"România este o mare necunoscută pe harta europeană a cicloturismului"
Tot mai mulţi europeni aleg să-şi petreacă vacanţele departe de şezlonguri şi de hoteluri de lux, preferând acţiunea şi drumeţiile, cât mai aproape de natură şi de oamenii locului. Cicloturismul este la mare căutare, iar traseele de-a lungul Dunării sunt printre cele mai apreciate destinaţii. În cifre, cicloturismul european atrage anual 44 de miliarde de euro, iar sectorul dunărean Viena - Passau este străbătut de un milion şi jumătate de turişti pe biciclete. Deşi o treime din lungimea fluviului ne străbate ţara, România este o mare necunoscută pe harta europeană a cicloturismului. Fără marcaje, informaţii la zi, doar câteva sute de turişti, în mare parte străini, cu un ascuţit simţ al aventurii, străbat anual acest traseu pe biciclete. "Cycling Romania", un proiect de antreprenoriat social, susţinut de Asociaţia ROI, care promovează cicloturismul şi dezvoltarea comunităţilor locale, a decis să schimbe acest lucru şi să treacă la treabă. În această vară, timp de două săptămâni, o echipă de tineri voluntari români şi bulgari au parcurs pe biciclete 80-140 de kilometri pe zi, 5000 de kilometri în total, pentru a descoperi traseele de cicloturism de pe malul Dunării şi a strânge toate informaţiile necesare unui turist, român sau străin, care ar dori să pornească într-o astfel de drumeţie dunăreană. "Îi invităm alături de noi pe toţi cei pasionaţi de mersul pe bicicletă. Nu este o competiţie, este o plimbare prin care oamenii se pot bucura de natură şi se pot relaxa", a declarat Mircea Crisbăşanu, iniţiatorul şi coordonatorul proiectului.
MIRCEA CRISBĂŞANU
"Contactele cu localnicii au fost cea mai frumoasă surpriză a proiectului"- Cum a pornit acest proiect, de unde a venit ideea?
Mircea Crisbăşanu
- De la reacţiile pe care le-am avut de la turiştii străini cu care am colaborat. Sunt implicat de doi ani în cicloturism, am început prin a organiza tururi pentru turiştii ce doreau să cunoască România de pe bicicletă, în special prin zonele rurale. Cu toţii îmi spuneau cam acelaşi lucru, că au venit un pic cu inima îndoită, nu ştiau la ce să se aştepte, auziseră că este o ţară nesigură, dar nu aveau informaţii clare. Cu toţii, fără excepţii, au plecat de aici foarte încântaţi, întâlnirile cu localnicii, peisajele, au compensat calitatea proastă a drumurilor. Însă eu am înţeles că, în lipsa marcajelor, a infrastructurii, aceşti turişti au nevoie măcar de informaţiile necesare pentru a-şi planifica o excursie în România. Că, dacă ar avea aceste informaţii, ar veni în România mult mai mulţi turişti amatori de drumeţii pe bicicletă. Am început să mă gândesc la o strategie de cercetare obiectivă, care să se finalizeze cu un ghid care să le ofere toate informaţiile necesare. Zis şi făcut: ne-am înscris, în parteneriat cu "Velo Ruse", în proiectul european "Tineri în acţiune", am primit finanţarea şi am pornit la drum. Ceea ce am făcut în vara asta este doar o etapă a unui proiect mai amplu, prin care vrem să atragem atenţia asupra României, ca destinaţie cicloturistică. Şi am început cu Dunărea, simbol european.
- Cum s-au format echipele?- Bulgarii şi-au format echipa lor din voluntari şi noi, pe a noastră. Cheia a fost să găsesc oameni cu adevărat pasionaţi de cicloturism şi aşa s-a şi întâmplat. Am făcut o selecţie şi, cu o săptămână înainte de plecare, deja ne cunoşteam şi abia aşteptam să pornim. Am făcut opt echipe de câte patru oameni, patru au plecat din est, de la Călăraşi, patru din vest, de la Oraviţa, şi ne-am întâlnit la mijloc, la Cetate. Au fost voluntari dispuşi să-şi ia liber două săptămâni şi să plece oarecum în necunoscut, căci doar unul dintre noi mai fusese pe acele trasee. Cam 30% au fost pe drumuri neasfaltate, am căutat bucle şi trasee alternative. Media de vârstă a fost de 25 de ani, am avut cu noi fotografi, studenţi, doi membri ai Asociaţiei Peisagiştilor, care ne-au fost de mare ajutor. De altfel, fiecare s-a potrivit foarte bine în angrenajul echipelor. Unul era medicul, altul mecanicul, altul se ocupa de finanţe, aduna toate bonurile. Eu, unul, ar fi trebuit să stau acasă şi să coordonez tot proiectul, dar nu m-am putut abţine să mă urc pe bicicletă şi să fac tot traseul. A fost un pic dificil, cu o mână pe ghidon şi cu cealaltă pe telefon, dar a meritat din plin.
- Ce te-a surprins, ce te-a impresionat în această expediţie?
