Poezia cea mare a Postului
Începutul Postului Mare este abrupt. Prima săptămână este cea mai aspră, mai aspră chiar şi decât Săptămâna cea Mare a Patimilor. La mânăstiri, bucătăriile şi trapezele se închid duminică seara şi nu se mai deschid decât vineri. Noi, în lume, nu prea ajungem la nevoinţa aceasta... Dar ce experienţă este asumarea, măcar o dată în viaţă, a unui astfel de traseu de culme! Zi cu zi începi să simţi că pluteşti un pic. Pentru a te ajuta, Biserica îţi compensează împuţinarea sau chiar absenţa hranei materiale cu spor de hrană spirituală. De aceea, frumuseţea slujbelor din aceste zile este, parcă, de o aparte şi negrăită, infinită dulceaţă.
Şi iată şi prima seară a Marelui Post, cea de luni. Ca la tot ceea ce este prim, ce este început, emoţia este mai mare. Treptat, lumina de afară scade, lăsând-o să sporească pe cea din biserică, care vine acum numai de la câteva lumânări, de la câteva candele. Sfinţii de pe pereţi te veghează în taină, nevăzuţi, dar ştiuţi acolo. Ferecăturile icoanelor reflectă pâlpâirile puţinelor flăcărui, inducând în gravitatea momentului o bucurie copilăroasă. În această stârnire, tot vechile şi micile biserici sunt mai prietenoase şi lasă să fii cuprins mai lesne de atmosfera de taină. Şi sporeşte, pe măsura implicării, şi lumina din noi.
E o pornire la drum... Nu oricum, ci cu poezie, poezie din cea mare, din cea de multe carate. Nimic nu întraripează atât de bine sufletul întru zbor transcendent precum poezia. Starea jubilatorie a sufletului este starea poetică. Şi, în felul acesta, ne pornim metanoia, întoarcerea spre pierdutele noastre teritorii imaculate, cu Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul (cca 660 - 740). Însoţindu-te cu sfântul poet, începi prin a te întreba: "De unde voi începe a plânge faptele vieţii mele celei trecătoare? Ce începere voi pune, Hristoase, acestei tânguiri de acum?". Coborâm la izvoarele istoriei biblice, pornind urcuşul în istorie de la începutul prim al căderii noastre, al trădării noastre, de la Adam şi Eva. Şi vom tot călători aşa, timp de patru zile, printre cei răi şi printre cei buni ai Istoriei noastre biblice, până ajungem la tâlharii răstigniţi împreună cu Hristos, doar, doar ne vom da seama şi vom lua aminte la cele ce se petrec cu sufletele noastre. Recunoaşterea unei vinovate stări precare şi dojana de sine se împletesc cu slăvirea lui Dumnezeu şi cu nădejdea iertării. Mereu repetat, între strofe, se aude „refrenul", strigăt suspinat din afundul sufletului, de acolo de unde durerea este mai mare: "Miluieşte-ne, Dumnezeule, miluieşte-ne!". Şi, la fiecare cântare a sa, precum lanuri de spice în adierea Duhului se pleacă credincioşii, punând metanie Domnului. Împreună trăire, împreună slujire, cu nădejdea răzbirii la sfârşit bun.
De fapt, slujba aceasta pe care o slujim se cheamă Pavecerniţa Mare. Auziţi, ce frumos: Pavecerniţa Mare! E diminutivată, dar e şi mare! O slujbă mai degrabă mânăstirească.
Încheiem Canonul, nădăjduind în bunăvoinţa Mântuitorului: "Judecătorul meu şi cunoscătorule, Cel ce va să vii iarăşi să judeci lumea toată; atunci văzându-mă cu ochiul Tău cel blând, să Te milostiveşti şi să mă miluieşti, Iisuse, pe mine, care am greşit mai mult decât toată firea omenească". Ni i-am luat însoţitori, ca să se roage pentru noi, pe Sfântul Andrei Criteanul, Poetul care ne-a lăsat această măiastră alcătuire a Canonului, şi pe Cuvioasa Maria Egipteanca, cea care a ştiut să facă, brusc şi fără ezitare, saltul între două stări extreme, din abisul plăcerilor păcătoase pe culmile fericirii finale a sfinţeniei. Un vrednic călugăr devenit arhiereu, care revarsă poezie, şi o prostituată care ajunge să fie exemplară, şi celor mai curate dintre fecioare.
Psalmii sufletului
În postul Paştilor, la Mânăstirea Oaşa
Încă puţin şi iată izbucnind, mângâietoare, întăritoare cântarea: "Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu!". Plecaţi-vă ca să vă puteţi ridica! Şi ce bine, ce bine e să ne amintim repetat că Dumnezeu este cu noi! Şi atunci, ce ne mai pasă? Ne mai pasă, ne mai pasă, căci noi nu suntem încă cu El, oricum nu îndeajuns.
Şi din nou psalmi şi rugăciuni. Din nou Poezie, tot timpul Poezie. Să trezească în noi stare poetică, trăire poetică, singura propice unei întâlniri adevărate cu Mirele. Căci ce altceva am început noi a face decât a ne pregăti de Nuntă, de Întâlnirea cu Mirele, de a ne fi aşternut la drum întru această Întâlnire cu Hristos, Cel înviat a treia zi din morţi? Avem nevoie de haine potrivite, iar noi suntem săraci şi zdrenţăroşi din punct de vedere spiritual: "Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită şi îmbrăcăminte nu am să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte!". Cu această luminândă (întru luminare!) ne vom ruga atunci când vom ajunge aproape, aproape de Nuntă, în Săptămâna Patimilor. Până atunci, se cuvine a ne strădui să ajungem la El spălaţi, curăţaţi, limpeziţi, lămuriţi. Cât de cât. Să nu ne mai simţim infinit vinovaţi, primindu-I îmbrăţişarea şi dăruirea Lui totală, jertfă absolută: Trup şi Duh.
