Pe urmele Parintelui Arsenie Boca - Student la Academia de Belle Arte din Bucuresti

"Prezenta lui Iisus in toate fragmentele timpului este ceea ce da talantilor valoarea lor de energii divine"

Bursier in Bucuresti

Inzestrarea pentru muzica, desen si pictura a Parintelui Arsenie Boca s-a manifestat inca din copilarie. Si-a cultivat aceste aptitudini cu dascalii pe care i-a avut la Liceul "Avram Iancu" din Brad si apoi in timpul studentiei la "Teologia" din Sibiu, cu o seriozitate pe care de obicei tinerii nu o au, incat, la sfarsitul vietii, ajuns la masura unei personalitati de icoana, va spune: "Cel mai rau viciu e superficialitatea".
"Toti crestinii au sigur cate un talant, dar unii au si cate doi, iar altii si cate cinci", le-a zis Parintele calugaritelor de la Manastirea Hurezi, afirmatii reluate in cadrul unor cuvantari publicate dupa 1990, sub titlul Trepte spre vietuirea in monahism. "Talantii sunt talente, energii de lucru, ca de pilda, o minte mai stravazatoare, o inima mai larga, o mare capacitate de dragoste, o vointa mai puternica, o memorie mai buna, o ingeniozitate innascuta. Aceste energii ale chipului prind mai bine, ca niste antene mai bune, energiile Harului care le sfinteste. Personalitatea are, de asemenea, de facut calea de la chip la asemanare. Dar, datorita inzestrarii sufletesti mai puternice, personalitatea ar putea strabate calea intr-un timp mai scurt sau ar putea realiza o neasemanata asemanare. E destul sa ne gandim la Sfantulita de la Arges, o copilita numai, dar cu o capacitate de dragoste care a ridicat-o intre sfinti".
Cel care "l-a facut transparent pentru noi pe Domnul Iisus Hristos" - cum atat de frumos ne-a spus doamna Aspazia Otel Petrescu - a primit de la Dumnezeu multi talanti, pe care prin studiu si sarguinta a reusit sa nu-i lase fara rod. Ca student la Academia Teologica "Andreiana" din Sibiu, Zian Boca era extrem de rezervat, retinut, solitar si taciturn. "Elevele de la o scoala comerciala din apropiere ii spuneau de pe atunci sfantul" - scrie in insemnarile sale preotul Petru Boldor. "In vacante invata pictura, cu cineva de la Arad. Un stil de pictura in relief. In anul IV, a fost infirmier si a avut o camaruta aparte. Acolo l-a aflat profesorul Nicolae Popovici, proaspat intors de la studii din strainatate, pictand in relief cu un soi de pasta alba care se solidifica. Si, la interventiile lui, la absolvirea Teologiei de la Sibiu, Zian Boca a fost trimis cu bursa, la specializare la Bucuresti."

