Ploile dezlantuite din ultimele saptamani, socotite de meteorologi un efect direct al incalzirii globale, au ingrijorat intreaga tara. Nea' Costica, legumicultor din Vidra, judetul Giurgiu, imi spunea ca apa ii balteste peste tot in gradina, iar legumele cultivate in afara solarului sunt compromise. Suparare mare este si la cultivatorii de grau, de porumb, de soia si de floarea soarelui. Sunt insa si destui romani care s-au bucurat ca ploua; printre ei, lucratorii din sistemul hidroenergetic. Zilele trecute, in spatele barajului de la Vidra, pe Lotru, se acumulasera peste 200 de milioane de metri cubi de apa, echivalentul a 400 de milioane de kilowati/ora - energie primara pusa la pastrat "in camara", pentru vremuri secetoase. Doar 10 metri mai avea nivelul apei de urcat, pentru ca uriasul lac sa fie considerat plin ochi. Plecand de la aceasta stire de stricta actualitate, mi-am propus sa iau un interviu unui specialist in hidroenergetica. Norocul a facut sa-l gasesc in fata monitoarelor de la Dispeceratul "Hidroelectrica" din Ramnicu Valcea pe fostul director, acum dispecer si doctor in stiinte energetice, Mihai Sporis. Industrias de tip romantic, debutant in productie la inceputul anilor '80, pe cand economia "duduia" frenetic, Sporis este prototipul omului de carte si de actiune, iubitor al naturii si ecologist convins. Sta in fata unui ecran pe care urmareste, minut de minut, tot ce produce Romania in materie de energie electrica. In mod direct, monitorizeaza Oltul. Toate cele 26 de hidrocentrale de pe Olt - raul cel mai industrializat al tarii.
"Desi pare greu de crezut, s-au construit hidrocentrale si dupa 1989"
- Domnule inginer, salba de 26 de hidrocentrale functionale de pe raul Olt este o mostenire exclusiva a "odiosului" regim?
- In cea mai mare parte, da. Dar, desi pare greu de crezut, s-au construit hidrocentrale si dupa 1989. Ma gandesc la Cornet, inaugurata in 2002-2004, la Robesti, pusa in functiune anul asta, la Caineni, aflata inca in constructie, la Lotrioara, unde lucrarile au fost sistate din lipsa de fonduri, si la Racovita, unde stadiul constructiei este destul de avansat.
- S-a vorbit din nou de inundatii. Este constructia de baraje hidro solutia pentru evitarea acestor catastrofe?
- Fara indoiala. Exemplul de regularizare a Oltului este graitor. Practic, acest rau nu si-a mai facut de cap de cand a fost construita salba de baraje. Acestea retin varfurile viiturilor si dau in aval controlat, debite normale, niciodata periculoase. In schimb, celalalt mare rau al tarii, Muresul, a ramas, din nefericire, cu multe sectoare nefinalizate. Nu acelasi lucru se poate spune de Siret. La randul lor, si Prutul si Argesul si Jiul sunt destul de avansate la capitolul regularizare. Pe scurt, Romania a reusit sa struneasca si sa puna la munca 60% din apele sale curgatoare, iar restul de 40% din potentialul sau energetic asteapta inca investitiile necesare, de preferat ale statului. Din aceasta cauza, ne situam pe un loc codas fata de Europa Occidentala, unde toate cursurile de apa au fost demult amenajate, iar potentialul de mari hidrocentrale a fost epuizat. In Franta, Germania, Italia, Elvetia, doar pentru hidrocentrale mici mai este loc. De aceea, tendinta de astazi, din Romania, de a se construi intai microhidrocentrale, mi se pare nefireasca. Intai sa terminam cele 20 de baraje incepute cu decenii in urma si apoi sa ne gandim la unele noi. Nu putem sa ignoram succesele economice ale regimului Ceausescu, mai ales in domeniul energeticii.
- Ne amintim, totusi, de penele zilnice de electricitate, de frecventa scazuta care ne strica frigiderele si televizoarele. Din ce cauza aveam parte de atatea neplaceri?
