Incepand cu 1960, perioada in care s-au realizat cele mai multe studii despre efectele frigului asupra organismului uman, in zona Cercului Polar si in Antarctica, oamenii de stiinta au constatat ca gerul poate deveni un aliat.
Desi nu au fost promovate de medicina traditionala, metodele de "vindecare prin frig" erau cunoscute inca din antichitate. Asemenea tehnici sunt mentionate atat in scrierile lui Hipocrate, cel mai vestit medic al Greciei antice, considerat parintele medicinii, cat si in cele ale persanului Avicena. Hipocrate a fost primul care a sustinut ca starea de hipotermie poate fi si benefica. El recomanda ca soldatii raniti pe campul de lupta sa fie frectionati bine cu zapada sau gheata.
Experimentele din lagarul Dachau
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, medicii germani au fost printre primii care au inceput sa studieze efectele frigului si ale hipotermiei asupra organismului uman, pornind de la faptul ca tot mai multe avioane se prabuseau in Oceanul Atlantic si in Marea Baltica. Pierduti in apele reci, pilotii mureau de hipotermie, inainte ca salvatorii lor sa soseasca la fata locului. Astfel, din ordinul special al lui Heinrich Himmler, comandantul suprem al SS-ului, doctorul Sigmund Rascher a fost desemnat sa rezolve aceasta problema deosebit de importanta. Iar cel mai la indemana "cobai" erau detinutii din lagarul de concentrare Dachau, unde s-au desfasurat cele mai cumplite experimente cu subiecti umani.
Terapie la copca
In Rusia, tratamentul prin frig a avut rezultate spectaculoase. Un caz celebru este cel al colonelului Vladimir Grebenkin, a carui vindecare miraculoasa a facut inconjurul URSS. La varsta de 39 de ani, pe cand era un apreciat profesor la Academia de Tehnica Militara din Moscova, i s-a depistat o tumora la creier. Medicii nu i-au dat nici o sansa, si colonelul a fost scos din invatamant si trecut in rezerva, ca invalid de gradul 2. A cerut comisiei medicale un ragaz de sase luni, pentru a incerca singur o metoda de vindecare. S-a intors in satul natal, in nordul muntilor Ural, si a inceput sa-si aplice un tratament dur, despre care stia din stramosi: bai in copca de gheata. Dupa un an a fost supus unei noi expertize si medicii au constatat uluiti ca tumora ii disparuse complet, ca si cum nici nu fusese acolo. Au trecut de atunci 32 de ani si colonelul Vladimir Grebenkin nu a mai avut nevoie de asistenta medicala, se simte excelent si este perfect sanatos. Dupa cinci ani de la retragerea sa in muntii Ural, dupa bai zilnice la copca si un stil de viata spartan, colonelul a reusit o alta performanta: a devenit campion la schi fond, parcurgand, la 70 de ani, peste 200 de kilometri. Astazi, Vladimir Grebenkin este presedintele Federatiei de inot in ape inghetate din Rusia si directorul Institutului de hipotermie.
Miraculoasa sa vindecare l-a determinat sa patrunda in tainele organismului uman, studiind cu pasiune si rabdare biologia si anatomia. In cativa ani, a strans atatea materiale, incat a putut sa-si sustina teza de doctorat. El propune o teorie proprie a calirii organismului prin efectul de soc in apa inghetata, ceea ce in timp conduce la vitalizarea, intarirea sistemului imunitar si la vindecarea unor boli. Conform afirmatiilor sale, metoda poate fi aplicata cu succes in pregatirea marinarilor si militarilor de pe submarine, pentru a-i antrena in vederea situatiilor de criza sau in caz de naufragiu. Increzator in rezultatele cercetarilor sale, colonelul Grebenkin a infiintat o baza de tratament. Experimentele in apa inghetata si baile "obisnuite" la copca trebuie facute sub stricta supraveghere si monitorizare continua. Initierea voluntarilor in periculoasa prietenie cu frigul incepe cu pregatirea psihica, apoi urmeaza consultul medicului specialist, care isi da acordul pentru continuarea procedurii. Teoretic, medicina sustine ca omul nu poate rezista in apa inghetata mai mult de 15 minute, dupa care se instaleaza hipotermia si, in mod firesc, survine moartea. Insa prin repetatele teste asupra sa si asupra voluntarilor, Grebenkin a demonstrat contrariul. Conform afirmatiilor sale, omul nu se lasa invins de temperaturile foarte scazute ale apei, de frig si hipotermie, ba din contra, dupa un antrenament zilnic, reuseste sa reziste din ce in ce mai mult si sa se vindece de boli la care medicina traditionala nu a gasit leacuri. "Sub influenta teribila a frigului, constiinta se activeaza puternic si emotiile pun stapanire pe om. Creierul primeste comanda: lupta sau vei pieri. Invingand acest stres cumplit, omul incepe sa capete forte suplimentare nebanuite, in organism se instaleaza starea de euforie si omul paseste peste aceasta bariera aparent de netrecut", sustine Vladimir Grebenkin.
