Lectia de iubire - Mihai Nesu

E cumva ca atunci cand te reindragostesti.

Uiti totul, vechile tandreturi si alinturi, toata siguranta si tot confortul de odinioara si o iei, pur si simplu, de la zero, fara teama si fara speranta. Reinveti alfabetul iubirii de la capat, si o lume noua prinde viata, in cuvinte simple, silabisite, din jocul acela copilaresc al vocalelor si consoanelor. Cam asa ceva trebuie sa se petreaca si in sufletul lui Mihai Nesu, fotbalistul roman ajuns, in urma unui accident, in scaunul cu rotile. Asteptarea a luat locul fervorii, iar bucuria se masoara, de-acum, in gesturile simple care anunta reintoarcerea la normal. Cu respiratia oprita si cu ochii pierduti undeva, in departarea unor ganduri, incepi, intr-o dimineata, sa simti ceva ce parca nu ai mai simtit nicicand. O tresarire, ca zbaterea unui fluturas in causul palmei. Doar ca nu simti asta in causul palmei, ci mai sus, pe bratul stang, in dreptul inimii. Ii chemi pe toti cei din jur martori! Intr-un tarziu, fizioterapeutul confirma miracolul: e zbaterea bicepsului, o usoara contractie a muschiului. Adica speranta ca, intr-o buna zi, te vei putea folosi de mana aceea inerta, legata, de luni de zile, de reazemul scaunului cu rotile...
"Am simtit ceva deosebit fata de starea obisnuita. Intr-o dimineata, am avut senzatia ca pot sa incordez putin ceva la mana stanga. Nu mi-am dat seama ce anume se contracta. Am chemat un fizioterapeut. Mi-a spus ca e bicepsul. Am mai chemat un fizioterapeut, apoi inca unul si inca unul, ca sa fiu atat de sigur cat se poate. Va dura 3 sau 4 luni, pana cand sper sa o pot muta de pe spatarul scaunului, asa cum fac acum cu mana dreapta. Asa ca mi-am obtinut un nou job. Sa-mi contractez bicepsul stang. Oricum, altceva n-am de facut...", povestea, la inceputul acestui an, Mihaita Nesu, in "Gazeta Sporturilor". La 8 luni de la tragicul accident de antrenament care i-a pus capat carierei sportive, Mihaita Nesu, fotbalistul roman legitimat la FC Utrecht in Olanda, facea inca un mic pas inainte. Saptamani in sir, viata i-a atarnat de un fir de ata, dupa o puternica lovitura primita la coloana vertebrala. La inceput, medicii olandezi erau circumspecti, chiar si in privinta faptului ca Mihai va mai putea sa mai respire singur vreodata. Dar Mihaita, cu tenacitatea cu care a impresionat si in tara, la Steaua, ani de zile, si in pretentiosul fotbal olandez, a infirmat rapid pronosticurile pesimiste. Nu doar ca a inceput sa respire singur, ci si sa vorbeasca, dupa care, prin toamna, se putea ajuta deja de mana dreapta. In Olanda, unde continua in prezent procesul de recuperare, e inconjurat in permanenta de sotie, de parinti si de terapeuti specializati in cazuri complicate, precum cel al sau. Si familia, si clubul, si orasul il sustin neconditionat. In Romania, la fel! Milioane de oameni asteapta cu infrigurare un cat de marunt detaliu despre imbunatatirea starii de sanatate a lui Mihai. Vesti aparent marunte, precum tremurul unei maini, fac pe loc ocolul Pamantului. Si milioane de oameni ii sunt alaturi in ambitioasele sale proiecte caritabile, prin care vrea sa ajute copiii cu handicap locomotor din Romania. Din fatidica zi de 10 mai 2011, Mihai a luat-o, fara teama si fara speranta, de la zero. Redescopera pas cu pas micile miracole care dau sens vietii. E multa demnitate in lupta lui Mihaita Nesu. Un sportiv de prima clasa, a carui viata se cuantifica in sprinturile pe flancul stang al echipei sale, in mii de kilometri alergati si sute de kilograme ridicate la sala de forta, s-a trezit paralizat, imobilizat intr-un scaun cu rotile. Poate ca asa a randuit Dumnezeu, ca prin lupta lui Mihaita Nesu, dramatica dar tenace, sa intelegem ce inseamna dragostea nemarginita pentru viata, sa redescoperim sacrificiul iubirii, prin devotamentul frumoasei sale sotii, sa reinvatam sa ne pretuim parintii, vazand prezenta atat de datatoare de speranta si energie a mamei si a tatalui sau. Si sa vedem, ceea ce se intampla asa de rar, ca suntem cu totii capabili de empatie si de solidaritate. Zilele trecute, la implinirea a 29 de ani, 20.000 de fani olandezi i-au cantat "La multi ani!" pe stadionul din Utrecht, in vreme ce din tara, alte mii de urari au pornit spre Olanda. Cateva zile mai tarziu, la Gala de lansare a Fundatiei "Mihai Nesu" s-au strans peste 60.000 de euro. O speranta in plus pentru cei care, asemenea lui Mihaita Nesu, invata sa ia viata de la capat, asteptand rabdatori, dimineata de dimineata, cu respiratia oprita si cu ochii pierduti undeva, in departarea unor ganduri, sa simta ceva ce parca nu au mai simtit nicicand. O tresarire, ca zbaterea unui fluturas in causul palmei. La multi ani, Mihaita Nesu!