Pământul este absolut crucial pentru popoarele aborigene, el aflându-se în centrul vieţii lor culturale şi spirituale. Înainte de invazia Australiei de către britanici, cele mai multe dintre ele se stabiliseră de-a lungul coastelor continentului, în comunităţi pe jumătate sedentare, care trăiau din agricultură, pescuit şi din creşterea vitelor. Aborigenii care se aflau în interiorul ţinuturilor şi în deşert trăiau din vânătoare şi din cules, practicând o tehnică a arderii solului, pentru a încuraja creşterea plantelor preferate de către animalele pe care ei le vânau. De asemenea, aveau şi nişte tehnici foarte evoluate pentru a găsi apă.
În prezent, mai mult de jumătate dintre aborigeni trăiesc în oraşe, de cele mai multe ori la periferii, în condiţii îngrozitoare. Mulţi alţii sunt angajaţi ca agricultori pe terenurile ce le-au fost luate cu forţa. Foarte puţini mai sunt cei care - mai ales în partea de nord a continentului - au reuşit să rămână pe pământurile lor ancestrale, continuând să practice vânătoarea şi culesul, devotaţi ritualurilor spirituale, între care la loc de frunte se află cultul strămoşilor şi al morţilor.
Spiritele străbunilor
Legătura cu strămoşii o fac wirinunii (un fel de vindecători şi magi, în acelaşi timp), care primesc darul de a comunica prin percepţii extrasenzoriale, putând astfel să-şi întindă nivelul de conştiinţă la dimensiunea astrală ("Dowie" - corpul astral). Fenomenul cere o lungă iniţiere, pentru a spori sensibilitatea la influenţele psihice. Un iniţiat trebuie să fi experimentat obligatoriu o moarte rituală şi să fi cunoscut transformarea care i-a urmat. În timpul acestei experienţe de expansiune a conştiinţei, care se petrece în transă, o mare cantitate de energie iese din corpul fizic al vraciului vindecător, pentru a se converti mai apoi în unde de energie, un fel de aripi, folosite pentru a ajuta corpul astral ce s-a detaşat de corpul fizic să călătorească spre dimensiunea spirituală. (O experienţă extrem de apropiată de aceea a unei morţi clinice aparente.) În acest stadiu, doar un fir astral foarte subţire îl mai leagă pe vraci de corpul rămas pe pământ. Prin acest procedeu, vracii wirinun pot accede la planul astral, ajungând în lumea celor care şi-au părăsit corpul fizic, dar nu şi spiritul, care la aborigeni este nemuritor. Astfel se ţese o legătură directă între viaţa de zi cu zi a pământenilor şi faimosul "Timp al Viselor", o legătură esenţială pentru viaţa şi armonia tribului. Un wirinun este în măsură să comunice cu persoane dragi sau cu rude dispărute şi să întâlnească chiar strămoşi, pentru a putea, mai apoi, să afle răspunsuri la întrebările celor vii, mesaje benefice, în legătură cu recolta, cu vremea, cu sănătatea, problemele de zi cu zi ale comunităţii.
Există numeroşi aborigeni, mai ales printre cei în vârstă, care au, în mod natural, un "simţ" al sufletului aşa de dezvoltat, încât, fără să iasă din corpul fizic, sunt capabili să vadă, să audă, să simtă şi să atingă informaţii aparţinând lumii de dincolo.
Ştiinţa lumii spiritelor este primordială pentru aborigeni. Ei vor să ştie cum arată viaţa de după moarte, să cunoască în detaliu marele plan trasat de către "Baiame" (creatorul) şi de către strămoşi, singurii care pot să le furnizeze informaţii despre trecut, prezent şi viitor. E de necrezut cum nişte oameni aproape sălbatici, care trăiesc în colibe şi îşi pictează corpul în diferite culori, dispreţuiesc confortul vieţii, orientându-şi eforturile către ceva mult mai vast decât simpla şi trecătoarea lor existenţă, aici, pe "Tya" (Pământ). Nicăieri în lume nu există un cult al morţilor atât de "pragmatic" ca la aborigeni. Ritualurile lor nu reprezintă doar o simplă tradiţie, ci un mod de a exista, prin îndemnuri primite din lumea de dincolo.