Bataia din copilarie

Din autobiografia scrisa de Parintele Arsenie, la sediul Sigurantei din Ramnicu-Valcea, in 1945, cu prilejul primei sale arestari, aflam urmatoarele: "In vacanta ma ocupam cu pictura. Pictura mi-a lungit scoala. Caci afland Mitropolitul Nicolae Balan ca am talentul acesta, m-a trimis anul urmator, 1933/34, la Academia de Arte frumoase din Bucuresti, pe care am terminat-o in cinci ani. Profesori principali aveam pe domnii Francisc Sirato, Costin Petrescu si Francisc Rainer, ultimul de la Facultatea de medicina". Asadar, in toamna anului 1933, cel care pe cand era elev la Brad, desenand si pictand, avusese revelatia ca "omul nu e numai carne, sange si oase, ci exista si altceva", ca "ideea, inspiratia, nu tine de materie, de ratiune", pleca de pe plaiurile ardelene, pentru a studia la cea mai buna scoala de arte plastice a tarii.
Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti a purtat, de-a lungul timpului, mai multe nume. "Scoala Nationala de Arte Frumoase" luase fiinta la 5 octombrie 1864, prin decretul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ca urmare a demersurilor facute de pictorii Theodor Aman si Gheorghe Tattarescu. Prin legea invatamantului superior din 1931, Scolile de Arte Frumoase din Romania sunt transformate in "Academii de Belle Arte". Primul rector al Academiei de Belle Arte din Bucuresti a fost pictorul Camil Ressu. Studentia bucuresteana va un avea rol important in formarea personalitatii viitorului ieromonah, chemat de Dumnezeu la indeplinirea celei mai grele misiuni: "Transformarea omului in Om, fiul mai mic al lui Dumnezeu si frate al Fiului Sau mai mare", cum se va destainui, mai tarziu, intr-o scrisoare trimisa colegului de banca de la Liceul "Avram Iancu" din Brad, preotul Petru Boldor.
In cadrul Academiei de Belle Arte, Zian Boca a studiat la sectia de arte decorative, cu profesori de nivel inalt. Intre acestia, Francisc Sirato (1877-1953) era in 1933 un pictor, desenator si grafician consacrat, o personalitate de seama a artei romanesti din prima jumatate a secolului XX. Portretist si peisagist, pictor de naturi moarte si autor de compozitii, infiintase in 1925 Grupul celor patru, impreuna cu pictorii Nicolae Tonitza si Stefan Dimitrescu si sculptorul Oscar Han. Ii unea o conceptie comuna despre arta si o prietenie sincera. Ni-l imaginam pe Zian Boca dornic sa absoarba cat mai multe invataminte de la maestrii sai, si pe acestia, incantati sa divulge secretele mestesugului unui ucenic constiincios si inteligent.
"Vremea in Bucuresti am petrecut-o nelipsind de la scoala niciodata", scria in 1945 Parintele Arsenie. "Bolnav inca n-am fost, ca sa lipsesc pe pricina asta. Lucram la atelier foarte mult. Primavara mergeam de la 5 dimineata si ma intorceam la internatul Radu Voda, unde locuiam, seara, la cina. Trei ani am stat la internat, ca sa fie o garantie pentru mine ca nu ma ocup cu nici o pierdere de vreme. Pe-acolo mai veneau si studenti legionari, care ne chemau cu ei. Nu m-am dus niciodata. Scoala ma absorbea total si n-aveam vreme de pierdut. Bataia din copilarie pentru a nu pierde vremea ma urmarea ca un inger pazitor."
Tanarul absolvent al "Teologiei" din Sibiu venise in cel mai mare oras al tarii, intr-un Bucuresti plin de ispite si intr-un mediu universitar prins in valtoarea curentelor ideologice si politice ale momentului. Era in timpul domniei Regelui Carol al II-lea, una din cele mai sangeroase din istoria romanilor. Inca din 1922-1923, in lumea studenteasca avusese loc o ruptura radicala, intre cei care isi doreau o lume fundamentata pe valorile crestine si promotorii ateismului, fie ei pro-comunisti sau doar materialisti de sorginte liberala. Zian Boca ramane consecvent vietii ascetice, pe care si-o impusese in timpul studentiei la Sibiu, departe de tentatiile lumesti, de tot ce sta sub semnul efemerului.

"Sfantul" si "omul cavernelor"

