Intoleranta la gluten este o boala cronica inflamatorie a intestinului subtire, ce apare in urma unei reactii conflictuale imunoalergice fata de gluten, o proteina prezenta in unele cereale, care este bine tolerata de majoritatea populatiei, avand valoare nutritionala deosebita. Aceasta particularitate a sistemului imunoalergic are istoric familial, fiind ceva mostenit, se intalneste la copii, adulti, femeile reprezentand circa 75% din cazurile cu aceasta afectiune intestinala. Frecventa in randul populatiei generale nu depaseste 1-2%.
* Simptomele enteropatiei la gluten. La 85% din bolnavi sunt prezente diareea si oboseala cronica, la 80% scaderea in greutate, la 45% distensia abdominala, la 40% flatulenta excesiva, ragaieli, scaune voluminoase, rau mirositoare, la fel ca si transpiratia, vagi dureri abdominale, mici basicute de urticarie, mai ales pe spate si fese, ulceratii ale gurii, uscaciunea gurii. La copii, se observa o dezvoltare mai lenta prin dentitie defectuoasa, un grad de intarziere mentala sau crize epileptice si semne de rahitism. La orice varsta, la jumatate din cazuri, se poate instala anemia, datorita absorbtiei deficitare a fierului, a vitaminei B12 si a acidului folic, sau pot fi detectate tulburari de coagulare a sangelui, prin deficit de vitamina K. Inflamatia intestinului poate genera si pierderi de sange. Intoleranta la gluten poate fi dublata si de intoleranta la lactoza din lapte.
* Diagnosticul acestei suferinte poate sa fie orientat pe prezenta unora din manifestarile clinice amintite, la copii ori la adulti.
La copii, manifestarile incep sa fie prezente chiar la scurt timp dupa completarea alimentatiei naturale la san, in rest, multe cazuri pot ramane nediagnosticate ori fals apreciate, pana la varsta de peste 30 de ani. Pentru cazurile mai dificil de elucidat, in ultimii ani au fost puse la punct noi tehnici de diagnosticare: biopsie intestinala, masurarea in sange a anticorpilor la gluten, ce insotesc leziunile intestinale, de asemenea, analiza anticorpilor antitisulari, de mare ajutor in ce priveste leziunile musculaturii intestinale provocate de boala. Testele hepatice, proteina C-reactiva, analiza hematologica pentru aprecierea gradului de anemie vin sa completeze investigatiile necesare. Medicul trebuie sa se asigure ca se afla in fata unui bolnav cu diagnostic de enteropatie sensibila la gluten, si nu de colon iritabil, boala Crohn, colon spastic, diaree functionala, colita ulceroasa, candidoza, giardioza, anorexie nervoasa, tuberculoza intestinala, tumora intestinala, SIDA sau alte patologii.
* Evolutia, complicatiile si morbiditatile. Netratata ani de zile, intoleranta la gluten inseamna un mare si multiplu risc pentru sanatate, desi evitarea glutenului rezolva marea majoritate a cazurilor. Problema este ca boala sa fie diagnosticata corect. Nediagnosticata sau netratata mult timp, se poate asocia cu anemie cronica, osteoporoza, diabet, sindrom Down, sarcoidoza, infertilitate, boli autoimune (lupus, tiroidita, poliartrita, hepatita, boala Adisson, neuropatii), calcifieri cerebrale, stricturi intestinale, tumori ale gurii si faringelui, tumori intestinale, inrautatirea starii bolnavilor de talasemie, psoriazis, vitiligo s.a.

Reteta rehidratanta in caz de diaree
Preparati-va singuri o solutie rehidratanta, adaugand o lingurita de sare si 8 bucati de zahar la un litru de apa clocotita. Lasati-o sa se raceasca.
Administrare: Inca de la debutul simptomelor diareice, beti circa 1 litru din acest amestec, din doua in doua ore, sau 15 cl din 15 in 15 minute. Aceasta solutie atat de simpla, care inlocuieste rezervele hidrice ale organismului mai repede decat apa obisnuita, a salvat milioane de vieti. Ea a fost descoperita si folosita in 1974, in tarile pe cale de dezvoltare, unde diareea ducea la cazuri de deshidratare mortale. Metoda se utilizeaza si in competitiile sportive de rezistenta, ce presupun mare consum de lichide.