De multi ani, Doina Jela se investeste total in proiecte dificile pe care, cu o perseverenta izvorata din pasiune, le duce pana la capat, oricate piedici ar aparea pe parcurs. Cu abilitatile jurnalistului de investigatie, ale cercetatorului specializat in perioada comunista si talent de prozator, ea a descalcit, in veritabile romane nonfictive - importante in virtualul "proces al comunismului" - ghemul de minciuni oficiale, ticalosii, motivatii inavuabile, cruzimi si suferinte din jurul unor crime si nedreptati strigatoare la cer. A dat de urma unor ultimi martori din "cazuri" politice semnificative ale anilor '50-'60 si i-a provocat prin dialog sa-si spuna propria versiune, coroborata apoi cu documente de arhiva si alte marturii memorialistice. A cautat familiile victimelor, a cercetat presa timpului si dosarele de la CNSAS, s-a lansat pe speze proprii in anchete detectivistice prin tara si strainatate, pentru a verifica ipoteze. Apoi a montat tot materialul adunat intr-o structura epica, dandu-i culoare si vibratie prin propria implicare emotionala, prin pagini de reportaj literar, prin afectivitatea marturisita pentru unele personaje. Ca formula ei are o forta de impact mai mare decat cercetarea detasata o dovedeste si faptul ca unele din cartile ce-i poarta semnatura au avut deja mai multe editii epuizate. Fie ca e vorba de procesul inginerilor "sabotori" de la Canal (Cazul Nichita Dumitru, 1995; 2010), de martiriul Ecaterinei Balacioiu-Lovinescu (Aceasta dragoste care ne leaga. Reconstituirea unui asasinat, 1998; 2004), de spovedania unui tortionar (Drumul Damascului, 1999; 2002), de Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste (2001) sau de volume scrise in colaborare, precum Meditatia transcendentala (2004), Ungaria '56 (2006) - toate au, pe langa importanta documentara, si o componenta expresiv-literara. Cu atat mai tulburatoare cu cat e vorba de reconstituirea unor drame individuale generate de o epoca ce a pus la grea incercare constiinte, a scos din oameni cruzimi si marsavii, dar a revelat si caractere inalterabile. Majoritatea cartilor scrise, coordonate sau ingrijite de Doina Jela in colectia de care se ocupa la "Curtea Veche" sunt din sfera tematica a totalitarismului comunist. In volumul pe care vi-l recomand azi (aparut in seria "Galeria teatrului romanesc", coordonata de Florica Ichim, in cadrul Fundatiei Culturale "Camil Petrescu") autoarea isi foloseste din plin metoda pentru a reconstitui monografic viata si creatia unui legendar balerin si coregraf, Oleg Danovski. Optiune inca mai dificila decat precedentele, stiut fiind ca artele spectacolului sunt efemere, iar arhivele institutiilor artistice - ca si inexistente. Impulsul initial pentru aceasta monografie-monument pe care marele artist o binemerita a venit din entuziasmul spectatoarei Doina Jela, intarit prin cunoasterea personala a Maestrului, in ultimii lui ani de viata. Atunci, in 1994, la Constanta, cand Oleg Danovski inca lucra la teatrul de balet infiintat si facut celebru de el, pe parcursul mai multor intrevederi au purtat convorbiri inregistrate, l-a urmarit la repetitii si in ambianta familiala, alaturi de sotie si fiu (si ei balerini si coregrafi), a putut intrezari omul din spatele legendei, omul a carui viata avea sa se incheie doi ani mai tarziu, la 79 de ani. Dupa moartea lui, intai din propria dorinta de a afla cat mai multe despre parcursul inceput in 1917 in Ucraina (ca fiu din flori al unei dansatoare romance, fugit la 13 ani la Bucuresti si ajuns la 18 solist la teatrul de revista "Carabus" si apoi la "Alhambra") pana pe culmile gloriei de balerin si coregraf, apoi in ideea unei monografii cat mai complete, Doina Jela se pune pe treaba. Recurge la toti cei care l-au cunoscut si au lucrat cu el, vede toate inregistrarile care s-au pastrat, isi petrece zeci de ore in biblioteci, cautand in colectiile de ziare cronici ale spectacolelor din tara si din strainatate, ii studiaza dosarul de Securitate, cu inconfortabile descoperiri, dar si cu amanunte de viata cotidiana pretioase - totul pentru a aproxima, pe cat posibil, adevarul artistic si omenesc al Maestrului care iubea baletul ca pe o arta a desavarsirii. Si care, spre deosebire de alti mari balerini ai nostri, a optat sa ramana in tara si sa-si puna uriasul talent in slujba baletului romanesc, cu toate sacrificiile ce au decurs din aceasta alegere.