Muntele sfânt Uluru
Cultul morţilor şi ritualul comunicării cu lumea de dincolo atrage mii de turişti, dornici să se împărtăşească şi ei dintr-o asemenea iniţiere spirituală. Cele mai căutate locuri sunt nişte podişuri înalte, cu formaţiuni colinare, ca nişte spinări de elefant, care ies din pământul roşu: Uluru şi Kata Tjuta. Numită şi Olgas, Kata Tjuta se ridică spre răsărit, la o înălţime de 546 de metri peste orizont. Nişte formaţiuni ţuguiate de piatră, al căror nume, tradus din limba aborigenilor, înseamnă "locul cu multe capete", fiindcă se crede că acolo au trăit cândva strămoşii plecaţi în lumea de dincolo. Locul acesta este sacru pentru aborigeni. Legile tradiţionale sunt secrete, fiind cunoscute doar de adevăraţii păstrători ai ştiinţei străvechi.
În ce priveşte Uluru, se spune despre el că este o bijuterie a Terrei. Pentru aborigeni, el este la fel de sfânt ca Templul din Ierusalim pentru evrei, sau precum Kaaba pentru mahomedani. Conform unei legende, pe Uluru a început facerea lumii. Uluru este un loc de pelerinaj pentru oameni de toate culturile, care vin să trăiască experienţe mistice. Aşezat pe o intersecţie a unor axe majore ale grilei magnetice a pământului, la fel ca şi marile piramide ale Egiptului, Uluru emană energie telurică, pe care cei care ajung acolo spun că o simt ca pe un magnetism care le dă putere şi le creează optimism. Uluru este un loc cu peşteri liniştite, lacuri şi cascade formate pe stânci. Legendele "Timpului viselor" din cultura aborigenilor îşi dau întâlnire acolo, conferind locului un farmec inexprimabil şi rangul de sorginte a străvechii mitologii.
Misionarul britanic Carl Strehlow a venit în Australia în anul 1894, oferindu-le localnicilor sprijin împotriva atacurilor fermierilor albi. La cererea vracilor-vindecători (wirinun), britanicul urma să le păstreze comorile spirituale pentru timpul viitor, ce se anunţa tot mai greu. Din materialul uriaş pe care l-a avut la dispoziţie (tradiţie orală), Strehlow a alcătuit în cele din urmă aşa-numita "Biblie Aranda", precum şi un dicţionar al limbii aborigenilor. Îndemnurile din Biblie erau exprimate în cuvinte simple:
* Cântatul, dansul, povestitul activează energia vieţii.
* Toţi oamenii sunt responsabili pentru ca regulile de aur ale vieţii şi valorile spirituale să treacă de la o generaţie la alta.
* Părinţii aborigeni nu văd în copiii lor un bun personal. Nu se simt răspunzători pentru caracterul şi personalitatea lor. Familia copilului este întreaga comunitate, în care fiecare are aceiaşi părinţi: puterea strămoşilor şi cultul Pământului-mamă.
SUPLIMENT DE ANCHETĂ
Drapelul aborigen
Drapelul aborigen a fost desenat în 1971 de către Harold Thomas, un artist aborigen. El a fost expus pentru prima dată pe 12 iulie 1971, cu ocazia zilei naţionale. Banda neagră reprezintă poporul aborigen. Cercul galben reprezintă Soarele şi energia. Banda roşie face referinţă la ocrul utilizat în timpul ceremoniilor şi în relaţia spirituală pe care aborigenii o întreţin cu Pământul. Acest drapel nu a fost recunoscut în mod oficial de către guvern decât pe 14 iulie 1995.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