Tummo - focul interior
In muntii Himalaya, in Tibet, exista o frumoasa legenda despre un ascet tibetan, Milarepa. Se spune ca in copilarie acesta si-a pierdut tatal, iar intreaga avere a incaput pe mainile unor rude care s-au purtat urat cu el si cu mama sa. Din dorinta de a se razbuna, Milarepa pleaca in munti si cere ajutorul unui vrajitor, priceput in farmece si incantatii. Acolo, baiatul, inzestrat cu puteri neomenesti, invata sa stapaneasca energiile raului, ale magiei negre. Cu ajutorul fortelor naturii pe care le supusese, Milarepa face sa se darame casa unchiului sau, unde se sarbatorea o nunta, omorand astfel peste 30 de oameni. Dupa ani, cuprins de remuscari, el se intoarce catre bine. Pentru a-si purifica karma, se retrage in munti si traieste in grote, in meditatie profunda. Aici atinge starea de "totala trezire", supravietuieste fara mancare si apa luni in sir, dobandeste memoria vietilor anterioare si obtine capacitatea de a stapani energiile vitale pentru a vindeca boli. Abia dupa noua ani de solitudine, accepta discipoli.
Doctorul in stiinte biologice Rinad Minvaleev, profesor la Universitatea din Sankt Petersburg, a facut din aceasta metoda un obiect de studiu aprofundat. Auzind despre abilitatile extraordinare ale calugarilor budisti, practicanti ai tummo, a inceput sa testeze pe sine efectele meditatiei si rezistenta corpului la temperaturi extrem de scazute. Impreuna cu alti voluntari, au urcat pe munte, la altitudini mari, pentru a verifica cat de adevarate sunt legendele tibetane. Au stat ore in sir in zapada, la temperaturi de -20 de grade Celsius, si au facut drumul inapoi, catre casa, cu hainele ude pe ei. O echipa de medici i-a monitorizat constant, pentru a se stabili ce anume in interiorul corpului genereaza, in mod miraculos, aceasta caldura. Astfel, s-a constatat ca in situatii extreme plamanii sunt cei care produc caldura necesara supravietuirii. Aceasta teorie a aparut in Rusia inca din anii '60, cand fiziologul de origine austriaca Karl Trincher a descoperit ca plamanii produc, in anumite situatii, caldura suplimentara. Ipoteza a fost insa primita cu "raceala" de comunitatea oamenilor de stiinta, fiind considerata de domeniul S.F.-ului, iar mai tarziu, experimentele sale au fost suspendate.
In traditia pravoslavnica ruseasca, de Boboteaza, in unele zone ale Rusiei, credinciosii, dupa liturghie, se scufunda de trei ori in apele inghetate ale raurilor sau lacurilor. Astfel, crestinul rus se izbaveste de suferintele fizice si sufletesti. Baia in copca facuta in forma de cruce, in apa sfintita de preoti, nu este un canon bisericesc, ci mai mult o traditie ce a fost preluata de la popoarele precrestine. Biserica insa a fost cea care a perpetuat acest obicei, poate si pentru ca astfel organismul uman se caleste.
Se spune ca rusii sunt un popor de oameni mult mai rezistenti. Ei s-au adaptat iernilor cumplit de geroase, iesind invingatori in mai multe lupte de-a lungul istoriei, in razboaiele cu Napoleon sau in cele impotriva armatelor hitleriste de la Moscova si Stalingrad, din cel de-al doilea razboi mondial. Soldatii rusi erau mai puternici si suportau mai usor temperaturile foarte scazute, de pana la -40 de grade, datorita stilului lor de viata, a obiceiurilor si metodelor de calire a organismului.
Tarul morselor
Unul din oamenii care au adoptat un asemenea mod de viata a fost si Porfiri Ivanov, cel care a devenit pentru mujicii rusi un al doilea Mesia. Personaj controversat, contestat de Biserica si chiar de medicina, Porfiri Ivanov este creatorul unui sistem de insanatosire fizica si renastere spirituala numit "Miscarea Ivanov".
Vestea despre vraciul misterios din Krasnii Sulin, regiunea Rostov, unde se stabilise cu familia, s-a raspandit in intreaga gubernie, si sute de suferinzi au inceput sa ii solicite ajutorul. Astfel, zvonul a ajuns si la urechile autoritatilor care, de la bun inceput, l-au privit ca pe un "element de dezordine sociala". In scurt timp, el a fost declarat nebun si inchis intr-un spital de psihiatrie. Aceasta metoda era frecvent utilizata de autoritatile sovietice din perioada stalinista, pentru a anihila orice fenomen care nu se incadra in tiparele oficiale ale ideologiei. De-a lungul vietii, Porfiri Ivanov a petrecut aproape 12 ani in inchisori si spitale de boli mintale, in conditii dure, greu de imaginat. Daca intr-adevar a fost sau nu bolnav, nu se va afla probabil niciodata, caci in afara de marturiile oamenilor din perioada respectiva si cateva documente neimportante, nu mai exista dovezi concludente.