Selectia "Formula AS"
Doina Jela, "Oleg Danovski - omul, artistul, legenda", Fundatia Culturala "Camil Petrescu" si Editura Curtea Veche (tel. 021/222.25.36), 242 pag. + 52 pag. de ilustratii, 35 lei.
De multi ani, Doina Jela se investeste total in proiecte dificile pe care, cu o perseverenta izvorata din pasiune, le duce pana la capat, oricate piedici ar aparea pe parcurs. Cu abilitatile jurnalistului de investigatie, ale cercetatorului specializat in perioada comunista si talent de prozator, ea a descalcit, in veritabile romane nonfictive - importante in virtualul "proces al comunismului" - ghemul de minciuni oficiale, ticalosii, motivatii inavuabile, cruzimi si suferinte din jurul unor crime si nedreptati strigatoare la cer. A dat de urma unor ultimi martori din "cazuri" politice semnificative ale anilor '50-'60 si i-a provocat prin dialog sa-si spuna propria versiune, coroborata apoi cu documente de arhiva si alte marturii memorialistice. A cautat familiile victimelor, a cercetat presa timpului si dosarele de la CNSAS, s-a lansat pe speze proprii in anchete detectivistice prin tara si strainatate, pentru a verifica ipoteze. Apoi a montat tot materialul adunat intr-o structura epica, dandu-i culoare si vibratie prin propria implicare emotionala, prin pagini de reportaj literar, prin afectivitatea marturisita pentru unele personaje. Ca formula ei are o forta de impact mai mare decat cercetarea detasata o dovedeste si faptul ca unele din cartile ce-i poarta semnatura au avut deja mai multe editii epuizate. Fie ca e vorba de procesul inginerilor "sabotori" de la Canal (Cazul Nichita Dumitru, 1995; 2010), de martiriul Ecaterinei Balacioiu-Lovinescu (Aceasta dragoste care ne leaga. Reconstituirea unui asasinat, 1998; 2004), de spovedania unui tortionar (Drumul Damascului, 1999; 2002), de Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste (2001) sau de volume scrise in colaborare, precum Meditatia transcendentala (2004), Ungaria '56 (2006) - toate au, pe langa importanta documentara, si o componenta expresiv-literara. Cu atat mai tulburatoare cu cat e vorba de reconstituirea unor drame individuale generate de o epoca ce a pus la grea incercare constiinte, a scos din oameni cruzimi si marsavii, dar a revelat si caractere inalterabile. Majoritatea cartilor scrise, coordonate sau ingrijite de Doina Jela in colectia de care se ocupa la "Curtea Veche" sunt din sfera tematica a totalitarismului comunist. In volumul pe care vi-l recomand azi (aparut in seria "Galeria teatrului romanesc", coordonata de Florica Ichim, in cadrul Fundatiei Culturale "Camil Petrescu") autoarea isi foloseste din plin metoda pentru a reconstitui monografic viata si creatia unui legendar balerin si coregraf, Oleg Danovski. Optiune inca mai dificila decat precedentele, stiut fiind ca artele spectacolului sunt efemere, iar arhivele institutiilor artistice - ca si inexistente. Impulsul initial pentru aceasta monografie-monument pe care marele artist o binemerita a venit din entuziasmul spectatoarei Doina Jela, intarit prin cunoasterea personala a Maestrului, in ultimii lui ani de viata. Atunci, in 1994, la Constanta, cand Oleg Danovski inca lucra la teatrul de balet infiintat si facut celebru de el, pe parcursul mai multor intrevederi au purtat convorbiri inregistrate, l-a urmarit la repetitii si in ambianta familiala, alaturi de sotie si fiu (si ei balerini si coregrafi), a putut intrezari omul din spatele legendei, omul a carui viata avea sa se incheie doi ani mai tarziu, la 79 de ani. Dupa moartea lui, intai din propria dorinta de a afla cat mai multe despre parcursul inceput in 1917 in Ucraina (ca fiu din flori al unei dansatoare romance, fugit la 13 ani la Bucuresti si ajuns la 18 solist la teatrul de revista "Carabus" si apoi la "Alhambra") pana pe culmile gloriei de balerin si coregraf, apoi in ideea unei monografii cat mai complete, Doina Jela se pune pe treaba. Recurge la toti cei care l-au cunoscut si au lucrat cu el, vede toate inregistrarile care s-au pastrat, isi petrece zeci de ore in biblioteci, cautand in colectiile de ziare cronici ale spectacolelor din tara si din strainatate, ii studiaza dosarul de Securitate, cu inconfortabile descoperiri, dar si cu amanunte de viata cotidiana pretioase - totul pentru a aproxima, pe cat posibil, adevarul artistic si omenesc al Maestrului care iubea baletul ca pe o arta a desavarsirii. Si care, spre deosebire de alti mari balerini ai nostri, a optat sa ramana in tara si sa-si puna uriasul talent in slujba baletului romanesc, cu toate sacrificiile ce au decurs din aceasta alegere.
