrie 1979, în Santarém, Portugalia, într-o familie de muzicieni.Toate rudele din partea mamei, inclusiv bunica, originară din Angola, se ocupă cu muzica. Şi cu toate că a fost expusă mai multor stiluri muzicale, Ana s-a îndrăgostit iremediabil de fado. "Am crescut pe muzică. Cele mai vechi amintiri ale mele sunt legate de tata, care cânta la chitară, în timp ce mama îl acompania cu vocea. În weekend-uri, când prietenii lor veneau pe la noi, se apucau să cânte cu toţii şi mă puneau şi pe mine să cânt cu ei. Aveam 6 ani când am cântat prima mea melodie fado - Cavalo Ruço", povestea ea într-un interviu.
A urmat "Academia de Amadores de Música" şi, ca orice adolescent rebel, s-a îndepărtat de cântecele care o făceau în copilărie să lăcrimeze şi să viseze şi s-a reorientat spre stiluri mai la modă, cum ar fi soul-ul şi ritmurile braziliene. La liceu, ea şi-a format împreună cu câţiva colegi prima trupă - "Sexto Sentido". Cu toate că stilul abordat era unul modern, fără să realizeze de ce, Ana a strecurat, când şi când, în repertoriul lor, şi câte o melodie fado, uşor modificată.
Vocea ei a fost remarcată imediat de producătorii de la Universal Music, care i-au propus realizarea unui album pop/rock, cu muzicianul Luis Oliveira. Acest proiect nu a fost însă finalizat. Dar, chiar dacă discul nu a mai apărut, norocul a urmărit-o pe tânăra artistă. Ea a fost ascultată, în timpul unei reprezentaţii, de chitaristul António Parreira, care, profund impresionat de modul în care interpreta fado, a prezentat-o mai multor "Case de Fado" (cluburi celebre în Portugalia, unde se cântă live acest stil îndrăgit) şi unor cunoscători în domeniu. António Parreira este un cunoscut profesor de chitară portugheză, care a acompaniat în lunga lui carieră mari cântăreţi de fado: Amalia Rodrigues, António Mour?o sau Alfredo Marceneiro. Într-o astfel de Casă de Fado, "Senhor Vinho", Ana a cunoscut-o pe Maria da Fé, coproprietară a respectivului local. Aceasta i-a oferit pe loc oportunitatea de-a cânta în restaurantul lor, şi i l-a prezentat pe Jorge Fernando, un alt fost chitarist de-al Amaliei Rodrigues, care a luat-o pe Ana sub aripa-i protectoare şi i-a devenit producător.
Jorge Fernando a contribuit la realizarea primelor ei două albume, "Guarda-me a vida na Mao" (2003) şi "Aconteceu" (2004). Albumul ei de debut a fost primit cu mare entuziasm şi, peste noapte, Ana Moura a devenit una dintre cele mai căutate artiste, atât în Portugalia, cât şi în străinătate. Jorge a învăţat-o să îşi urmeze instinctul şi să improvizeze când simte că este nevoie. Sfatul lui a fost excelent, iar tânăra artistă l-a urmat cu conştiinciozitate, spontaneitatea devenind unul dintre atuurile ei.
Onoarea "Rolling Stones"
Vocea ei inconfundabilă şi stilul proaspăt i-au fost de mare ajutor şi atunci când Tim Ries, saxofonistul de la "The Rolling Stones", a pornit să caute o cântăreaţă de fado, pentru a cânta cu ei o melodie pe discul "Stones World: Rolling Stones World Music Project" (2005) . Pentru acest album, "monştrii" de la The Rolling Stones au invitat diverşi artişti, cum ar fi Norah Jones, Sheryl Crow sau Bill Frisell. În ce-o priveşte pe Ana, ea a cântat cu ei melodiile "Brown Sugar" şi "No Expectation". La doi ani după realizarea acestui proiect, artista portugheză a urcat pe scenă alături de Rolling Stones şi pe stadionul Alvalade XXI, ca să cânte "No Expectations", spre deliciul a peste 50 de mii de compatrioţi de-ai ei. "Am fost extrem de emoţionată când a venit vorba să cânt live, alături de Mick Jagger. Dar când am pus piciorul pe scenă, Keith Richards a venit repede la mine, zâmbind, şi emoţiile mi-au mai scăzut. Sunt absolut uimitori, au atâta energie, aleargă, sar... a trebuit să străbat toată scena aceea imensă, ca să ajung în faţă, lângă Mick Jagger. Iar când publicul m-a observat, într-un final, stadionul a luat pur şi simplu foc. Nimeni nu se aştepta ca Rolling Stones să invite un cântăreţ de fado pe scenă, să cânte cu ei", spune Ana într-un interviu.
Adevăratul succes şi recunoaşterea ei ca interpretă de fado le-a dobândit însă abia după lansarea albumului "Para Alem da Saudade" (2005), care a stat 70 de săptămâni în topuri şi a câştigat "Premiul Amalia Rodrigues". Cu cel de al patrulea album, "Leva-me aos Fados" (2009), artista l-a cucerit definitiv şi pe celebrul Prince. După un zbor special la Paris, pentru a asista la unul dintre concertele Anei, acesta a invitat-o să cânte alături de el, în 2010, la festivalul "Super Bock Super Rock". Împreună au interpretat o versiune portugheză a cântecului "Walk in Sand" şi tradiţionalul fado "Vou Dar de Beber à Dor". "Este un tip extrem de serios, care citeşte foarte mult. Când a venit în Portugalia, a vrut să afle totul despre istoria ţării şi despre istoria fado-ului. Mi s-a părut un tip amuzant, şarmant, dar un gentleman absolut", istorisea ea într-un interviu radiofonic. Există zvonuri cum că cei doi artişti vor mai colabora pentru a realiza un duet. Până atunci, însă, Ana s-a întors la fado-ul ei şi a mai scos un album - "Desfado" (2012), cu melodii ce se îndepărtează însă de stilul tradiţional de fado pe care îl cântă ea. Pentru realizarea acestuia a colaborat şi cu jazzman-ul Herbie Hancock. "Desfado" cuprinde melodii scrise pentru ea de compozitori tineri, mulţi dintre ei fără legătură cu fado-ul. Acest album este comparat cu cele ale lui Lhasa de Sela, datorită influenţelor pop evidente.
Şi acest nou disc a fost foarte bine primit, iar turneul lui de promovare cuprinde Franţa, Germania, Elveţia, Spania, Anglia, Canada, SUA, Olanda, Belgia şi România.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
