Necesitatea înfiinţării învăţământului superior economic în România a fost susţinută încă de domnitorul Alexandru Ioan Cuza care, în mesajul adresat Camerei, în decembrie 1859, arăta: "Starea de azi a României şi viitorul ei cer numaidecât o facultate de ştiinţă economică şi administrativă, precum şi o facultate de ştiinţă agronomică, industrială şi comercială". Din păcate, avea să mai treacă mult timp până când îndemnul marelui Cuza avea să fie împlinit. Până în 1913, pregătirea economică se realiza în şcoli medii şi superioare de comerţ şi în cadrul facultăţilor de Drept. Mai mulţi tineri care studiaseră sau făcuseră doctoratul în universităţi din străinătate, în special în Germania şi Franţa, reîntorşi în ţară, sperau în înfiinţarea unei facultăţi de economie în România. Însă abia în octombrie 1912 s-a constituit o comisie, condusă de Nicolae D. Xenopol (fratele istoricului A. D. Xenopol), Ministrul Industriei şi Comerţului, care să pregătească Proiectul de lege pentru înfiinţarea unei Academii Comerciale în România. Titulatura noii instituţii urma să corespundă cu cea a unora din Occident: Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale. Izbânda poartă amprenta autorităţii politice a Primului-Ministru, Titu Maiorescu, şi a perseverenţei lui Nicolae D. Xenopol. Inaugurarea cursurilor s-a făcut la 1 noiembrie 1913. Primul Rector al ASE a fost Anton Davidoglu, mare matematician. Între anii 1913 şi 1926, ASE a funcţionat într-un spaţiu închiriat, aflat pe Calea Victoriei nr. 102, în apropierea Bibliotecii Centrale Universitare. Din păcate, clădirea nu mai există, în locul ei fiind astăzi parcarea de la Ateneul Român.
Palatul, construit între anii 1924-1926 (Corpul 1), a fost proiectat de arhitectul profesor Grigore Cerchez ("un bătrân profesor de arhitectură, decan al arhitecţilor"), ajutat de arhitectul Edmond Van Saanen-Algi şi de arhitectul de control A. Culina. Termenul de finalizare a lucrării a fost fixat pentru 30 noiembrie 1924, cu o penalitate de 5000 lei pe zi de întârziere. Până la urmă, termenul de finalizare nu a fost respectat (era imposibil) şi nu s-au perceput nici penalizări.
"Pe lângă plopii fără soţ"
Este posibil ca, pe locul pe care s-a construit Palatul ASE, să fi fost grădina cu "plopii fără soţ" ai marelui poet Mihai Eminescu. Într-una din casele demolate de pe strada Cometa, pentru a face loc palatului, locuia Cleopatra Poenaru-Lecca, fiica pictorului Lecca şi nepoata lui Caragiale, de care poetul era îndrăgostit. Într-o scrisoare datată 22 septembrie 1880, Titu Maiorescu notează în treacăt: "Eminescu, amorezat de D-na Poenaru-Lecca, găseşte în această doamnă, cam corpolentă, multă inspiraţie". În adevăr, la data menţionată, marele poet "se îndrăgostise mortal", cum opinează caustic Călinescu, de această femeie.
Modernitate şi respect pentru tradiţie
De Palatul ASE se leagă multe poveşti şi statistici interesante. Spre exemplu, la 16 iunie 1926, s-a încheiat un contract cu tinichigiul Iogu, pentru confecţionarea din tablă a ornamentului din vârful cupolei, existent şi în prezent. Instalaţiile de încălzire, canalizare, electrice şi de telefonie au respectat cele mai moderne tendinţe ale vremii. Instalaţia de încălzire şi ventilaţie era, la momentul realizării, cea mai modernă din ţară. Instalaţia de apă avea trei reţele, iar instalaţia de canalizare avea două componente: pentru preluarea apei menajere şi pentru preluarea apei de ploaie. La rândul lor, instalaţiile electrice erau de două categorii: de forţă şi de iluminat. Ele au fost realizate sub supravegherea "distinsului specialist ing. Leonida". Instalaţia electrică a fost făcută conform ultimelor norme ale Uniunii Electricienilor Germani. Şi instalaţia de telefon, bazată pe tehnologia fabricii americane Ericson, se încadra în cele mai
300.000 de absolvenţi într-un secol!
Integrate în Palat sunt două obiective care merită o deosebită atenţie: Aula Magna şi Sala de lectură "Victor Slăvescu". Aula adăposteşte celebra frescă a Ceciliei Cuţescu-Storck, numită "Istoria negoţului românesc", realizată între anii 1932-1933. Pictura are 100 m?, este executată în ulei, pe glet de ipsos. Istoria negoţului "se citeşte" pe o spirală, de sus în jos. Este cea mai mare frescă din România, ca desen unic. Cu o arhitectură monumentală, largă deschidere spaţială şi bine iluminată, sala de lectură "Victor Slăvescu" a reprezentat, şi ea, un pol de interes general. În anul 2005, a fost modernizată şi s-a hotărât pictarea celor doi pereţi din fundal. S-au ales lucrările "Geneză" şi "Feerie" de Sabin Bălaşa - ultimele fresce de mare anvergură ale artistului (decedat la 1.04.2008).
Pe lângă transformările instituţionale, universitatea noastră a cunoscut un proces permanent de regenerare a corpului profesoral, acesta fiind îmbogăţit cu dascăli de mare valoare, dintre care o mare parte au studiat şi au obţinut diplome de masterat sau doctorat la universităţi de prestigiu din întreaga lume. Am avut şi avem, de asemenea, studenţi şi cursanţi eminenţi, care s-au remarcat, după absolvire, ca profesionişti de excepţie în toate domeniile vieţii economice şi sociale, atât în România, cât şi în străinătate. Astăzi, în băncile ASE studiază şi cercetează 22.684 de studenţi, la toate nivelurile, începând cu
Prof. dr. Ion Gh. Roşca - Rector al ASE, în perioada 2004-2012
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
