D-l Niculae Gheran apartine unei specii de carturari pe cale de disparitie la noi: marii editori de opere complete ale clasicilor literaturii romane, in editii critice alcatuite dupa toate regulile meseriei. Ceea ce implica o munca de decenii, o adevarata mucenicie, de la stabilirea textului definitiv prin confruntarea cu manuscrisele, la note, variante si exegeza, de la depistarea ineditelor, corespondentei si publicisticii ramase in periodice sau arhive particulare la consemnarea receptarii din epoca. Ingrijitorul unei asemenea editii cu aparat critic - cvasi-anonim pentru marele public - isi sacrifica ani si ani in biblioteci, arhive si la masa de lucru, isi macina sanatatea si vederea, numai din pasiune si generozitate fata de generatiile viitoare. Ceea ce au facut Perpessicius, Murarasu si Vatamaniuc pentru Eminescu, Cioculescu si Streinu pentru Caragiale, Adrian Marino pentru Macedonski, Gheorghe Pienescu pentru Arghezi, Gabriela Omat pentru E. Lovinescu - cateva exemple doar, din mai multe - este nepretuit. (In paranteza fie spus, diverse reeditari de dupa 1990 fura cu nerusinare munca acestor profesionisti, fara macar sa-i pomeneasca. Azi nu numai ca nu mai avem editori de acribia si eruditia lor, dar nu exista nici legi care sa le apere dreptul de proprietate intelectuala.)
D-l Niculae Gheran ramane in memoria culturii romane prin editia critica de "Opere complete Liviu Rebreanu in 23 de volume", pe care, in ciuda marilor piedici, a reusit sa o incheie in anii 2000, in timp ce alte serii de opere incepute inainte de 1989 la editura specializata "Minerva" (distrusa prin privatizare) au ramas neterminate.
Ajuns la senectute (e nascut in 1929), acest "cartar", cum se numesc editorii intre ei, a inceput sa-si scrie, pentru propria placere, memoriile, cu o verva, o savoare si un talent de povestitor remarcabile. Purtand titlul generic "Arta de a fi pagubas", amintirile lui Niculae Gheran au ajuns acum la al treilea volum. In primul, "Tirgul Mosilor", erau evocati anii copilariei si adolescentei in cartierul bucurestean Obor, care si-a pus definitiv amprenta asupra limbajului colorat si a viziunii lui despre lume. Cel de al doilea, "Oameni si javre", consemneaza, cu o memorie uluitoare (ajutata, cred, de agende in care si le-a notat la cald), scene si portrete semnificative din viata culturala a anilor '50 si din culisele ei, in care misunau activisti inepti, cenzori, scriitori oportunisi sau persecutati, plus numeroase doamne si tovarase, mai mult sau mai putin seducatoare (interesul d-lui Gheran pentru eternul feminin in ipostaze variate e prezent in toate cele trei volume, uneori pana la indiscretie). Amatorii de anecdote, barfe si picanterii despre persoanele publice ale epocii au cu ce sa se delecteze. Volumul pe care vi-l recomand azi, cel de al treilea, se ocupa precumpanitor de anii '60-'70, cand memorialistul a fost propulsat in functii administrative mai inalte din domeniul cultural-artistic. Cu melancolia surazatoare a octogenarului fata de zburdalnica sa tinerete, dar si constient ca e martorul-supravietuitor al unei epoci devenite istorie, d-l Gheran ne face sa calatorim inapoi in timp, in viata cotidiana din perioade succesive de dezghet si strangere a surubului. Baiatul de cartier din Obor, deosebit de inteligent si avid de instruire, ajuns pe la 19-20 de ani functionar in Ministerul Culturii, e promovat dupa moartea lui Dej in functia de secretar al Comitetului de Stat pentru Cultura si Arta, condus de Constanta Craciun, despre care are si azi numai vorbe bune, ca si despre Alexandru Balaci. Ceea ce nu face cu alti demnitari culturali ai timpului, precum Pompiliu Macovei, dar mai ales cu Dumitru Popescu-Dumnezeu, Ion Dodu Balan, Ion Traian Stefanescu si alti politruci al caror rol nefast in cultura e binecunoscut celor ce am trait ceausismul ca scriitori, editori, artisti. Cartea abunda in scene antologice, de la inmormantarea lui Arghezi si teatrul pe care il juca Zaharia Stancu fata de conducerea superioara de partid, la secvente din boema bucuresteana pe care memorialistul, "om de viata" cu mult umor, a frecventat-o asiduu. La ora bilantului subiectiv, d-l Niculae Gheran ramane personajul cel mai simpatic al lumii apuse despre care scrie.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
