Pentru turiștii care se plimbă la Londra, pe malul Tamisei, un grup statuar având în centru o femeie într-un car de luptă cu lame la roți reprezintă o enigmă. Cine e acea femeie și prin ce a meritat o statuie lângă clădirea Parlamentului? Pe soclu e gravat numele ciudat Boadicea, iar ghidurile turistice spun că a fost regina unui trib britanic în timpul ocupației romane a insulei, în secolul al VI-lea, că a condus o pustiitoare răscoală, crunt reprimată, împotriva ocupanților, iar sacrificiul ei final a căpătat o valoare simbolică pentru spiritul englez. Antonia Fraser - reputată autoare de romane istorice și de studii - a fost atrasă de subiect și pentru că Boadicea este unul din primele exemple despre capacitatea femeilor de a dirija destinul unei comunități în împrejurări grele, în care și un bărbat ar ezita sau s-ar lăsa dus de curentul evenimentelor. În cartea pe care v-o recomand azi, Antonia Fraser deschide cu istoria Boadiceei șirul femeilor celebre care s-au afirmat la scara istoriei devenind, în momente de cumpănă pentru comunitățile lor, catalizatorul pentru rezolvarea situației. Aflăm astfel poveștile adevărate despre Zenobia, regina Palmyrei, Matilda - contesă de Toscana în timpul papei Grigore al VII-lea, Maud - prințesa engleză devenită împărăteasă a Germaniei, mama regelui angevin Henric al II-lea, Tamara - legendara regină din Caucaz, Isabela - unificatoarea Spaniei eliberate de mauri, Elisabeta I a Angliei, Ecaterina I a Rusiei ș.a. - pe cât de solid documentate, pe atât de bine și atrăgător scrise, căci, să nu uităm, Antonia Fraser e și romancieră și știe bine cum să le dea viață "reginelor războinice". Dar cartea nu se limitează doar la ele, ci are în vedere și femei moderne care au ajuns să conducă națiuni implicate în jocul politic planetar, să mânuiască perfect frâiele puterii pe care le-au preluat în mod democratic, demonstrând că pot gestiona momentele dificile cel puțin la fel de bine ca bărbații. Indira Gandhi, Golda Meir și Margaret Thatcher sunt "cazurile" asupra cărora stăruie autoarea pentru a releva meritele ce le-au adus în față pe scena istoriei. Volumul e mai mult decât o colecție de biografii feminine, cu amănunte picante și detalii istorice mai puțin știute. Cititorii interesați vor găsi și din acestea, desigur, căci Antonia Fraser știe că viața "femeilor celebre", mai ales a acelora care au schimbat cursul istoriei, ațâță imaginația "romanțată" a omului de rând. Dar ea își propune mult mai mult decât atât. De aceea, în ultimul capitol, intitulat interogativ "Nepotrivit pentru o femeie?", ea încearcă să dea un răspuns întrebării de ansamblu cu privire la rolul femeii în societate și la prejudecățile înrădăcinate adânc ce limitează încă acest rol. "E la fel de nepotrivit pentru o femeie să conducă armate, să dea semnalul de începere a bătăliei, precum ar fi pentru un bărbat să toarcă lână", scria George Buchanan în 1571. Or, Boadicea, Zenobia, Tamara, Elisabeta sau uimitoarea regină Jinga din Angola au condus armate și au câștigat bătălii împotriva unor bărbați experimentați. Unii cârcotași ar putea vorbi de "accidente istorice", de împrejurări norocoase pe care imaginarul colectiv le-a perpetuat în legende. Rolul femeii - demonstrează Antonia Fraser - nu poate fi însă redus la cel de "speculatoare" a împrejurărilor ce le obligă să-și asume "atribute bărbătești". În Istorie, rolul de "doamnă curtenitoare" s-a perimat, evoluând spre cel de "doamnă de fier", capabilă să-și exercite constant, nu doar accidental, puterea. Comparând raporturile dintre poziția socială a bărbatului și cea a femeii în tradiția istorică, se ajunge la societatea modernă, în care sexul n-ar mai trebui să fie un criteriu de acces la decizii majore. Dacă Margaret Thatcher putea fi încă numită, după o prejudecată tipic masculină, "dădacă autoritară", în lumea de azi expresia pare lipsită de sens, căci e evident că femeile-politicieni își exercită funcțiile la fel de bine ca bărbații și fără să se "masculinizeze". Vă rog să citiți cartea aceasta și să vă gândiți apoi de ce în țara noastră, acum, o femeie nu are șanse la funcția de președinte sau prim-ministru.