E. A. Poe, "Masca Mortii Rosii si alte povestiri", schite, nuvele, povestiri, 1831-1842. Traducere, studiu introductiv, note si comentarii de Liviu Cotrau, Editura Polirom, 772 pag.
Chiar daca editorii sunt deprimati ca marea literatura nu se vinde, exista si unele semne bune. Ca cititorii romani avizati, atatia cati sunt, stiu ce sa aleaga si se opresc la editii bine traduse si ingrijite profesionist o dovedeste si colectia "Clasici universali" a Editurii Polirom. Iata, de exemplu, seria de autor Edgar Allan Poe, in noua versiune, insotita de notele si comentariile unui eminent specialist, profesorul universitar clujean Liviu Cotrau. E de presupus ca volumul masiv cu prozele scurte, publicat in 2003, s-a epuizat in noua ani, de vreme ce a aparut acum editia a doua, revizuita. Editorii stiu ca operele marilor clasici romani si straini ar trebui sa se gaseasca permanent in librarii, caci ele nu sunt bestseller de moment, ci o investitie pe termen lung, profitabila in primul rand cultural. Chiar daca mai aveti in biblioteca unele volume Poe in alte traduceri, ar fi bine sa procurati si aceasta editie. De ce? Fiindca e cea mai completa si fidela originalului, in litera si spirit deopotriva. Apoi, fiindca e precedata de un erudit studiu introductiv de 63 de pagini, in care d-l prof. Liviu Cotrau valorifica exegeza pana la zi, ca si in cele 145 de pagini de note explicative si comentarii pentru fiecare proza (inclusiv mentionarea tuturor traducerilor romanesti anterioare). Nu doar pentru studentii la anglistica, ci pentru toti iubitorii de literatura e o comoara. Ni se inlesneste astfel intelegerea in amanunt a lui E. A. Poe ca figura emblematica, a carui viata si opera continua sa fascineze generatii dupa generatii de 163 de ani. A trait doar patru decenii, intre 1809 si 1849. A avut o existenta precara, minata de drame, saracie, alcoolism. Si daca numele lui e venerat ca al unui geniu e pentru ca imaginatia uluitoare, sensibilitatea, spiritul setos de cunoastere, dar si un anumit gen de umor si ironie au dat in proza si poezie creatii legendare, cunoscute in toata lumea. Poe e si precursorul unor specii literare cu enorma posteritate, precum nuvela "politista", cu un detectiv ce dezleaga, prin intuitie si rationament, enigme criminale, proza SF, onirismul, romanul "negru"; a inventat stratageme mult folosite apoi pentru a tine treaz interesul cititorului si a deschis in eseuri cai teoretice fertile pe parcursul secolului XX. Asa ca nu e de mirare ca despre personalitatea lui derutanta si despre originalitatea lui ca poet, prozator, critic si jurnalist s-a scris si se scrie foarte mult. Iar d-l Liviu Cotrau pare sa fi citit tot si are generozitatea sa ne prezinte in rezumat cele mai importante contributii. E clar ca azi, pentru traducatorii lui Poe, nu mai e suficient doar talentul (cu atat mai mult cu cat exista versiuni precedente facute de mari scriitori), e nevoie si de eruditie. Traducatorul seriei de autor de la Polirom intruneste ambele conditii, de aceea se ridica deasupra echivalarilor romanesti existente. Dupa cum se stie, reputatia initiala a lui Poe in lume se datoreaza nu conationalilor americani, ci Europei si in special Frantei. Primul lui traducator e, in anii 1845-1865, Baudelaire, spirit afin care a gasit in franceza echivalari ramase pana azi de referinta, apoi Mallarme si Valery. Poe a ajuns la noi prin intermediar francez, inca din 1858. Exista unele talmaciri timpurii semnate de Eminescu, Caragiale si Macedonski, apoi in secolul XX s-a recurs la originalul englez pentru poeme si povestiri, a caror traducere e semnata intre altii de Dan Botta, Ion Vinea, Mihu Dragomir, Mircea Alexandrescu, dar si Nichita Stanescu, St. Augustin Doinas, Marin Sorescu. Ele au fost mereu reeditate pana la veritabila editie critica de la Polirom. In volumul pe care vi-l recomand azi puteti citi, in ordine cronologica, prozele scurte de o stranie frumusete, intre care celebrele Manuscris gasit intr-o sticla, Jucatorul de sah al lui Maelzel, Prabusirea Casei Usher, Crimele din Rue Morgue, O coborare in Maelstrom, Masca Mortii Rosii... Magnetismul pe care-l degaja ele si in secolul 21 e greu de explicat pe scurt. Trebuie sa le cititi impreuna cu notele si comentariile editorului pentru a intelege cum se pot alia profunzimile vertiginoase ale eului cu exigentele ratiunii clare intr-o viziune socant de originala a universului fizic, epistemologic, estetic si spiritual.