De multi ani, Doina Jela se investeste total in proiecte dificile pe care, cu o perseverenta izvorata din pasiune, le duce pana la capat, oricate piedici ar aparea pe parcurs. Cu abilitatile jurnalistului de investigatie, ale cercetatorului specializat in perioada comunista si talent de prozator, ea a descalcit, in veritabile romane nonfictive - importante in virtualul "proces al comunismului" - ghemul de minciuni oficiale, ticalosii, motivatii inavuabile, cruzimi si suferinte din jurul unor crime si nedreptati strigatoare la cer. A dat de urma unor ultimi martori din "cazuri" politice semnificative ale anilor '50-'60 si i-a provocat prin dialog sa-si spuna propria versiune, coroborata apoi cu documente de arhiva si alte marturii memorialistice. A cautat familiile victimelor, a cercetat presa timpului si dosarele de la CNSAS, s-a lansat pe speze proprii in anchete detectivistice prin tara si strainatate, pentru a verifica ipoteze. Apoi a montat tot materialul adunat intr-o structura epica, dandu-i culoare si vibratie prin propria implicare emotionala, prin pagini de reportaj literar, prin afectivitatea marturisita pentru unele personaje. Ca formula ei are o forta de impact mai mare decat cercetarea detasata o dovedeste si faptul ca unele din cartile ce-i poarta semnatura au avut deja mai multe editii epuizate. Fie ca e vorba de procesul inginerilor "sabotori" de la Canal (Cazul Nichita Dumitru, 1995; 2010), de martiriul Ecaterinei Balacioiu-Lovinescu (Aceasta dragoste care ne leaga. Reconstituirea unui asasinat, 1998; 2004), de spovedania unui tortionar (Drumul Damascului, 1999; 2002), de Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste (2001) sau de volume scrise in colaborare, precum Meditatia transcendentala (2004), Ungaria '56 (2006) - toate au, pe langa importanta documentara, si o componenta expresiv-literara. Cu atat mai tulburatoare cu cat e vorba de reconstituirea unor drame individuale generate de o epoca ce a pus la grea incercare constiinte, a scos din oameni cruzimi si marsavii, dar a revelat si caractere inalterabile. Majoritatea cartilor scrise, coordonate sau ingrijite de Doina Jela in colectia de care se ocupa la "Curtea Veche" sunt din sfera tematica a totalitarismului comunist. In volumul pe care vi-l recomand azi (aparut in seria "Galeria teatrului romanesc", coordonata de Florica Ichim, in cadrul Fundatiei Culturale "Camil Petrescu") autoarea isi foloseste din plin metoda pentru a reconstitui monografic viata si creatia unui legendar balerin si coregraf, Oleg Danovski. Optiune inca mai dificila decat precedentele, stiut fiind ca artele spectacolului sunt efemere, iar arhivele institutiilor artistice - ca si inexistente. Impulsul initial pentru aceasta monografie-monument pe care marele artist o binemerita a venit din entuziasmul spectatoarei Doina Jela, intarit prin cunoasterea personala a Maestrului, in ultimii lui ani de viata. Atunci, in 1994, la Constanta, cand Oleg Danovski inca lucra la teatrul de balet infiintat si facut celebru de el, pe parcursul mai multor intrevederi au purtat convorbiri inregistrate, l-a urmarit la repetitii si in ambianta familiala, alaturi de sotie si fiu (si ei balerini si coregrafi), a putut intrezari omul din spatele legendei, omul a carui viata avea sa se incheie doi ani mai tarziu, la 79 de ani. Dupa moartea lui, intai din propria dorinta de a afla cat mai multe despre parcursul inceput in 1917 in Ucraina (ca fiu din flori al unei dansatoare romance, fugit la 13 ani la Bucuresti si ajuns la 18 solist la teatrul de revista "Carabus" si apoi la "Alhambra") pana pe culmile gloriei de balerin si coregraf, apoi in ideea unei monografii cat mai complete, Doina Jela se pune pe treaba. Recurge la toti cei care l-au cunoscut si au lucrat cu el, vede toate inregistrarile care s-au pastrat, isi petrece zeci de ore in biblioteci, cautand in colectiile de ziare cronici ale spectacolelor din tara si din strainatate, ii studiaza dosarul de Securitate, cu inconfortabile descoperiri, dar si cu amanunte de viata cotidiana pretioase - totul pentru a aproxima, pe cat posibil, adevarul artistic si omenesc al Maestrului care iubea baletul ca pe o arta a desavarsirii. Si care, spre deosebire de alti mari balerini ai nostri, a optat sa ramana in tara si sa-si puna uriasul talent in slujba baletului romanesc, cu toate sacrificiile ce au decurs din aceasta alegere.
Alte articole din acest numar
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
