Hollywood-ul este o fortăreaţă redutabilă a filmului, pe care puţini români au reuşit să o cucerească. Iată însă că unor nume prestigioase, precum Jean Negulesco, film-makerul Alex Rotaru, scriitorul şi regizorul Petru Popescu, li se alătură o tânără actriţă, originară din Ploieşti, Diana Busuioc, un star în devenire, care îşi trăieşte visul american cu ochii deschişi... în Los Angeles.
Cine este Diana Busuioc? O tânără ambiţioasă, talentată, cu o frumuseţe naturală greu de găsit în ziua de azi, şi care după mai multe escale pe harta lumii - Australia, Guinea Ecuatorială, Maroc, Spania, Anglia şi Franţa - şi-a găsit locul în Los Angeles, unde se simte ca acasă.
Absolventă a două facultăţi în ţară (a studiat teologia şi actoria), Diana Busuioc şi-a desăvârşit pregătirea în cea de-a şaptea artă, la "Stella Adler Academy of Acting", în Los Angeles, una din cele mai renumite şcoli de actorie din lume, unde a fost beneficiara unei burse de studii. De aici şi până la Hollywood nu a fost decât un pas. A bătut la porţile cetăţii filmului şi uşa i s-a deschis. Nu a venit, însă, cu mâna goală, ci cu "bunul" nostru naţional, Dracula, care continuă să fascineze Occidentul. Diana va fi eroina principală a filmului "The impaler", care va fi lansat pe 31 octombrie, de Halloween, în Los Angeles. De asemenea, este şi unul dintre scenariştii filmului, care îl are ca producător chiar pe soţul ei - Daniel Anghelcev.
"Hollywood-ul poate fi cucerit"
- Se pare că românii au găsit codul de intrare în Hollywood. După Alex Rotaru şi Petru Popescu, cu care am avut plăcerea şi onoarea să stau de vorbă, încă un român pătrunde în marea cetate a filmului. Te las pe tine să continui....
- Hollywood-ul nu mi se mai pare o fortăreaţă atât de greu de cucerit acum, după ce filmul nostru a trezit interes din partea multor companii de distribuţie şi a multor festivaluri. Am muncit enorm să ducem realizarea lui la bun sfârşit. Numai post-producţia a durat 11 luni de muncă neîncetată. Acum nu mai am curajul să critic nici un film, nici un scenariu, când realizez de câţi specialişti şi de câte detalii depinde fiecare producţie. Peste 50 de oameni au lucrat cu noi şi fiecare a avut un rol esenţial, dar cel mai mult îl admir şi mă aplec cu respect în faţa lui Daniel Anghelcev, soţul meu, producătorul executiv, care a avut răbdarea şi geniul să pună toate piesele cap la cap şi să creeze din nimic, un film.
- Cine a avut ideea acestui film? Ce rol ai în el?
- Daniel a avut ideea să începem cu un film despre Dracula. Avem în pre-producţie alte două: "Road of Love" ("Drumul Iubirii"), un film despre curajul şi sacrificiul românilor de a salva evreii, în timpul Holocaustului românesc, şi "The Second Coming of Christ", la care vom începe filmările la sfârşitul anului acestuia. În "Dracula", eu joc rolul Veronicăi, cea care păstrează neîntinată amintirea lui Vlad Ţepeş şi îi protejează memoria cu orice preţ. Aş descrie filmul ca pe un thriller horror psihologic, în care două lumi se întâlnesc şi una trebuie să dispară, pentru că incompatibilitatea este atât de mare şi prăpastia între cultura contemporană americană şi tradiţia românească atât de adâncă, încât numai sânge poate ieşi din această izbitură. Cred că ideea ne-a venit şi pentru că absolut oricine află că suntem români ne întreabă de Dracula şi de vampiri. Am întâlnit oameni care chiar confundă mitul cu istoria, aşa că am ticluit noi o poveste să le arătăm tuturor cam pe unde se întâlnesc legenda cu realitatea. Este un scenariu foarte bun şi a fost realizat impecabil.
- Mie mi se pare o idee excelentă de a face acest film chiar în preajma Halloween-ului. Va apărea şi în România?
- Să derulăm pe invers viaţa ta. Iniţial ai studiat teologia, apoi actoria.... Cum se împacă una cu cealaltă?