- Cu toate ca pana in 1989, sistemul energetic national producea peste 10 mii de megawati, fata de 6-7 mii de megawati in prezent, industria, care avea prioritate in fata populatiei, cerea si mai mult, intrucat se lucra in trei schimburi si erau mii de contracte la export. Cu alte cuvinte, consumul energetic al Romaniei era cu 30% mai mare decat astazi. Pentru a acoperi nevoile industriei, se facea o "smecherie", se deprecia calitatea curentului electric destinat populatiei, scazandu-se frecventa de la 50 Hz la 47-48 Hz, si se mai obtineau astfel cateva sute de megawati, exact aia care lipseau fabricilor si uzinelor. De aceea ramaneau romanii pe intuneric, cu orele.
"De ce sa bata vantul in fofezele lor, cand e vantul meu?"
- Au intrat deja in folclor baietii astia... Dintotdeauna, pe lantul de la producator - la consumator, se interpun mai multi. Divizarea pe activitati a sistemului energetic a fost o cerinta europeana: productia, transportul, furnizarea. Transportul s-a lasat, si bine ca s-a lasat, la compania nationala CONEL, pentru ca liniile de mii de kilometri ale retelei sistemului energetic, condus unitar de Dispeceratul Energetic National si de dispeceratele subordonate, trebuie sa fie ale statului, n-au cum sa fie altfel. Problema sensibila s-a pus la furnizare, acolo unde iei energia produsa de cineva si transportata de altcineva. Trebuie s-o furnizezi consumatorului. Iata nodul unde s-au interpus, cat se poate de legal, "baietii", pe baza legislatiei existente. Si-au amenajat cate un birou cu fax, internet si telefon, in care au plimbat niste hartii si au speculat piata, cumparand cu un ban si vanzand mai departe cu cinci... Dar lucrurile astea nu sunt imputabile numai acestor baieti destepti. Sunt imputabile reglementatorilor, reprezentantilor statului, care n-au conditionat, n-au dat indicatii ferme asupra contractelor si clauzelor. Acum, e foarte greu sa se revina la normal, deoarece baietii au anticipat miscarile de azi, iar clauzele introduse cu abilitate in contracte duc statul in justitie, unde va pierde, va iesi... platica.
- Daca apa data de Dumnezeu din abundenta, in ultimele saptamani, va linisteste in privinta unui eventual anotimp secetos, cum vedeti concurenta turbinelor eoliene pe piata energiei "verzi", ecologice?
- Romania a luat mare avant in domeniul eolian. E fruntasa pe ramura in Europa. Deocamdata, fofezele alea produc 1000 de megawati, dar in curand vor produce 3000 de megawati! Necazul este ca, atunci cand intra ele in functiune, adesea intempestiv, asa cum bate si vantul, noi riscam sa iesim din functiune. Noi, firma statului, putem fi in situatia de a opri productia, pentru a face loc elicelor. Astfel, banii din vanzarea curentului nu mai intra in bugetul national, ci in buzunarele investitorilor privati. De ce sa bata vantul in fofezele lor, cand e vantul meu? Aici trebuie gandite niste reglementari corecte, sa nu ne trezim cu altfel de baieti destepti, care vor inlocui treptat statul de la butonul de comanda al sistemului energetic.
"Sa nu tai copacul, ca daca-l tai, apa de ploaie, in loc sa-mi vina la vale in doua zile, imi vine in doua ore"
- Am aflat ca sunteti deopotriva un om al industriei si un ecologist. Ce stricaciuni au provocat naturii zecile de hidrocentrale de pe cuprinsul patriei?
- Orice interventie a omului in natura produce efecte secundare pe termen lung. Voi incepe cu agresivitatea nefireasca data Marii Negre de catre barajele de pe rauri. Din cauza acestor baraje si a lacurilor de acumulare, nu mai putem stapani tarmurile marii. Ati vazut la Mamaia, ati vazut la Eforie, au disparut plajele! De ce? Din cauza ca milioanele de metri cubi de aluviuni pe care le cara Dunarea in mare nu mai ajung in circuit, sunt retinute de baraje, inclusiv de cel de la Portile de Fier. Aceste aluviuni, pe langa faptul ca imbogateau nisipul plajelor, dadeau de lucru valurilor, sa-si manance energia. Nemaifiind aluviuni, valurile musca direct din tarm si stabilopozii devin prea putin eficienti. Deci, castigam curent electric ieftin si curat, castigam protectie la inundatii, castigam apa potabila pentru orase, apa pentru irigatii, dar pierdem in alta parte... Pierdem in Delta, nu mai apar lagune, fauna nu mai are confortul si hrana de altadata.
