- Au trecut aproape trei ani de la prezenta ta la Eurovision. Desi nu a fost un succes, cariera ta muzicala a explodat. Cum ai reusit sa te mobilizezi?
- Din punctul meu de vedere, participarea la Eurovision nu a fost un esec sau un insucces. Intr-adevar, nu am luat premiul cel mare, dar am castigat o experienta profesionala si chiar umana extrem de frumoasa, din care am invatat mult. Marea mea rasplata a fost sa vad in sala un public foarte numeros, care a raspuns extrem de bine la momentul meu muzical facandu-ma sa cred ca a fost o "prestatie" adevarata. M-am intors in Romania multumita si mi-am vazut in continuare de treaba, cu aceeasi ravna si cu aceeasi ambitie perfectionista dintotdeauna. Iar ceea ce a urmat mi-a demonstrat ca nu gresesc urmandu-mi calea. Am scos mai multe piese, impreuna cu Laurentiu Duta, care imi este compozitor si producator muzical, iar ele ("I'm on fire", "Disco Romancing" si "Midnight Sun") au avut un succes nebun, nu doar in Romania, ci si in strainatate. De pilda, "Disco Romancing" a fost licentiata in 50 de tari si a ajuns numarul 1 in topurile din 3 tari europene. "Midnight Sun", de asemenea, a ajuns pe locul 1 in topurile din Spania si Olanda. Succesul acesta ne-a adus si o avalansa de concerte. Vara asta ne-am petrecut-o mai mult in Spania, pentru o sumedenie de cantari. Am fost si in Albania, urmeaza un mini-turneu in Germania, dupa care, in octombrie, ne vom intoarce in Spania si vom ajunge si in Italia. In plus, avem si foarte, foarte multe concerte in Romania. Asadar, traiesc o perioada de mare efervescenta profesionala.
- Piesele noi, care ti-au adus si afirmarea pe piata internationala, sunt intr-un stil diferit de modul in care cantai inainte.
- Asa este. Am inteles ca lipsa inovatiilor duce la plafonare, iar asta se traduce, in planul real, prin doua pierderi: pe de o parte, tu, artistul, iti pierzi pasiunea si dragul de munca, iar, pe de alta parte, publicul isi pierde interesul fata de munca ta. Daca omul nu mai ajunge sa faca diferenta intre o melodie si alta, inseamna ca sfarsitul a venit. Perspectiva aceasta e impartasita si de Laurentiu Duta, cu care - iata! - fac echipa de 7 ani. Amandoi avem drept motto cuvantul "innoire". Mai mult, Laurentiu, care mi-e si un foarte bun prieten, ma cunoaste si stie perfect ce as vrea eu sa cant si ce doresc sa transmit publicului si compune in acord cu aceste deziderate ale mele. Eu niciodata nu am acceptat sa interpretez o melodie in care nu am crezut, in care nu m-am regasit.
- Urmeaza si un album nou?
- Da. Suntem in faza de pregatire. Deocamdata, vreau sa mai adun in tolba cateva hituri, astfel incat materialul final sa contina melodii care si-au creat deja o reputatie, pe langa o serie de piese absolut proaspete, care sa vina ca o surpriza. Oricum, lansarea acestui nou album se va petrece destul de curand, pentru ca el este foarte asteptat, atat de fanii romani, cat si de cei din strainatate.
- Pe langa activitatea muzicala, te-ai implicat si in emisiunea "Miss Fata de la Tara" (difuzata in fiecare luni, la 20:30, la Prima TV), un program care, in sezonul trecut, a inregistrat audiente foarte bune. Participarea ta are si teluri publicitare?
- Dorinta mea este sa bucur publicul, nu sa-mi satisfac vreo vanitate personala. Care, de altfel, nici nu exista. Esentiala a fost pentru mine posibilitatea de a interactiona direct cu oamenii. In urma cu cateva luni, am participat si la emisiunea "Miss Baiatul de la Tara", si mergand cu filmarile in mediul rural, am cunoscut si oameni care nu au posibilitatea sa vina la concertele mele sau nu au acces la Internet, asadar oameni pe care nu putusem sa-i cunosc anterior. Iar spre surpriza mea, ei erau si niste oameni frumosi, in sensul deplin al cuvantului, oameni inca puri sufleteste, deschisi si sinceri. Niste oameni care mi-au aratat cum e, de fapt, Romania, acea Romanie adevarata, pe care nu o vezi la televizor.
- Succesului tau profesional i-ai adaugat si o mare implinire in plan personal: te-ai maritat, iar acum astepti sa soseasca barza...
- Sunt foarte fericita, desi starea de femeie maritata nu pot sa spun ca o simt ca pe ceva diferit. Eu si Cornel suntem impreuna de multi ani, locuim impreuna, ba si lucram impreuna. Casatoria nu a schimbat in vreun fel aspectul vietii noastre. Sentimentele noastre erau oricum depline, deci actul semnat la starea civila nu a avut decat rolul sa le oficializeze. Ceea ce conteaza cu-adevarat pentru noi este uniunea in fata lui Dumnezeu. De aceea am tinut neaparat sa ne logodim in biserica. N-am avut vreme de o nunta in toata regula, dar ne-am dorit enorm aceasta sfintire a relatiei noastre. Am fost extrem de emotionata cand am pasit in fata preotului. Si tot emotionata am fost si cand am aflat ca sunt insarcinata. Si mie, si lui Cornel, ni s-au umplut inimile de bucurie cand am aflat ca vom deveni parinti. Nu-ti mai spun ce fericiti sunt viitorii bunici! Pana una-alta, ii multumesc lui Dumnezeu ca am parte de o sarcina usoara, care imi permite sa-mi fac meseria, dar sa si gust din plin toate deliciile perioadei acesteia de asteptare, dinaintea venirii pe lume a baietelului nostru. Oricum, eu mi-am propus sa fiu o mama echilibrata, si sper sa am forta si intelepciunea sa reusesc. Pentru ca asta este marea dorinta a vietii mele: sa-mi cresc baiatul frumos. In rest, sa ne dea Dumnezeu sanatate, mie si familiei mele, sa ne botezam baiatul si sa ne facem nunta la anul, asa cum ne-am pus in gand. Si sa avem in continuare parte de experiente din care sa invatam cum sa fim oameni buni.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
