Noaptea de Sânziene celebrată în Bucureşti

Nu toţi românii s-au grăbit să adopte serbările americane, atât de mediatizate. Mulţi s-au întors sau au rămas fideli, de-a lungul anilor, sărbătorilor noastre tradiţionale, arhaice, iar cea mai îndrăgită dintre ele pare a fi Noaptea de Sânziene. Serbată la Bucureşti, printr-o îmbinare a artelor, ea a fost amplificată anul acesta de o iniţiativă nouă şi de mare succes, "Ziua Internaţională a Iei"

Prietenii Muzeelor Minovici

O dată pe an, acest loc superb, această livadă secre­tă a Bucureştiului, se însufleţeşte. Ghirlande luminoase împodobesc copacii, torţe luminează aleile în noapte, fete cu coroniţe pe cap te întâmpină la porţile de lemn şi îţi oferă flori de sânziene. Copiii zburdă şi se joacă în iarbă, cei mari vizitează muzeele sau aşteaptă înce­perea spectacolului de pe mica scenă din poiană. Oa­me­nii zâmbesc, nu sună telefoanele mobile, nu se răs­teşte nimeni, atmosfera este cât se poate de senină, este o sărbătoare a bunului gust, cei ce vin aici simt şi res­pec­tă eleganţa simplă a locului. Două clădiri, pe cât de frumoase, pe atât de diferite, străjuiesc această grădină, situată între Fântâna Mioriţa şi Gara Băneasa. Prima dintre ele a fost construită în stil neoclasic românesc, în 1905, şi a devenit primul muzeu bucureştean de artă populară, Muzeul Dr. Nicolae Minovici. Se întâmpla pe vremea în care aici era bariera oraşului şi, iernile, mai dădeau târcoale lupii. Patruzeci de ani mai târziu, s-a deschis Muzeul de Artă Veche Apuseană "Ing. Dumitru Furnică-Minovici", ridicat în stil Tudor, cu inserţii specifice stilului normand, special pentru a găz­dui o impresio­nantă colecţie ce cuprinde arme me­die­vale şi moderne, vitralii austriece, germane, elve­ţiene, flamande, tapiserii flamande ţesute la război ver­ti­cal, mobilier austriac şi italian, opere ale unor pictori flamanzi, italieni, germani, rarităţi bibliofile etc. În acest loc, care parcă nu are nimic în comun cu Bucu­reştiul zilelor noastre, Asociaţia "Prietenii Muzeelor Minovici" organizează, an de an, Noaptea de Sân­ziene, la care au participat artişti de prim rang, precum Grigore Leşe, Răzvan Mazilu, Teodora Enache, Feli­cia Filip. Anul acesta, pe scenă au urcat, printre alţii, formaţia Trei Pa­rale, grupul co­ral Sound, Maia Mor­genstern, iar prestaţia lor a fost însoţită fie de o caldă ploicică de vară, fie de apariţia unei luni pline şi miste­rioase. Un moment special a fost prezentarea de modă ce a purtat semnătura tinerei designer Andra Andreescu.Rochiile prezentate au făcut parte din cea mai recentă co­lecţie a sa, "Back to Tradi­tions", un omagiu adus portului popular româ­nesc. "Sunt mândră că am fost alea­să să fiu desig­nerul din acest pro­iect, că am fost pe aceeaşi scenă alături de artiş­tii din această seară. Eveni­mentul a fost organizat din suflet şi asta s-a văzut, nici măcar ploa­ia nu ne-a stricat plăcerea de a fi aici. O seară de neuitat, alături de oameni minunaţi!", ne-a spus Andra.
Am rugat-o pe doamna Lau­ra Grunberg, reprezen­tanta Aso­ciaţiei "Prietenii Muzeelor Mi­no­vici", să ne povestească des­pre felul în care a fost iniţiată şi con­tinuă această celebrare a Sân­zienelor, la doi paşi de agitaţia urbană.
"Povestea Sânzienelor este una dintre cele mai frumoase, senzuale şi pline de mis­ter le­gende ale folclorului românesc. În urmă cu 6 ani, când am organizat prima edi­ţie a Nopţi­lor de Sânziene, ne-am dorit să rea­ducem în atenţia publicului zânele bune despre care au scris Mircea Eliade şi Mihail Sadoveanu, să creem un «curent», o emoţie, o bucurie, mai curând, şi nu un simplu eve­ni­ment. Am intuit că Sânzienele, cu puterea lor de a da rod hol­delor, leac plantelor şi de a binecuvânta gos­po­dăriile, vor reuşi să re­direcţioneze interesul unei anumite categorii de public către tradiţie, astfel încât, încet-încet, să putem forma o co­munitate origi­nală şi iubitoare de autentic".

- Cum au fost primele ediţii, cum a evo­luat evenimentul?

- Din anumite puncte de vedere, eveni­mentul a rămas, din fericire, la fel: organizat cu ajutorul vo­luntarilor, păstrat simplu, concentrat pe valori ade­vărate şi susţinut de artişti care iubesc tradiţia româ­nească şi încearcă să o reinterpreteze, pentru a o an­cora în realitatea pe care o trăim. Noaptea noastră de Sânziene a crescut de la an la an. Anul acesta, livada Mu­zeelor Minovici a găzduit peste 700 de participanţi, mulţi dintre ei tineri. Avem deja un public al nostru, pe care îl putem caracteriza ca elevat şi special.

- Cu ce impresii aţi ră­mas după edi­ţia din acest an?

- Sânziana mică, în alb, care a des­chis spectacolul, dansul spontan al fe­te­lor în umbra pădurii, departe de ochii spectatorilor, copiii dan­sând Ciulean­dra, alături de Maia Morgenstern în horă, "păpădia imensă" a Danielei Făi­niş, care se contura în lu­mina lunii.