Foto: Cycling Romania
- Mai întâi diversitatea peisajului. Eu am fost în echipa de est, pe o zonă destul de plată, însă am fost surprins de cât de variate sunt priveliştile. Apoi am observat specificul fiecărui sat, diferenţele semnificative dintre sate, dintr-un judeţ la altul, lucruri pe care le poţi observa de pe bicicletă, nu din goana maşinii. În judeţul Călăraşi, de pildă, m-au impresionat casele, curăţenia, curţile frumoase, florile de la fiecare poartă. Foarte plăcute au fost întâlnirile cu cicloturiştii ce veneau din sens opus, ne opream şi schimbam informaţii şi păreri. Astfel, am cunoscut o familie de francezi, el, ea şi cei doi copii, unul de doi, celălalt de patru ani, care porniseră din Germania pe biciclete şi se îndreptau spre Delta Dunării. El muncea nebuneşte timp de şase luni pe an, iar şase luni îşi luau copiii şi porneau la drum. Erau atât de senini, de luminoşi, o familie armonioasă, întâlnirea cu ea ne-a inspirat şi ne-a dat energie. Am mai întâlnit un cicloturist german, care s-a declarat foarte impresionat de faptul că toţi copiii pe care i-a întâlnit pe traseu i-au zâmbit şi l-au salutat. El cu amintirea asta s-a întors acasă, spunea că nu i s-a mai întâmplat în celelalte ţări prin care a trecut şi este adevărat, am văzut şi noi copii care alergau după noi şi strigau "hello, hello!". Ne-am intersectat cu cicloturişti de diverse naţii, unii ne spuneau la cine să mergem, ce oameni ar merita să întâlnim pe drum. Am cunoscut un medic veterinar dintr-un sat din Călăraşi, foarte bucuros de oaspeţi, ne-a cinstit, ne-a dat fructe şi ne-a spus că primeşte turişti cu cortul în livada sa. Mai încolo, pe drum, am lăsat numărul său unor turişti şi, peste câteva zile, ne-a sunat medicul să ne spună că au venit la el. S-au stabilit numeroase contacte şi legături.
- Cum v-au privit localnicii, i-ai simţit reticenţi, deschişi?- Contactele cu localnicii au fost cea mai frumoasă surpriză a acestui proiect. Am întâlnit oameni faini, deschişi, ce au înţeles foarte bine ceea ce vrem să facem, ne-au primit cu drag şi s-au arătat interesaţi să facă parte din acest traseu, să găzduiască cicloturişti.
Astfel de oameni am întâlnit peste tot în călătoria noastră şi vrem să îi păstrăm aproape. Atunci când am studiat pe internet site-urile occidentale pentru turism, am observat că ele sunt alcătuite perfect, au toate informaţiile posibile, dar le lipseşte ceva. Ceva ce noi am putea avea: povestea oamenilor pe care îi poţi întâlni pe acest traseu. Nu ar fi grozav ca turiştii, fie ei români sau străini, să-şi planifice vacanţele şi traseele, nu doar prin prisma peisajelor şi a obiectivelor de vizitat, ci şi prin cea a oamenilor pe care vor să-i cunoască?
- Nu este dezamăgitor faptul că, deşi are un asemenea potenţial, cicloturismul în România nu a fost mai deloc promovat la nivelul Ministerului Turismului?
În aşteptarea laptelui
- Ba da, mai ales dacă ne gândim la succesul său financiar din ţările apropiate nouă. Există această Rută Europeană 6, ce leagă Rinul de Delta Dunării, foarte îndrăgită de germani şi de austrieci. Sârbii au investit foarte mult în ultimul timp, iar acum au 400 de pensiuni ce aşteaptă turiştii pe această rută, marcaje şi drumuri speciale, care se opresc la graniţa cu România. Nu trebuie să fii ieşit din comun de înţelept ca să-ţi dai seama că ceva nu-i în regulă în ograda ta. Lucrurile merg greu în ministere. Noi am făcut ceea ce a stat în puterile noastre, anume cercetarea, pe care o oferim pe tavă. Mai mult, marcaje nu avem dreptul să instalăm. Dar am observat un interes din partea autorităţilor şi organizaţiilor locale. În Dolj, există un proiect bine pus la punct de informare turistică, intitulat "Popasuri dunărene". În plus, chiar ieri am primit un telefon de la consiliul local din Călăraşi: "Hai să ne întâlnim, să vedem ce putem face, să demarăm lucrurile." Ceea ce sună încurajator.
- Ce urmează?
Fotogenia Dunării
- La sfârşitul lunii septembrie, vom inaugura site-ul, ce va conţine toate informaţiile, fotografiile, filmările strânse în această călătorie de-a lungul Dunării, pe care o vom repeta în fiecare an, pentru că mai avem multe, foarte multe de descoperit. Şi, cu ajutorul prietenilor din întreaga ţară, vom strânge şi vom împărtăşi informaţii utile despre traseele de drumeţie pe bicicletă, pe care România le are din belşug.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