Nicole Krauss, "Marea casa", traducere si note de Carmen Toader, Editura Humanitas Fiction (tel. 021/311.23.30), 302 pag.In urma cu cinci ani v-am recomandat Istoria iubirii, aparuta tot in colectia "Raftul Denisei", roman ce a facut cunoscut in lume numele tinerei scriitoare americane Nicole Krauss.
Tradus in 35 de limbi si distins cu premii atat in SUA, cat si in Europa, desemnat "Cartea anului" pe Amazon.com, Istoria iubirii uimea prin talentul romancierei de a tese din fire epice disparate o tapiserie emotionanta si cu miza mare. Anul trecut, in aceeasi colectie, a fost tradus si romanul de debut, din 2002, al lui Nicole Krauss, Un barbat intra in camera, in care ea transforma un subiect mult batut in filme de serie B - amnezia - intr-o meditatie subtila despre identitate si memorie. Cel de al treilea si cel mai nou roman al ei, pe care vi-l recomand azi, duce calitatile deja stiute din precedentele pe o treapta mai sus, atat prin constructie, cat si prin finete psihologica si semnificatii. Nu e de mirare deci ca, din 2010 de cand a aparut in SUA, a fost deja tradus in numeroase tari (versiunea romaneasca a aparut in acelasi timp cu aceea franceza; cel putin in privinta traducerilor suntem sincronizati perfect cu Occidentul). Si acesta e un roman cu povesti variate, desfasurate in diverse perioade (din anii celui de al doilea razboi si pana azi), la New York, Ierusalim si Londra. Numitorul lor comun e un birou masiv cu sertare care intra in posesia unor scriitori diferiti, obsedandu-i si posedandu-i, participand la viata lor, "biroul unei minti marete", despre care se crede ca ar fi fost al lui Garcia Lorca. Romanul insusi e "cu sertare" ce ascund secrete. El are doua parti, fiecare cu cate patru capitole, de fapt patru monologuri la persoana I. Vocile narative care spun istorii separate par derutante la inceput, dar pe masura ce avansezi in lectura lucrurile incep sa se lege, apar conexiuni neasteptate intre personaje si destinele lor in timp. Nicole Krauss are inteligenta de a lasa si zone incerte, doar banuite, punand la lucru imaginatia cititorului cam ca in enigmele politiste si jucandu-se cu asteptarile lui. Prima confesiune e cea a Nadiei, care da impresia ca face o depozitie in fata unui judecator. Nadia e scriitoare si povesteste cum a preluat biroul de la un poet chilian, Daniel Warsky, decis sa plece de la New York in patria lui. Cea de a doua voce apartine avocatului Aaron Segal din Ierusalim, ce se adreseaza fiului sau instrainat, Dov, ajuns judecator la Londra, dupa ce, ca soldat israelian, traise o drama in timpul razboiului de Yom Kippur. Al treilea narator e Arthur, profesor la Oxford si sotul unei celebre scriitoare, Lotte Berg, supravietuitoare a Holocaustului, care-si scrisese intreaga opera la biroul negru daruit de un misterios iubit din tinerete si care, in mod ciudat, se desparte de pretioasa mobila in favoarea poetului chilian, ce va fi omorat in timpul loviturii de stat a lui Pinochet. (Batranetea scriitoarei bolnave de Alzheimer si felul cum o ingrijeste sotul ei oxfordian mi se par inspirate de sfarsitul romancierei Iris Murdoch). In fine, a patra voce relateaza povestea fratilor Weisz, Lea si Yav, supusi tatalui lor tiranic, George. Acest personaj care aduna itele si enunta ideea centrala a cartii e un anticar originar din Budapesta a carui "afacere" e sa recupereze si sa returneze familiilor mobila confiscata de Gestapo sau furata la deportarea evreilor. In partea a doua, se contureaza desenul din covor, cu intorsaturi imprevizibile. Construit cu o abilitate magica, mustind de forta si compasiune, de istorie mare si marunta, Marea casa e un roman tulburator despre pierdere si amintire, despre destin si vinovatie.
