Mase plastice

Masele decid.

Asta te invata, simplist si, in egala masura, pedant, de la prima fraza, orice manual de explicare a democratiei. Masele decid. Iar in Romania, cu a sa deja consacrata democratie originala, decid, mai exact, masele plastice. Pixuri, brichete, brelocuri pentru chei, liniare pentru cei mici, ceasuri chicioase, galeti, pelerine de ploaie, coveti pentru framantat colaci si orice alt plasticarai va mai poate trece prin cap, colorate, dupa caz, in portocaliu, rosu sau galben, reprezinta cea mai consistenta oferta electorala pe care partidele politice o pregatesc in pragul alegerilor locale. Nu conteaza miza, nu conteaza programul electoral, nu conteaza nici contracandidatii si, desigur, nici candidatul propriu, comenzile de obiecte promotionale de campanie sunt acontate din timp, in cantitati indestulatoare, pentru ca circumscriptiile sunt mari, iar partidul nu se poate face de rusine.
Pomenile de campanie au intrat deja in rutina jocului politic romanesc. Tin loc de viziune pe termen lung, tin loc de strategie de cultivare si de impunere din timp a unui candidat, tin loc de proiecte fiabile si de calcule infailibile, tin loc de promotori credibili ai mesajului politic si ai candidatilor, tin loc de sondaje reale, si nu de minciuni platite ca sa fie pe placul sefului cel mare, tin loc de studii de impact pentru deciziile critice pentru comunitatile locale, tin loc de expertiza in comunicare si PR, tin loc de consistenta a mesajului si, la o adica, tin loc si de candidat. Sunt orase mari din Romania si sectoare importante din Bucuresti, in care candidatii unor partide cu pretentii nu se cunosc inca, si suntem cu cateva luni inainte de alegeri!!! Ba, inca mai mult, PDL, PNL si PSD se recunosc deja infrante, inaintea competitiei electorale, in anumite locuri, justificand ca nu au un candidat capabil sa-l bata pe primarul in functie! In conditiile unei astfel de delasari (Bucurestiul nu a avut niciodata un candidat cu adevarat pe masura vocatiei sale, iar Clujul la fel, cu exceptia meteorica a lui Emil Boc, un personaj politic care oricum a vizat mereu mai mult decat o functie in administratia publica locala), in conditiile unei astfel de crize de motivatie si de resurse, doar pixurile, brelocurile si galetile pot face diferenta...
Pana la urma, in afara cadourilor plastice de campanie, nu te alegi, ca alegator, cu mai nimic. Aceiasi mici cu mustar, aceleasi intalniri searbede udate cu bere rasuflata, prin pietele publice sau prin caminele culturale, aceiasi bosi "de la Centru", care vin sa anime, chipurile, atmosfera. Aceiasi vesnici agitatori de campanie si aceleasi trupe "pop" care se vand, repede, pentru cine da mai mult: mase plastice. La fel ca sloganurile, si candidatii sunt aceiasi, de acum 12, 8 sau 4 ani. Difera, se prea poate, doar partidul sub sigla caruia se avanta candidatii in alegeri, pentru ca, nu-i asa, anii electorali sunt anii marilor revelatii doctrinare. Mase plastice si aici: cum e oferta, asa-i si candidatul!