DIANA BUSUIOC - "Oricine află că suntem români ne întreabă despre Dracula și despre vampiri"

Actriță și scenaristă la Hollywood

Hollywood-ul este o fortăreață redutabilă a filmului, pe care puțini români au reușit să o cucerească. Iată însă că unor nume presti­gioase, precum Jean Negulesco, film-makerul Alex Ro­taru, scriitorul și regizorul Petru Popescu, li se alătură o tânără actriță, originară din Ploiești, Diana Busuioc, un star în devenire, care își trăiește visul american cu ochii deschiși... în Los Angeles.
Cine este Diana Busuioc? O tânără  ambițioasă, ta­lentată, cu o frumusețe naturală greu de găsit în ziua de azi, și care după mai multe escale pe harta lumii - Aus­tralia, Guinea Ecuatorială, Maroc, Spania, Anglia și Fran­ța - și-a găsit locul în Los Angeles, unde se simte ca aca­să.
Absolventă a două facultăți în țară (a studiat teo­logia și actoria), Diana Busuioc și-a desăvârșit pre­gătirea în cea de-a șaptea artă, la "Stella Adler Aca­demy of Acting", în Los Angeles, una din cele mai re­nu­mite școli de actorie din lume, unde a fost bene­fi­ciara unei burse de studii. De aici și până la Hol­lywood nu a fost decât un pas. A bătut la porțile cetății filmului și ușa i s-a deschis. Nu a venit, însă, cu mâna goală, ci cu "bunul"  nostru național, Dracula, care con­tinuă să fascineze Occidentul. Diana va fi eroina principală a filmului "The impaler", care va fi lansat pe 31 octom­brie, de Halloween, în Los Angeles. De ase­menea, este și unul dintre scenariștii filmului, care îl are ca pro­ducător chiar pe soțul ei - Daniel An­ghelcev.

"Hollywood-ul poate fi cucerit"

- Se pare că românii au găsit codul de intrare în Hollywood. După Alex Rotaru și Petru Popescu, cu care am avut plăcerea și onoarea să stau de vorbă, încă un român pătrunde în marea cetate a filmului. Te las pe tine să continui....

- Hollywood-ul nu mi se mai pare o fortăreață atât de greu de cucerit acum, după ce filmul nostru a trezit interes din partea multor companii de distribuție și a multor festivaluri. Am muncit enorm să ducem reali­zarea lui la bun sfârșit. Numai post-producția a durat 11 luni de muncă neîncetată. Acum nu mai am curajul să critic nici un film, nici un scenariu, când realizez de câți specialiști și de câte detalii depinde fiecare pro­ducție. Peste 50 de oameni au lucrat cu noi și fiecare a avut un rol esențial, dar cel mai mult îl admir și mă aplec cu respect în fața lui Daniel Anghelcev, soțul meu, producătorul executiv, care a avut răbdarea și ge­niul să pună toate piesele cap la cap și să creeze din nimic, un film.

- Cine a avut ideea a­ces­­tui film? Ce rol ai în el?

- Daniel a avut ideea să începem cu un film despre Dracula. Avem în pre-pro­ducție alte două: "Road of Love" ("Drumul Iubirii"), un film despre curajul și sa­crificiul românilor de a salva evreii, în timpul Holo­caustului românesc, și "The Second Coming of Christ", la care vom începe filmările la sfâr­și­tul anului acestuia. În "Dra­cula", eu joc rolul Ve­ronicăi, cea care păstrea­ză neîntinată amintirea lui Vlad Țepeș și îi protejează memoria cu orice preț. Aș descrie filmul ca pe un thriller horror psihologic, în care două lumi se întâlnesc și una trebuie să dispară, pen­tru că incompatibilitatea este atât de mare și prăpas­tia între cultura contem­po­rană americană și tradiția românească atât de adâncă, încât numai sânge poate ieși din această izbitură. Cred că ideea ne-a venit și pentru că absolut oricine află că suntem români ne întreabă de Dracula și de vampiri. Am întâlnit oameni care chiar confundă mitul cu is­toria, așa că am ticluit noi o poveste să le arătăm tu­tu­ror cam pe unde se întâlnesc legenda cu realitatea. Este un scenariu foarte bun și a fost realizat impecabil.

- Mie mi se pare o idee excelentă de a face acest film chiar în preajma Halloween-ului. Va apărea și în România?

- De obicei, filmările se întâmplă cam cu un an înainte de a apărea filmele pe marile ecrane, pentru că post-producția durează luni și luni. Deci noi am început filmările exact de Halloween 2012 și vom lansa "The Impaler", în Los Angeles, în 2013, după un an, pe 31 octombrie. Este o idee bună mai ales pen­tru că sunt mulți iubitori ai lui Dracula aici, ca și în lumea întreagă, de fapt. Am fost invitați în Anglia, la "Bram Stoker Film Festival", unde va avea loc pre­mie­ra tot de Halloween. Avem contracte cu Canada, pen­tru decem­brie, și Asia, pentru 2014. Acum nego­ciem cu țările euro­pene. Sper că va ajunge și în Ro­mâ­nia, dar totul depinde de cum se vor înțelege distribuitorii.

- Să derulăm pe invers viața ta. Inițial ai studiat teologia, apoi actoria.... Cum se împacă una cu cealaltă?

- Am intrat la ambele facul­tăți deodată și a fost îngrozitor de greu. Fiecare facultate a avut exa­mene timp de două săptă­mâni, și eu am reușit, cumva, să ajung la toate, deși se întâmplau în același timp. Un mi­racol! Cum se împacă? Am știut că numai așa pot ajunge o actriță reală, completă, sau măcar "cineva care să nu treacă degeaba prin lumea asta", dacă le împac pe amândo­uă... cre­dința mea, ființa mea definită numai prin Dumnezeu, și care se raportea­ză doar la Dum­nezeu, și latura mea umană, lumească, pasiunea de a dărui ceva oamenilor, de a-i învăța să se iubească unii pe alții... eu încercând să fac asta "jucând" - în filme sau pe scenă.

