Tot mai mulți europeni aleg să-și petreacă vacanțele departe de șezlonguri și de hoteluri de lux, preferând acțiunea și drumețiile, cât mai aproape de natură și de oamenii locului. Cicloturismul este la mare căutare, iar traseele de-a lungul Dunării sunt printre cele mai apreciate destinații. În cifre, cicloturismul european atrage anual 44 de miliarde de euro, iar sectorul dunărean Viena - Passau este străbătut de un milion și jumătate de turiști pe biciclete. Deși o treime din lungimea fluviului ne străbate țara, România este o mare necunoscută pe harta europeană a cicloturismului. Fără marcaje, informații la zi, doar câteva sute de turiști, în mare parte străini, cu un ascuțit simț al aventurii, străbat anual acest traseu pe biciclete. "Cycling Romania", un proiect de antreprenoriat social, susținut de Asociația ROI, care promovează cicloturismul și dezvoltarea comunităților locale, a decis să schimbe acest lucru și să treacă la treabă. În această vară, timp de două săptămâni, o echipă de tineri voluntari români și bulgari au parcurs pe biciclete 80-140 de kilometri pe zi, 5000 de kilometri în total, pentru a descoperi traseele de cicloturism de pe malul Dunării și a strânge toate informațiile necesare unui turist, român sau străin, care ar dori să pornească într-o astfel de drumeție dunăreană. "Îi invităm alături de noi pe toți cei pasionați de mersul pe bicicletă. Nu este o competiție, este o plimbare prin care oamenii se pot bucura de natură și se pot relaxa", a declarat Mircea Crisbășanu, inițiatorul și coordonatorul proiectului.
MIRCEA CRISBĂȘANU
"Contactele cu localnicii au fost cea mai frumoasă surpriză a proiectului"
- Cum a pornit acest proiect, de unde a venit ideea?
- De la reacțiile pe care le-am avut de la turiștii străini cu care am colaborat. Sunt implicat de doi ani în cicloturism, am început prin a organiza tururi pentru turiștii ce doreau să cunoască România de pe bicicletă, în special prin zonele rurale. Cu toții îmi spuneau cam același lucru, că au venit un pic cu inima îndoită, nu știau la ce să se aștepte, auziseră că este o țară nesigură, dar nu aveau informații clare. Cu toții, fără excepții, au plecat de aici foarte încântați, întâlnirile cu localnicii, peisajele, au compensat calitatea proastă a drumurilor. Însă eu am înțeles că, în lipsa marcajelor, a infrastructurii, acești turiști au nevoie măcar de informațiile necesare pentru a-și planifica o excursie în România. Că, dacă ar avea aceste informații, ar veni în România mult mai mulți turiști amatori de drumeții pe bicicletă. Am început să mă gândesc la o strategie de cercetare obiectivă, care să se finalizeze cu un ghid care să le ofere toate informațiile necesare. Zis și făcut: ne-am înscris, în parteneriat cu "Velo Ruse", în proiectul european "Tineri în acțiune", am primit finanțarea și am pornit la drum. Ceea ce am făcut în vara asta este doar o etapă a unui proiect mai amplu, prin care vrem să atragem atenția asupra României, ca destinație cicloturistică. Și am început cu Dunărea, simbol european.
- Cum s-au format echipele?
- Bulgarii și-au format echipa lor din voluntari și noi, pe a noastră. Cheia a fost să găsesc oameni cu adevărat pasionați de cicloturism și așa s-a și întâmplat. Am făcut o selecție și, cu o săptămână înainte de plecare, deja ne cunoșteam și abia așteptam să pornim. Am făcut opt echipe de câte patru oameni, patru au plecat din est, de la Călărași, patru din vest, de la Oravița, și ne-am întâlnit la mijloc, la Cetate. Au fost voluntari dispuși să-și ia liber două săptămâni și să plece oarecum în necunoscut, căci doar unul dintre noi mai fusese pe acele trasee. Cam 30% au fost pe drumuri neasfaltate, am căutat bucle și trasee alternative. Media de vârstă a fost de 25 de ani, am avut cu noi fotografi, studenți, doi membri ai Asociației Peisagiștilor, care ne-au fost de mare ajutor. De altfel, fiecare s-a potrivit foarte bine în angrenajul echipelor. Unul era medicul, altul mecanicul, altul se ocupa de finanțe, aduna toate bonurile. Eu, unul, ar fi trebuit să stau acasă și să coordonez tot proiectul, dar nu m-am putut abține să mă urc pe bicicletă și să fac tot traseul. A fost un pic dificil, cu o mână pe ghidon și cu cealaltă pe telefon, dar a meritat din plin.
- Ce te-a surprins, ce te-a impresionat în această expediție?