- Am intrat la ambele facultăţi deodată şi a fost îngrozitor de greu. Fiecare facultate a avut examene timp de două săptămâni, şi eu am reuşit, cumva, să ajung la toate, deşi se întâmplau în acelaşi timp. Un miracol! Cum se împacă? Am ştiut că numai aşa pot ajunge o actriţă reală, completă, sau măcar "cineva care să nu treacă degeaba prin lumea asta", dacă le împac pe amândouă... credinţa mea, fiinţa mea definită numai prin Dumnezeu, şi care se raportează doar la Dumnezeu, şi latura mea umană, lumească, pasiunea de a dărui ceva oamenilor, de a-i învăţa să se iubească unii pe alţii... eu încercând să fac asta "jucând" - în filme sau pe scenă.
- Cum ai ajuns în State? Unde ai studiat?
- Cum te raportezi la America?
- Iubesc ţara asta. Este, cu adevărat, ţara tuturor posibilităţilor. Bineînţeles, dacă munceşti, reuşeşti orice. Spre deosebire de România, unde vacanţele sau concediile sunt şi de o lună de zile, aici o vacanţă de trei zile pe an, maximum o săptămână, sunt un cadou, iar noi muncim 10-12 ore pe zi. Şi sâmbăta. Duminica, nu. Atunci mergem la Biserică. Familia mea a fost persecutată pe vremea comuniştilor, pentru că nu a colaborat cu securitatea. Pe mama au trimis-o la ţară, să fie doctor acolo, căci nu voise să lucreze la Elias, pentru comunişti. Dar toate astea nu mi-au afectat visele. De mică, de la 5 ani, doream să ajung în America şi să fiu actriţă, ca Meryl Streep.
"Aici mi-am potolit «dorul de ducă»"
- Există ceva care îţi displace în America?
- Cum ţi se pare comunitatea românească de-aici? Ai reuşit să te integrezi?
- Comunitatea mea românească există la Biserica "Sfânta Treime" din Los Angeles, unde preotul Constantin Alecse, un om de o bunătate şi generozitate rar întâlnite, se chinuie zi de zi să ţină unită fărâma de români. Biserica e plină şi asta mă bucură. Vin mulţi americani, convertiţi la ortodoxie, şi Părintele ţine predica şi în engleză pentru ei, iar apoi în română. Eu, din când în când, citesc la strană. Mi se spune "Fata aia care citeşte frumos, dimineaţa".
Table cu bunica...
- Te-ai mai întoarce în România?
- Am aici toată familia. Mi-am adus şi câinii, şi pisoii de la Ploieşti. I-am făcut americani. S-au certat cu cei de aici la început, dar acum toţi latră şi miaună la fel. Am cinci câini şi patru pisici. Nu, nu m-aş mai putea acomoda niciodată în România, din păcate. Aici am autostrăzi suspendate şi ador să conduc, să văd oceanul de la înălţime. Noi stăm pe un deal, în Los Angeles, şi plecăm dimineaţa pe poteci, cu câinii, să explorăm locuri noi. Şi totul e în mijlocul oraşului... al metropolei, de fapt. E minunat. Toate culturile se întâlnesc aici, şi diversitatea asta mă face cu adevărat fericită.
- Ce faci în timpul liber?
- Nu prea am timp liber. Am o fetiţă de doi ani, Christa, cu care încerc să petrec cât mai mult timp. Apoi lucrez la alte două scenarii şi la un documentar despre vindecarea cancerului prin alimentaţie. Modul acesta de viaţă - raw-vegan - ocupă o mare parte a timpului meu. Stau foarte mult în bucătărie şi prepar plăcinte, dulciuri, îngheţate, pateuri - orice îmi vine în cap, dar raw-vegan, deci numai legume şi fructe şi fără foc, natural. Mi-ar plăcea să predau un curs despre asta, aş ajuta mulţi oameni. Apoi, citesc multe cărţi adevărate, care se ţin în mâini, pe care le răsfoieşti şi îţi creezi o intimitate cu ele, nu în stilul modern, pe computer. Călătoresc mult în Europa şi America de Sud, unde filmăm nişte documentare. Duminica, ne luăm familia şi câinii şi explorăm oraşe noi. Iarna schiez mult, pentru că avem şi un munte aproape, din vârful căruia văd plaja din Long Beach. A, dimineaţa, până se trezesc toţi, joc jumătate de oră table cu bunica mea. Asta e distracţia familiei.
- Planuri de viitor?
Carte de vizită
Filmografie: "Amen", "Ghost Rider", "Caravaggio"; seriale de televiziune: "The Bo-Bo and the Skippy show", "CSI", "Grey's Anatomy"; teatru: "King Lear" (Goneril), "Uncle Vanya" (Masha), "The Seagull" (Nina), "365 Days 365 Plays", "The Goat" etc.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
