O veritabilă reţea a kitsch-ului a împânzit România după 1989. El exista, desigur, şi înainte, personificat în peşti de sticlă, flori de plastic şi nelipsitele carpete de perete cu "Răpirea din serai", scene de vânătoare sau reprezentări biblice de o calitate artistică mai mult decât îndoielnică. Dar liberalizarea pieţei după căderea comunismului a dus expresia kitsch-ului la rang de obligaţie. Frenezia consumerismului, foamea după articole "de firmă", atâta vreme refuzate înainte de 1989, a fost rapid speculată de comercianţii care lucrau cu piaţa turcească. Şi astfel, pe fondul lipsei de resurse din primii ani de după Revoluţie, Plima, Adibas şi Mike au intrat în ţara noastră cu mult înaintea brandurilor consacrate pe care le copiau cu nesimţire.
E doar o iluzie de Capitală că acest fenomen a dispărut, odată cu creşterea calităţii vieţii, în anii de dinainte şi de după aderarea la Uniunea Europeană. Periferiile unor oraşe cu pretenţii culturale de rang european sunt înţesate de magazine de "chinezisme" în culori ţipătoare şi din materiale aflate nu doar la limita normelor europene, ci şi la limita bunului simţ. Şi dacă în oraşele mari aceste mărfuri sunt împinse la periferie, în oraşele mici sunt în plin centru, vizavi de Primărie sau de cea mai bună şcoală din zonă. În fine, la marile sărbători populare din zonele rurale, fie ele religioase sau culturale, prostul gust devine, cu an ce trece mai mult, adevărata atracţie a respectivelor evenimente, pe care au ajuns să le canibalizeze, împingându-le în ridicol, cu largul concurs al organizatorilor şi al autorităţilor locale.
Aceste bâlciuri apărute parcă ad-hoc în calea pelerinilor sau a turiştilor şi localnicilor, în care găseşti orice, de la sutiene la vată de zahăr, şi de la adidaşi de cauciuc la hamburgeri, au atâta priză la public, încât îşi justifică, la o adică, organizarea. Dar ce are a face o sărbătoare de tradiţie precum Târgul de fete de la Găina cu această explozie de chinezărie ieftină? De ce unul dintre cele mai mari evenimente de masă din Transilvania, care ar putea fi cel mai bun prilej de promovare a valorilor şi a produselor ardeleneşti, găzduit în comuna care poartă numele lui Avram Iancu, este transformat într-un bâlci de chinezării? De ce un astfel de eveniment e organizat pe structura unui festival al berii, de mâna a doua? Sau de ce un pelerinaj precum cel de la Nicula, de Sfânta Maria, trebuie să fie, an de an, un "drum al Crucii", lung de câţiva kilometri, printre sute de tarabe cu aceleaşi produse kitsch? Sunt atât de puţine ocaziile în care ne mai putem bucura, fie şi cu conformismul tipic unor evenimente, de vechile şi veritabilele noastre tradiţii, încât ele ar trebui izolate cu orice preţ de prost gust. Îţi e, efectiv, jenă să te duci cu un străin la Găina, pretinzând că este vorba despre un târg de tradiţie în România. Dacă sunt atât de profitabile pentru comunităţile locale, primarii din zonă (ei înşişi promotori ai prostului gust) nu au decât să organizeze lunar câte un Festival al Kitsch-ului, în comunele pe care le conduc. Foarte bine! Dar să lase adevăratele sărbători tradiţionale să meargă pe drumul tradiţiei. Bâlciurile să fie bâlciuri, iar sărbătorile sărbători!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