- Mai întâi diversitatea peisajului. Eu am fost în echipa de est, pe o zonă destul de plată, însă am fost surprins de cât de variate sunt priveliștile. Apoi am observat specificul fiecărui sat, diferențele semnificative dintre sate, dintr-un județ la altul, lucruri pe care le poți observa de pe bicicletă, nu din goana mașinii. În județul Călărași, de pildă, m-au impresionat casele, curățenia, curțile frumoase, florile de la fiecare poartă. Foarte plăcute au fost întâlnirile cu cicloturiștii ce veneau din sens opus, ne opream și schimbam informații și păreri. Astfel, am cunoscut o familie de francezi, el, ea și cei doi copii, unul de doi, celălalt de patru ani, care porniseră din Germania pe biciclete și se îndreptau spre Delta Dunării. El muncea nebunește timp de șase luni pe an, iar șase luni își luau copiii și porneau la drum. Erau atât de senini, de luminoși, o familie armonioasă, întâlnirea cu ea ne-a inspirat și ne-a dat energie. Am mai întâlnit un cicloturist german, care s-a declarat foarte impresionat de faptul că toți copiii pe care i-a întâlnit pe traseu i-au zâmbit și l-au salutat. El cu amintirea asta s-a întors acasă, spunea că nu i s-a mai întâmplat în celelalte țări prin care a trecut și este adevărat, am văzut și noi copii care alergau după noi și strigau "hello, hello!". Ne-am intersectat cu cicloturiști de diverse nații, unii ne spuneau la cine să mergem, ce oameni ar merita să întâlnim pe drum. Am cunoscut un medic veterinar dintr-un sat din Călărași, foarte bucuros de oaspeți, ne-a cinstit, ne-a dat fructe și ne-a spus că primește turiști cu cortul în livada sa. Mai încolo, pe drum, am lăsat numărul său unor turiști și, peste câteva zile, ne-a sunat medicul să ne spună că au venit la el. S-au stabilit numeroase contacte și legături.
- Cum v-au privit localnicii, i-ai simțit reticenți, deschiși?
- Contactele cu localnicii au fost cea mai frumoasă surpriză a acestui proiect. Am întâlnit oameni faini, deschiși, ce au înțeles foarte bine ceea ce vrem să facem, ne-au primit cu drag și s-au arătat interesați să facă parte din acest traseu, să găzduiască cicloturiști.
Astfel de oameni am întâlnit peste tot în călătoria noastră și vrem să îi păstrăm aproape. Atunci când am studiat pe internet site-urile occidentale pentru turism, am observat că ele sunt alcătuite perfect, au toate informațiile posibile, dar le lipsește ceva. Ceva ce noi am putea avea: povestea oamenilor pe care îi poți întâlni pe acest traseu. Nu ar fi grozav ca turiștii, fie ei români sau străini, să-și planifice vacanțele și traseele, nu doar prin prisma peisajelor și a obiectivelor de vizitat, ci și prin cea a oamenilor pe care vor să-i cunoască?
- Nu este dezamăgitor faptul că, deși are un asemenea potențial, cicloturismul în România nu a fost mai deloc promovat la nivelul Ministerului Turismului?
- Ba da, mai ales dacă ne gândim la succesul său financiar din țările apropiate nouă. Există această Rută Europeană 6, ce leagă Rinul de Delta Dunării, foarte îndrăgită de germani și de austrieci. Sârbii au investit foarte mult în ultimul timp, iar acum au 400 de pensiuni ce așteaptă turiștii pe această rută, marcaje și drumuri speciale, care se opresc la granița cu România. Nu trebuie să fii ieșit din comun de înțelept ca să-ți dai seama că ceva nu-i în regulă în ograda ta. Lucrurile merg greu în ministere. Noi am făcut ceea ce a stat în puterile noastre, anume cercetarea, pe care o oferim pe tavă. Mai mult, marcaje nu avem dreptul să instalăm. Dar am observat un interes din partea autorităților și organizațiilor locale. În Dolj, există un proiect bine pus la punct de informare turistică, intitulat "Popasuri dunărene". În plus, chiar ieri am primit un telefon de la consiliul local din Călărași: "Hai să ne întâlnim, să vedem ce putem face, să demarăm lucrurile." Ceea ce sună încurajator.
- Ce urmează?
- La sfârșitul lunii septembrie, vom inaugura site-ul, ce va conține toate informațiile, fotografiile, filmările strânse în această călătorie de-a lungul Dunării, pe care o vom repeta în fiecare an, pentru că mai avem multe, foarte multe de descoperit. Și, cu ajutorul prietenilor din întreaga țară, vom strânge și vom împărtăși informații utile despre traseele de drumeție pe bicicletă, pe care România le are din belșug.