- Ce alte "denaturari" ati observat in universul acvatic national?
- Inundatiile din Banat, de acum cativa ani. De data asta, barajul Portile de Fier nu ne-a aparat de inundatii, ci le-a provocat direct! Si le va provoca si in viitor. Ridicarea panzei freatice cu 10-20 de metri, in toata Campia Banatului, este cauzata de ridicarea corespunzatoare a nivelului Dunarii, fata de fosta albie naturala. Rezultatul? Apele pluviale nu mai pleaca de pe culturile agricole, ca nu au unde, baltesc zile intregi. Toate acestea le putem numi costuri ale interventiei omului asupra naturii, dar, tinand cont de crizele viitorului, in primul rand de preconizata criza de apa dulce, recunoastem ca barajele si lacurile de acumulare sunt salvatoare.
- O stire lansata recent de fundatia WWF (Fondul Mondial pentru Natura) arata ca in Romania dispar trei hectare de padure pe ora. Ce consecinte are acest fenomen criminal, scapat de sub controlul autoritatilor, asupra apelor?
- Consecinte tragice. Orice frunza lipsa, o frunza, nu un copac! face ca mii de picaturi de ploaie, picand de la inaltimi foarte mari, a caror viteza nu mai este atenuata de oscilatia frunzei, sa muste direct din sol. Ca urmare, apar torentii, eroziunile, infundarea tuturor lucrarilor de arta, de amenajare de torenti, precum si colmatari de albii, colmatari de lacuri de acumulare. Deci, nu taia copacul, ca daca-l tai, apa de ploaie, in loc sa-mi vina la vale in doua zile, imi vine in doua ore, cu toate nenorocirile dupa ea. In loc de 3-5 metri cubi esalonat, imi vin 300-500 deodata si-mi iau case, imi iau tot.
"Inteleg ca statul are nevoie de bani, dar cei care ne conduc ar trebui sa evite sa se comporte ca la casa de amanet"
- Guvernul Ungureanu a reusit sa vanda unor investitori straini 15% din Hidroelectrica S.A. A fost oare o idee inteleapta?
- Ca mecanism economic, n-ar fi o solutie rea, probabil pot fi valorificate mai bine activele financiare. Dar problema e ca statul ar trebui sa tina bine aceste ultime parghii economice pe care le mai are. Nu-i neaparat nevoie de management strain, cum sugereaza FMI, deoarece management performant pot sa faca si specialistii romani, cu o conditie: sa nu fie aserviti politic. Asta, vorbind in general despre companiile de stat. Daca ne referim la Hidroelectrica S.A., vorbim de "perla coroanei". Parerea mea este ca de Hidro n-ar fi trebuit sa se atinga nici un guvern! Pentru ca apa este un monopol natural, e a statului. Atata vreme cat nimeni nu se inghesuie sa construiasca baraje, deoarece nu-ti recuperezi investitia decat in doua-trei generatii, nu mi se pare normal sa vinzi strainilor doar uzufructul. Inteleg ca statul are nevoie de bani, dar cei care ne conduc ar trebuie sa evite sa se comporte ca la casa de amanet. Ajuns la ananghie, omul sarac isi duce la amanet putinele bijuterii pe care le mai are si spera ca, peste sase luni, va gasi undeva bani sa le recupereze. Se intampla nenorocirea: dupa iufa asta de saracie, ia banii si-i mananca, si chiar ca nu mai poate sa recupereze cerceii si bratarile sotiei, primite in dar de la bunica. Altul isi vinde pe nimic la anticariat cele mai pretioase carti... Sunt solutii de avarie. Numai ca, la nivel de stat, constat ca noi nu mai iesim din starea de avarie. Scoaterea tarii din starea de avarie este cea mai mare provocare pentru sfera politica, pentru toti romanii, inclusiv pentru cei ce se vor intoarce din bejenie.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