Şi, iată, ajungem şi la atât de neperechea rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, esenţială, concisă şi, totodată, atât de cuprinzătoare:
"Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.
Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti, în vecii vecilor.
Amin".
De citit şi de recitit. Un program de viaţă de pus la vedere, la toate răspântiile şi în toate încăperile. O, Doamne! Dacă am împlini măcar în parte imperativele acestea, ar fi raiul pe Pământ. La fiecare vers ne punem fruntea în ţărână, recunoscându-ne nimicnicia, ridicându-ne apoi, cu dorinţa izbăvirii din ea.
Ne pregătim de încheiere... Ne plecăm la Maica Domnului cu imnul-rugăciune "Nepătată, neîntinată, fără prihană, curată Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă...". (Ea, Mireasa mireselor! Cea veşnic Mireasă!), iar apoi cerem de la Hristos slobozire întru somn: "Şi ne dă nouă, Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihnă trupului şi sufletului...".
În mai puţin de două ore s-au petrecut atâtea cu noi, în penumbra ocrotitoare a bisericii, încât acum plecăm spre case un pic fericiţi, dacă fericirea se poate măsura cu picătura, nu înainte să ne rugăm pentru tot ceea ce fiinţează pe lumea asta, chiar şi pentru „cei ce ne urăsc pe noi".
E atâta linişte şi frumuseţe în aceste seri de primă săptămână de Post Mare. Patru zile la rând înşirăm întru această rânduială unică. Primăvara este încă timidă, incertă... Oboseala sfârşitului de iarnă îngreunează fiinţa. Peste zi, facem ce facem, coborâm în lume, ne vedem de ale noastre, mai mărunte sau mai măreţe, dar seara trăim deplin acest sentiment descris de un tropar: "În Biserica slavei tale stând, în cer ni se pare a sta, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti uşă cerească; deschide-ne nouă uşile milei tale". (Tropar la praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului). Chiar în cer! Vom aştepta acum timp de un an, dacă ni-l va da Dumnezeu, repetarea acestor slujbe. Oricum, această săptămână este una dintre cele mai frumoase ale calendarului liturgic. Plecăm spre casă cu sufletele ţopăind bucuroase, aşa cum ţopăie copiii prin bălţi, fără să le pese decât de bucuria trăirii lor. S-a aprins în noi focul acela tainic care ne luminează şi ne încălzeşte fiinţa binefăcător, care ne ocroteşte şi pe care, la rândul nostru, vom încerca să-l ocrotim, până ce-l vom uni cu lumina Învierii.
Mutaţi la Domnul, în Marele Post
Săptămâna primă îşi va afla pereche în săptămâna de la celălalt capăt al Postului, cea a Patimilor, tot aşa cu slujbe de seară, cu Deniile. Numai că atunci, începând îndeosebi cu seara Joii celei Mari, este mult mai multă forfotă, mult mai multă agitaţie. Dramatismul este atunci mult mai apăsat. Frumuseţea acelei săptămâni are alte nuanţe, atât de preţioase şi ele...
Între timp, chiar acum, unii dintre noi se călătoresc la Domnul... Călătorii unice, irepetabile, cu totul şi cu totul de taină, care ne surprind şi ne îndurerează, dar pe care, până la urmă, nu avem a face decât a le socoti ca fiind cu rânduială de sus. A plecat dintre noi Irina Petrescu. Toată delicateţea şi fineţea se aflau aşezate firesc în această actriţă hărăzită. Purta cu ea mereu aburul tinereţii ei perpetue şi fascinante. Mi-a murit, cu totul şi cu totul pe neaşteptate, Simion Crăciun, pictor bun şi om bun, cu pictura lui atât de prietenoasă. Stătea mereu în umbra colegilor de breaslă, fără complexe, fără ranchiună, bucurându-se sincer de afirmarea prietenilor lui. Căci unul din marile lui daruri era vocaţia prieteniei. Întâlnirea cu el îmi stârnea totdeauna o instantanee duioşie. Iar cea cu tablourile lui o copilăroasă bucurie! Îmi persistă încă proaspete în memorie ultimele întâlniri, gesturile lor, cuvintele, intonaţiile, privirile, în general, felul de a-mi fi prezenţi. Fără să vrei, te gândeşti la cuvintele Psalmistului: "Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul...". (Psalmul 102, 15-17). Şi să plângem cu Ecleziastul: "Deşertăciunea deşertăciunilor, (...) toate sunt deşertăciuni!" (1, 2). Nu era prea multă nădejde în lumea veche. Dar acum ştim că suntem moştenitori ai lui Dumnezeu, că vom fi făcuţi din nou cetăţeni ai raiului şi că vom fi împodobiţi cu frumuseţea cea dintâi. Totul se propune în Biserică în termeni de frumuseţe! Fie să le fie amândurora, Irinei Petrescu şi lui Simion Crăciun, bună întâlnirea cu Dumnezeu! Şi aşa şi cred că le este! Noi îi însoţim cu gândurile noastre, cu rugăciunile noastre, cu dragostea noastră, martori şi mărturisitori sinceri ai bunei lor vieţuiri printre noi, lângă noi.
După cum se vede, tare multe se pot petrece într-o săptămână, mai ales când ea este cea dintâi a Sfântului şi Marelui Post, de întâmpinare cum se cuvine a Învierii. Acestea sunt, în fond, "evenimentele" majore ale vieţii, cele prin care poţi să treci, firesc, dincolo de imanent.
Lumini şi rugăciuni (Foto: Păr. pictor Pantelimon - 2)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
