Agricultura, PDL si voluptatea santajului

1. Vanzarea catre straini a terenurilor agricole din Romania, dupa 2014, este resimtita de opinia publica drept o amenintare la stabilitatea nationala. In America, modelul nostru politic, se vand doar cladirile, nu si terenul pe care sunt construite. Lituania si Polonia au initiat si ele demersuri de amanare a termenului de liberalizare a fondului funciar. Ce-ar trebui facut? O marire a preturilor pamantului, derizorii la noi, ar reprezenta o solutie, domolind entuziasmul amatorilor de chilipir?

- Nu am inteles niciodata de ce Franta, Germania si Marea Britanie nu sunt destabilizate de strainii care cumpara terenuri, iar Romania si alte tari europene ar fi. Probabil ca temerile vin din faptul ca proportia dintre terenurile detinute de romani si cele detinute de straini s-ar putea modifica dramatic in defavoarea localnicilor. Important este asadar sa stabilim de ce sunt romanii atat de dornici sa-si vanda pamantul, in loc sa profite din exploatarea lui. In fond, de ce cumpara strainii terenuri in Romania? - Pentru ca o fac deja prin interpusi. Unii urmaresc sa obtina subventii europene, altii il lucreaza. Cei care urmaresc obtinerea subventiilor UE sunt mai bine informati decat taranii nostri cu privire la facilitatile europene si mai versati in operatiuni birocratice. Nici autoritatile nu-i ajuta pe agricultorii nostri - doar se grabesc sa-i amendeze, adesea abuziv, iar informatiile relevante le dezvaluie exclusiv celor apropiati. Pe de alta parte, strainii care cumpara terenuri pentru a le lucra reprezinta un castig pentru Romania, pentru ca aduc tehnologie si expertiza, de care se bucura si romanii din mediul rural. Nu acestia sunt insa problema, ci cei care achizitioneaza terenurile pentru a face speculatii si a le scoate din circuitul agricol. Dar de ce ne-am teme de straini, cand sunt deja destui romani care practica fara jena aceste gen de speculatii? Guvernul ar trebui sa-i sanctioneze pe speculanti, indiferent de cetatenie, dar coruptia si lipsa de scrupule par branduri transnationale bine consolidate.
Problema este insa, cum spuneam mai sus, cum sa-i ajuti pe proprietarii legitimi de terenuri sa le poata exploata ei insisi in mod profitabil si sa nu fie tentati sa le vanda. La noi insa, dupa cum se plangea si Dacian Ciolos, cu greu poti garanta un credit cu terenul agricol, ceea ce ingradeste accesul fermierilor romani la sursele de finantare, iar fermierul roman nu este un fermier bogat. In plus, costul productiei agricole cu greu poate fi recuperat din pretul produselor agricole, mai ales in conditiile unei competitii acerbe din partea statelor care isi subventioneaza masiv propriii fermieri. Adevarul este ca nici un guvern nu a incercat vreodata sa-i ajute pe taranii nostri sa devina fermieri si sa treaca la o productie agricola competitiva, din care sa-si asigure un trai decent. Nici subventiile, nici creditarea, nici arenda nu au functionat, distributia si depozitarea sunt deficitare, iar cadastrul a ramas o problema nerezolvata. Departe de a fi un pariu castigat, povestea agriculturii romanesti post-decembriste este de fapt o mare tristete si nu este de mirare ca este adesea mai avantajos sa-ti vinzi pamantul decat sa-l cultivi. Nu masurile protectioniste vor rezolva insa problema, pentru ca ele vor fi intotdeauna ocolite, ci crearea unui sistem de legi, reglementari, facilitati si subventii, care sa le permita agricultorilor romani sa traiasca decent, lucrandu-si pamantul. De 22 de ani acesta pare insa un obiectiv prea greu de atins in Romania!

2. Niciodata UDMR-ul n-a santajat PDL-ul asa de "pe fata", ca in cazul Facultatii de medicina din Targu Mures. In caz ca accepta, partidul aflat la putere va pierde si mai mult din procentele cu care e creditat de alegatori? Credeti ca romanii mai sunt capabili sa sanctioneze asemenea lasitati guvernamentale, atat de jignitoare si de periculoase pentru viitor?

- Nu stiu daca sunt capabili, dar sigur ar trebui sa fie, pentru ca santajul UDMR a ajuns la cote greu de imaginat cu putin timp in urma. O formatiune minoritara ajunge sa dicteze majoritatii masuri discutabile, doar pentru a marca puncte in lupta politica din interiorul minoritatii, iar principalul partid din coalitia de guvernare se executa ca un catelus. In zadar explica specialistii, Daniel Funeriu si conducerea UMF Tg. Mures, ca nu sunt intrunite conditiile legale pentru existenta unei linii de invatamant in limba maghiara, pentru ca nu sunt destui profesori de limba maghiara pentru a indeplini criteriile de acreditare stabilite de lege: udmr-istii, pur si simplu, se prefac ca nu aud aceste argumente si cer imperativ hotarari de guvern, desi se stie ca acestea sunt atacabile in justitie. Strans cu usa, PDL cedeaza, isi insuseste (non)argumentele UDMR si risca sa piarda bruma de onorabilitate care i-a mai ramas la nivel national. Daca UDMR a atins o culme a santajului blocandu-si propria coalitie in Parlament, PDL a atins o culme a penibilului cedand la santaj. Iar guvernul Ungureanu a inceput prost, pentru ca premierul daduse de inteles initial ca va rezista la presiuni, cu riscul unui guvern minoritar. Iata insa ca a dat inapoi in pas alergator.

Categoric, aceasta coalitie a devenit toxica si nu mai serveste interesului national. Partea proasta este ca nu avem nici o sansa sa scapam de acest tip de politica, pentru ca tot UDMR blocheaza reformarea legii electorale si adoptarea unui sistem de vot uninominal pur, care ar elimina coalitiile. Daca PSD ar urmari cu adevarat interesul national, ar vota pentru sistemul uninominal pur, alaturi de PDL si ar lasa UDMR si PNL sa-si planga de mila. Ajungem astfel la o cauza mai profunda a situatiei actuale, si anume, incapacitatea partidelor politice de a-si depasi interesele meschine pentru binele public. Sa ne amintim totodata ca UDMR isi poate dicta conditiile cu impunitate pentru ca PNL a refuzat in 2008 sa participe la guvernare alaturi de PDL, desi fusese invitat cu insistenta. A preferat in schimb sa se alature PSD, de care nu-l leaga nici ideologia, nici istoria. Asa s-a ajuns la aceasta coalitie de stransura - si probabil tot asa se va proceda si dupa alegerile din toamna, pentru ca este posibil ca nici un partid sa nu castige majoritatea absoluta.
Nu numai autismul partidelor politice favorizeaza insa agresivitatea UDMR, ci si faptul ca aceasta dispune de un electorat captiv, care-i voteaza candidatii indiferent de profilul lor moral si de nivelul prestatiei. Or, acest monopol politic poate fi spart doar prin convergenta a doi factori: un relativ succes al partidului lui Laszlo Tokes, combinat cu o participare masiva la vot a romanilor, astfel incat UDMR sa nu atinga pragul de 5%. Satui si dezgustati de toate partidele politice, probabil ca romanii nu se vor inghesui la urne. Si astfel, din greseala in greseala, vom ajunge din nou la victoria finala a minoritatii asupra majoritatii.