- Cum ai ajuns în State? Unde ai studiat?

- Am luat o bursă la "Stella Adler Academy of Acting" în Los Angeles, una dintre cele mai renumite școli de actorie din lume. Întâi am făcut UNATC-ul în Bucu­rești, unde aveam un curs numit "Stella Adler". Era un vis de neatins să ajung chiar aici.

- Cum te raportezi la Ame­­rica?

- Iubesc țara asta. Este, cu adevărat, țara tuturor posibi­lităților. Bineînțeles, dacă mun­cești, reușești orice. Spre de­o­sebire de Ro­mânia, unde va­can­țele sau con­ce­diile sunt și de o lună de zile, aici o va­canță de trei zile pe an, ma­ximum o săptămână, sunt un cadou, iar noi muncim 10-12 ore pe zi. Și sâmbăta. Dumi­nica, nu. Atunci mergem la Biserică. Familia mea a fost per­secutată pe vre­mea comu­niș­tilor, pentru că nu a cola­bo­rat cu securitatea. Pe mama au trimis-o la țară, să fie doc­­tor acolo, căci nu voise să lucreze la Elias, pentru co­muniști. Dar toate astea nu mi-au afectat visele. De mică, de la 5 ani, doream să ajung în Ame­rica și să fiu actriță, ca Meryl Streep.

"Aici mi-am potolit «dorul de ducă»"

- Există ceva care îți dis­place în America?

- Îmi place tot. Îmi place în Los Angeles și în Hawaii. Nu aș putea trăi în altă parte, deși am locuit pentru scurte perioa­de de timp în Australia, Guinea Ecua­­torială, Maroc, Spania, Anglia, Franța. Aici mi-am găsit casa. Dar am o casă și la Ploiești, pe care o ador și o voi păstra toată viața mea neatinsă, cu caișii ei, cu tran­da­firii, cu mormintele cățeilor și pisicilor mele.

- Cum ți se pare comunitatea românească de-aici? Ai reușit să te integrezi?

- Comunitatea mea românească există la Biserica "Sfânta Treime" din Los Angeles, unde preotul Cons­tantin Alecse, un om de o bunătate și generozitate rar întâlnite, se chinuie zi de zi să țină unită fărâma de români. Biserica e plină și asta mă bucură. Vin mulți americani, convertiți la ortodoxie, și Părintele ține predica și în en­gleză pentru ei, iar apoi în română. Eu, din când în când, citesc la strană. Mi se spune "Fata aia care citește frumos, di­mineața".

Table cu bunica...

- Te-ai mai în­toar­ce în România?

- Am aici toată fa­mi­lia. Mi-am adus și câinii, și pisoii de la Ploiești. I-am făcut americani. S-au certat cu cei de aici la în­ceput, dar acum toți latră și miaună la fel. Am cinci câini și patru pisici. Nu, nu m-aș mai putea acomoda ni­ciodată în România, din păcate. Aici am autostrăzi suspendate și ador să conduc, să văd oceanul de la înăl­­­țime. Noi stăm pe un deal, în Los Angeles, și ple­căm dimineața pe poteci, cu câinii, să explorăm locuri noi. Și totul e în mijlocul orașului... al metro­polei, de fapt. E minunat. Toate culturile se întâlnesc aici, și di­versitatea asta mă face cu adevărat fericită.

- Ce faci în timpul liber?

- Nu prea am timp liber. Am o fetiță de doi ani, Christa, cu care încerc să petrec cât mai mult timp. Apoi lucrez la alte două scenarii și la un documentar despre vindecarea cancerului prin alimentație. Modul acesta de viață - raw-vegan - ocupă o mare parte a tim­pului meu. Stau foarte mult în bucătărie și prepar plăcinte, dulciuri, înghețate, pateuri - orice îmi vine în cap, dar raw-vegan, deci numai legume și fructe și fără foc, natural. Mi-ar plăcea să predau un curs despre asta, aș ajuta mulți oameni. Apoi, citesc multe cărți adevărate, care se țin în mâini, pe care le răsfoiești și îți creezi o intimitate cu ele, nu în stilul modern, pe compu­ter. Călătoresc mult în Europa și America de Sud, unde filmăm niște documentare. Duminica, ne luăm familia și câinii și explorăm orașe noi. Iarna schi­ez mult, pentru că avem și un munte aproape, din vâr­ful căruia văd plaja din Long Beach. A, dimineața, pâ­nă se trezesc toți, joc jumătate de oră table cu bunica mea. Asta e distracția familiei.

- Planuri de viitor?

- Începem filmările la "The Second Coming of Christ" ("A doua venire a lui Hristos"), o idee care mi-a venit în timp ce mă rugam strașnic să-mi iasă mo­tanul din coma renală. Pagina era o copie după o Ru­gă­ciune publicată de "Formula AS" acum mulți ani... "Rugăciunea Miraculoasă". Am fost inspirată să scriu scenariul acesta. Și mi-a ieșit și motanul din comă.

Carte de vizită
Filmografie: "Amen", "Ghost Rider", "Cara­vaggio"; seriale de televiziune: "The Bo-Bo and the Skippy show", "CSI", "Grey's Anatomy"; teatru: "King Lear" (Goneril), "Uncle Vanya" (Masha), "The Seagull" (Nina), "365 Days 365 Plays", "The Goat" etc.