Intoleranta la gluten este o boala cronica inflamatorie a intestinului subtire, ce apare in urma unei reactii conflictuale imunoalergice fata de gluten, o proteina prezenta in unele cereale, care este bine tolerata de majoritatea populatiei, avand valoare nutritionala deosebita. Aceasta particularitate a sistemului imunoalergic are istoric familial, fiind ceva mostenit, se intalneste la copii, adulti, femeile reprezentand circa 75% din cazurile cu aceasta afectiune intestinala. Frecventa in randul populatiei generale nu depaseste 1-2%.
* Simptomele enteropatiei la gluten. La 85% din bolnavi sunt prezente diareea si oboseala cronica, la 80% scaderea in greutate, la 45% distensia abdominala, la 40% flatulenta excesiva, ragaieli, scaune voluminoase, rau mirositoare, la fel ca si transpiratia, vagi dureri abdominale, mici basicute de urticarie, mai ales pe spate si fese, ulceratii ale gurii, uscaciunea gurii. La copii, se observa o dezvoltare mai lenta prin dentitie defectuoasa, un grad de intarziere mentala sau crize epileptice si semne de rahitism. La orice varsta, la jumatate din cazuri, se poate instala anemia, datorita absorbtiei deficitare a fierului, a vitaminei B12 si a acidului folic, sau pot fi detectate tulburari de coagulare a sangelui, prin deficit de vitamina K. Inflamatia intestinului poate genera si pierderi de sange. Intoleranta la gluten poate fi dublata si de intoleranta la lactoza din lapte.
* Diagnosticul acestei suferinte poate sa fie orientat pe prezenta unora din manifestarile clinice amintite, la copii ori la adulti.
La copii, manifestarile incep sa fie prezente chiar la scurt timp dupa completarea alimentatiei naturale la san, in rest, multe cazuri pot ramane nediagnosticate ori fals apreciate, pana la varsta de peste 30 de ani. Pentru cazurile mai dificil de elucidat, in ultimii ani au fost puse la punct noi tehnici de diagnosticare: biopsie intestinala, masurarea in sange a anticorpilor la gluten, ce insotesc leziunile intestinale, de asemenea, analiza anticorpilor antitisulari, de mare ajutor in ce priveste leziunile musculaturii intestinale provocate de boala. Testele hepatice, proteina C-reactiva, analiza hematologica pentru aprecierea gradului de anemie vin sa completeze investigatiile necesare. Medicul trebuie sa se asigure ca se afla in fata unui bolnav cu diagnostic de enteropatie sensibila la gluten, si nu de colon iritabil, boala Crohn, colon spastic, diaree functionala, colita ulceroasa, candidoza, giardioza, anorexie nervoasa, tuberculoza intestinala, tumora intestinala, SIDA sau alte patologii.
* Evolutia, complicatiile si morbiditatile. Netratata ani de zile, intoleranta la gluten inseamna un mare si multiplu risc pentru sanatate, desi evitarea glutenului rezolva marea majoritate a cazurilor. Problema este ca boala sa fie diagnosticata corect. Nediagnosticata sau netratata mult timp, se poate asocia cu anemie cronica, osteoporoza, diabet, sindrom Down, sarcoidoza, infertilitate, boli autoimune (lupus, tiroidita, poliartrita, hepatita, boala Adisson, neuropatii), calcifieri cerebrale, stricturi intestinale, tumori ale gurii si faringelui, tumori intestinale, inrautatirea starii bolnavilor de talasemie, psoriazis, vitiligo s.a.
* Conduita terapeutica pentru aceasta suferinta trebuie sa inceapa cu o dieta riguroasa, fara gluten, fara condimente si conservanti, pentru o perioada de minimum sase luni de zile, chiar daca primele semne de ameliorare a simptomelor au aparut in cateva zile! Unii cercetatori recomanda dieta fara gluten, pe o durata de un an, apreciind ca este necesar mai mult timp pentru regenerarea structurilor lezate ale peretelui intestinal. Daca dupa reluarea alimentatiei normale, reapar unele semne de boala, se reia tratamentul. (Atentie la administrarea de medicamente care lezeaza mucoasa intestinala!) Se scot din consum faina si produsele din grau, secara, orz, iar cand boala s-a stabilizat, se pot folosi ovaz, porumb si orez. Recurenta unui episod diareic poate fi provocata de gluten, de o insuficienta pancreatica sau de intoleranta la lactoza, caz cand trebuie sa apelam la enzime (triferment), ceai de galbenele (ajuta epitelizarea tractului digestiv), vitamine si minerale, mucilagiu de orez si supa mai concentrata de morcovi, precum si lichide, pentru a preveni deshidratarea. Daca situatia nu se amelioreaza, intra in discutie prezenta unui neoplasm intestinal. Consultul medical si investigatiile orientative sunt necesare persoanelor ce acuza jena abdominala persistenta si unele din simptomele clinice amintite mai sus, mai ales daca au mai incercat unele remedii alternative, ce nu au dat rezultatele asteptate. Multa atentie trebuie sa dovedeasca bolnavii cu diabet, osteoporoza, afectiuni ale glandei tiroide, anemii si diaree repetata inexplicabila.
Reteta rehidratanta in caz de diaree
Preparati-va singuri o solutie rehidratanta, adaugand o lingurita de sare si 8 bucati de zahar la un litru de apa clocotita. Lasati-o sa se raceasca.
Administrare: Inca de la debutul simptomelor diareice, beti circa 1 litru din acest amestec, din doua in doua ore, sau 15 cl din 15 in 15 minute. Aceasta solutie atat de simpla, care inlocuieste rezervele hidrice ale organismului mai repede decat apa obisnuita, a salvat milioane de vieti. Ea a fost descoperita si folosita in 1974, in tarile pe cale de dezvoltare, unde diareea ducea la cazuri de deshidratare mortale. Metoda se utilizeaza si in competitiile sportive de rezistenta, ce presupun mare consum de lichide.