- S-au acordat şi o serie de premii pentru copii şi tineri...

- Concursul este un element tra­diţional al "Nopţilor de Sânziene", or­ganizate de Asociaţia noastră, tocmai pentru că ne dorim educarea tine­rilor în spiritul patrimo­niului cultural româ­nesc. Tema concursului din acest an a fost "VIITO­RUL TRECU­TULUI". În concurs au fost înscrise 229 de lucrări şi au fost desemnaţi 11 câştigători. Prima secţiune, cea de eseuri, s-a adresat tinerilor între 7-18 ani. Exerciţiul a fost acesta: "Ima­ginează-ţi că ţi s-ar da pe mână o clă­dire, o stradă, un monument, un obiect cu o istorie aparte. Cum l-ai transfor­ma, astfel încât să aibă un prezent, dar mai ales un viitor? Ar fi vorba de magie, ştiinţă, respon­sabilitate, perseverenţă, muncă de echipă, iubire, curaj, respect pentru patrimoniu, aventu­ră?". Secţiu­nea 2, proiecte, s-a adresat tinerilor de 10-18 ani. Tema a fost să descopere o clădire, un monument, o inscripţie, o stradă, un obiect cu o istorie şi cu un tre­cut cu totul aparte, de care lumea nu prea ştie, să se documenteze cu privire la importanţa lor culturală şi istorică şi să realizeze un proiect pe marginea lor. Secţiunea 3 s-a adresat ele­vilor şi stu­den­ţilor şi a presupus realizarea unui scenariu sau a unui proiect de film documentar crea­tiv, referitor la Patrimoniul cultural românesc.

- Ce ne puteţi spune despre Asociaţie, despre proiectele şi despre misiunea sa?

- În momentul înfiinţării sale, Asociaţia şi-a dorit să promoveze Muzeele Minovici, pentru că aici este locul unde legătura între românesc şi euro­pean este mai pregnantă şi mai vizibilă decât oriunde în Bucu­reşti. Cele două muzee faţă în faţă, de Artă Româ­nească şi de Artă Veche Apuseană, sunt parcă expre­sia palpa­bilă a acestei legături ce a caracterizat din­tot­deauna cultura română, legătura cu valorile europene. Înce­pând de anul acesta, ne-am propus obi­ec­tive mai largi: dorim să aducem în atenţia publicului şi alte locuri speciale (colecţii, muzee private) uitate pe ne­drept, pe care poate că ar fi bine să le cunoaştem şi să le păstrăm printre noi.

"Măiastra - Povestea nespusă a Iei"

Noaptea de Sânziene a fost serbată şi în centrul oraşului. La Şcoala Centrală, pentru al treilea an la rând, a avut loc "Şezătoarea literară de Sânziene", or­ga­nizată de Asociaţia Română pentru Cultură, Edu­caţie şi Normalitate - ARCEN. Dacă, în livada Mino­vici, Maia Morgenstern a apărut într-un moment dintr-o piesă de teatru, la Şcoala Centrală, fiul ei, actorul Tudor Aaron Istodor, a citit, alături de Andreea Mateiu, fragmente din "În curte la Dionis", nuvela lui Mircea Eliade. Lectura a fost însoţită de muzică românească din anii '30, specifică grădinilor bucureştene din acea perioadă, printr-un recital susţinut de Clara Toplicia­nu (voce) şi Alexandru Mihalcea (chitară). Grădina interioară a Şcolii Centrale a fost împodobită cu o ex­po­ziţie de ii autentice, vechi de peste 100 de ani, apar­ţinând unor colecţionare de artă. O altă colecţie impre­sionantă de ii străvechi a putut fi admirată, până spre orele dimineţii, la Galeria Galateca, nou venită cu forţe proaspete, în "circuitul" Nopţii de Sânziene. Ex­poziţia "Măiastra - Povestea nespusă a Iei" încearcă să ex­plice forţa, simbolistica iei, mai mult decât un simplu veşmânt. "Ezoterism, semiotică, hermeneutică. Protecţie, magie, comunicare, arhetip. Nimic nu este întâmplător, nimic nu este doar decorativ. Transferul din planul metafizic în cel al esteticului se face pe bază de cod". Până pe 25 august, la Galateca (str. C.A. Ro­setti 2-4) poate fi admirată această instalaţie de artă, ce cuprinde fotografii de arhivă ale Alteţei Sale Re­gale, Regina Maria a României, în veşmânt tradiţional româ­nesc, fotografii din perioada interbelică, ale brita­nicei Beryl de Zoete, din colecţia mu­zeu­lui londonez Horniman, ii din colecţiile Muzeului Interetnic Valea Hârtiba­ciului, Mu­zeului Bucovina din Suceava, Mu­zeului Ţăranului Român, dar şi din colecţia particulară a poetului Mir­cea Dinescu.
Versuri, descântece de Iele şi Sânziene, texte culese deetnologul Marcel Lapteş de prin satele din jurul cetăţilor dacice şi din Ţinutul Pădurenilor, fragmente din chestionarele lui Ernest Bernea, toate întregesc de­corul acestei expoziţii vii, pline de miez.
"Du-te soare, vino lună,/ Sânzienele îmbună,/ Să le crească floarea floare,/ Galbenă, mirositoare,/ Fetele să o adune,/ Să le prindă în cunune,/ Să le prindă-n pălărie,/ Struţuri pentru cununie,/ Boabele să le răstească,/ Până-n toamnă să nuntească."

Foto: Alberto Groşescu (2), MEDIAFAX (2)