Simon Sebag Montefiore, "Ierusalim. Biografia unui oras", traducere de Luminita Gavrila Cioroianu, Smaranda Nistor si Constantin Dumitru Palcus, consultant de specialitate Adrian Cioroianu, Editura TREI (tel. 021/300.60.90), 554 pag."Sa vezi Ierusalimul inseamna sa vezi istoria lumii, ba mai mult, inseamna sa vezi istoria cerului si a pamantului", scria in secolul al XIX-lea Benjamin Disraeli, prim-ministrul reginei Victoria a Marii Britanii. Intr-o fraza, politicianul si scriitorul a sintetizat importanta unui oras, candva provincial si sarac, pierdut printre colinele Iudeii. Pentru crestini, musulmani si evrei, Ierusalim este centrul simbolic al lumii, locul din care a inceput si se va sfarsi, prin Apocalipsa, Istoria.
De ce tocmai aceasta asezare, fara importanta strategica si departe de marile rute comerciale, a fost aleasa? Din ce cauza a devenit "miezul luptei dintre religiile avramice", locul in care se infrunta civilizatiile, credintele si unde aventura pamanteana a omului ar putea lua sfarsit? La intrebari de acest fel incearca sa raspunda in Ierusalim. Biografia unui oras istoricul englez Simon Sebag Montefiore. Cartea este intr-adevar o biografie, nu o insiruire ordonata si seaca de fapte istorice, e o poveste vie, construita din date si anecdote bazate pe o documentatie vasta, comentata profesionist, dar avand in vedere publicul larg. Montefiore reconstituie evolutia "orasului Cartii" de la cucerirea sa de catre un obscur sef de talhari ai desertului, devenit apoi regele David, intemeietorul statului iudeu, la imperiile ce si-au propus sa-l stapaneasca sau sa-l distruga si, in final, la intoarcerea lui in posesia celor ce l-au intemeiat. Aceasta traversare a Istoriei da si raspunsuri la intrebarile de mai sus: Ierusalimul e orasul Bibliei, teogonia universala, preluata prin crestinism de Occidentul si Orientul european, de islamici - prin Coranul cu care Mahomed o adapteaza si o prelungeste, prin Tora - sursa identitatii peste timp a evreilor. Tradusa in limbile pamantului si raspandita de misionari, Biblia "a devenit cartea universala si a facut din Ierusalim orasul universal" - scrie Montefiore. Loc sacru (ca si altele ale omenirii), Ierusalimul s-a transformat in orasul sfant in care Dumnezeu comunica si ii asculta pe oameni, tocmai pentru ca aici s-a scris cuvantul Sau, aici s-au adunat si legitimat pentru prima oara profetiile si traditiile anterioare intr-o viziune noua, a Cuvantului care este Dumnezeu. Religiile, scrie Montefiore, trebuie sa explice bucuriile fragile si anxietatile eterne ce mistifica si inspaimanta omenirea: avem nevoie sa simtim ca exista o forta superioara. Tanjim sa gasim un sens vietii si mortii. Ca punct de intalnire dintre Dumnezeu si om, Ierusalimul este locul unde aceste intrebari isi gasesc raspuns odata cu venirea Apocalipsei, la Sfarsitul Veacurilor, cand va izbucni razboiul, o lupta intre Christ si Antichrist, cand Kaaba (piatra sfanta a Coranului) va veni de la Mecca la Ierusalim, cand se va tine Judecata, vor invia mortii si va veni Mesia cu Imparatia Cerurilor, Noul Ierusalim. Cartea care s-a nascut in "orasul sfant" a pastrat, initial pentru "poporul ales" risipit in lume de vicisitudinile istoriei, amintirea vie a Templului Ceresc pe locul celui terestru, mereu distrus si recladit. Asta i-a incitat apoi pe adeptii celor trei religii avramice sa viseze si sa caute mereu Ierusalimul, sa se indrepte spre el ca spre locul de unde va incepe Reinvierea. Istoricul povesteste modul cum s-a universalizat aceasta cautare, ce i-a impins pe bizantini, pe arabi, pe cruciatii europeni, pe otomani sau pe marile imperii ale lumii moderne sa incerce stapanirea palmei de pamand arid care e Palestina, Iudeea si Israelul, cu capitala la Ierusalim. Distrus de nenumarate ori, Ierusalimul s-a transformat intr-o "metropola hibrida formata din cladiri hibride si oameni hibrizi care sfideaza categorizarile inguste apartinand diferitelor legende religioase si povestilor nationaliste de mai tarziu". Montefiore aduna si istoriile diferitelor familii care au dorminat in timp orasul, conturand o schema organica a vietuirii acestuia, a transformarilor pe care el le-a suferit in plan real, dar si imaginar. In biografia Ierusalimului, Istoria coexista cu Legenda, Ratiunea cu Credinta, Mitul interfereaza Realitatea. Oamenii, barbati si femei, soldati si profeti, poeti si regi, tarani si cantareti si - as adauga eu - politicieni, economisti, strategi planetari sau regionali sunt cei care au trasat aceasta biografie.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