Omul gerurilor
In teribila iarna a anilor 1942-1943, armatele germane, conduse de feldmaresalul Friedrich Ernst Paulus, ocupasera deja mare parte din teritoriul Uniunii Sovietice, inclusiv regiunea Rostov, acolo unde locuia Porfiri Ivanov. Datorita faptului ca fusese trecut in dosarele medicale ca fiind bolnav psihic, Ivanov nu era, ca orice vajnic barbat sovietic, pe front. El umbla nestingherit pe ulitele orasului aproape pustiu, dezbracat pana la brau si descult.
Astazi, este considerat de catre unii un adevarat invatator, un om cu puteri exceptionale, iar metoda sa a devenit un stil de viata. Sunt multi cei care, de ani de zile, practica tehnicile sale, umbla desculti in zapada, si in fiecare dimineata, in special iarna, isi toarna galeti de apa peste trupul gol. Astfel de oameni traiesc pe tot globul, in Rusia si in China, in Canada si in Finlanda. Sunt oameni pentru care frigul nu mai reprezinta demult un dusman, el a fost "imblanzit", iar pericolul hipotermiei si al altor boli a devenit mai mult un mit. In folclorul romanesc, zicala "cui pe cui se scoate" a fost mostenita de la strabuni, care adesea foloseau gheata si zapada ca remedii si leacuri. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, studiile referitoare la posibilitatea de vindecare prin frig s-au intensificat, luand amploare, in special in Statele Unite. Cercetarile suplimentare in acest domeniu au dus la crearea a noi directii - criomedicina, criobiologia si criogenia.
Nemurire in gheata
Adormi acum si te trezesti intr-o lume a viitorului. Acest subiect, ce pare desprins din paginile unor romane science fiction, este gata sa paseasca in realitate. Inca din anii '60, inoata in azot lichid, in centre speciale, trupurile si creierele acelora care s-au hotarat sa "insele" timpul. Numele celor mai multe persoane care s-au hotarat sa fie criogenizate dupa moartea naturala sunt pastrate in mare taina. Se spune ca printre ei se numara Walt Disney si Salvador Dali. Acesti oameni ar trebui sa se intoarca la viata, atunci cand noile tehnologii ale viitorului vor realiza adevarate revolutii in domeniul medicinei.
Cei mai multi oameni de stiinta din intreaga lume considera ca, in cateva decenii, cel mult un secol, medicina va cunoaste o dezvoltare radicala, cele mai multe boli se vor putea vindeca si, cel mai probabil, prelungirea vietii nu va mai fi o problema reala.
Primele experimente de inghetare a unui corp pentru o perioada indelungata s-au realizat inca din secolul al XVII-lea, primii subiecti fiind animalele in stare de hibernare. Insa abia dupa trei sute de ani, in 1967, s-a reusit criogenizarea unui om, James Bedford, decedat din cauza unui cancer pulmonar. Experimentele si studiile au continuat si s-au intensificat, iar astazi, in toata lumea, exista mai multe centre de cercetare, insa numai Statele Unite si Rusia sunt tarile care isi permit sa pastreze in capsule speciale persoanele decedate, care vor fi "reanimate" intr-un viitor oarecare. Conform statisticilor "Fundatiei Alcor", pana in prezent au fost conservate mai mult de o suta de persoane, si peste o mie de oameni din intreaga lume au incheiat contracte ca dupa moartea lor corpurile sa le fie inghetate, la temperaturi de -196 de grade. Costul unui asemenea experiment este de 80 de mii de dolari pentru un creier, si 150 de mii pentru intreg corpul.
"KryoRus" este prima companie din Europa care detine tehnologia pentru o asemenea tehnica complexa. Pana acum, in Rusia au fost congelate cu succes 16 persoane.
Disputa cea mai apriga in jurul acestui subiect delicat s-a purtat intre oamenii de stiinta si reprezentantii Bisericii. Toate religiile lumii invata credinciosii ca trebuie sa tina cont de efemeritatea trupului si promit viata vesnica dincolo de pragul mortii. Dar nu toata lumea crede in nemurirea sufletului. Si astfel, magnatii lumii pot opta pentru alternativa stiintifica a vietii fara de moarte, prin metoda criogeniei. Insa nici aceasta nu este pe deplin garantata, biletul spre nemurire fiind deocamdata numai dus, fara intors, caci, desi promisiunile sunt mari, inca nu s-a descoperit o metoda de dezghetare a trupului si revenirea lui la viata.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