Ca viitori artisti plastici, studentii de la Belle Arte urmau si cursuri de medicina. Zian a studiat anatomia si antropologia fizica cu profesorul Francisc Iosif Rainer, creatorul Scolii antropologice romanesti, membru de onoare al Academiei Romane. Medic si anatomist reputat, doctorul Rainer a facut studii fundamentale asupra sistemului limfatic si a inimii, asupra structurii functionale a organelor, punand bazele anatomiei functionale in Romania.
"La medicina", isi amintea Parintele Arsenie, "de multe ori nu puteam merge din cauza framantarilor si grevelor studentesti, care ma suparau, pentru motivul ca pierdeam vremea si cunostintele de anatomie si antropologie cu profesorul meu, care de multe ori era pus in imposibilitatea sa-si tina cursul. Abia aci m-am lovit de miscarile politice studentesti, care mi-au produs o impresie neplacuta. In miscari studentesti n-am intrat, nici de fapt, nici de drept, intrucat Academia de Arte Frumoase nu era considerata in cadrul Universitatii, ci ca o scoala aparte. Deci, pe noi, cei de la Bellearte, ne tratau ca fiind in afara de studentii care sa se poata inscrie in centrul studentesc Bucuresti. Am fost complet in afara de orice miscare studenteasca sau inscriere in vreo miscare politica".
Informatiile obtinute la Facultatea de Medicina din Bucuresti, completate prin lectura multor lucrari medicale, vor fi folosite cu eficienta in sfaturile pe care Parintele Arsenie le va da oamenilor care ii vor cere ajutorul. Preotului Ioan Ginsca, autorul cartii "Parintele Arsenie Boca - Mare indrumator de suflete din secolul XX", arhimandritul Teofil Paraian i-a marturisit convingerea ca: "Parintele o lucrat cu toata capacitatea lui. El, dupa cum ziceau oamenii, o fost un om cu dar de la Dumnezeu" si "avand si cunostinte de arta, putea sa-si dea seama si de pe figura omului despre starea lui sufleteasca. Chiar si de pe fotografii".
"La noi, la Manastire (n.r. - Sambata de Sus), o fost o carte in biblioteca, nu stiu pe unde o mai apucat sau pe unde mai este, o carte intitulata: "Revelation du visage" - cum descopera fata starea interioara. Din 1949 stiu de cartea aceasta. Era si cu desene explicative. Deci, Parintele nu o lucrat numai cu asta, ca ii descoperea Dumnezeu, ci el o lucrat si cu niste lucruri stiintifice. De exemplu, in ceea ce priveste cunostintele medicale. El isi dadea seama de tarele ereditare si le explica. Ii trimitea pe unii dintre credinciosii care veneau la Parintele sa se duca sa-si faca analiza sangelui si sa vina cu rezultatul la el. Si-apoi el tragea niste concluzii."
Sub influenta cunostintelor de antropologie fizica, dobandite de la profesorul Francisc Iosif Rainer, va face mai tarziu un experiment care-i va confirma existenta celor doua tendinte contrarii care se manifesta in om, spre bine si spre rau, vizibile chiar pe chipul omului. Un celebru fotograf din Sibiu, Emil Fischer, a realizat dintr-o poza tip bust a Parintelui Arsenie doua fotografii distincte. Una, folosind jumatatea dreapta a fetei, pe care a unit-o tot cu jumatatea dreapta, in oglinda; cealalta, utilizand jumatatea stanga a fetei, lipita tot cu jumatatea stanga, in oglinda. Au rezultat doua figuri diferite, intrucat cele doua jumatati ale chipului omenesc nu sunt identice. Aratandu-i doctorului Francisc Rainer cele doua fotografii, acesta le-a caracterizat scriind sub figura obtinuta din partea dreapta, Sfantul, iar sub cea din partea stanga, Omul cavernelor.
Preotul Nicolae Streza, originar din Ludisor - Tara Fagarasului, astazi in varsta de 85 de ani, ucenic al Parintelui Arsenie din 1942, a vazut la Sambata cele doua fotografii, prin 1945-46, si da marturie ca "din fata dreapta s-a obtinut un chip de o frumusete angelica, cu fata alungita, serafic, cu o privire stralucitoare, senina, transfigurata. Din combinarea fetei stangi s-a obtinut o alta figura de om, cu capul turtit, cu ochii injectati de ura si violenta, cum rar se vede in realitate, poate numai la criminali si betivi ordinari".
Spre sfintenie tind, bineinteles, oamenii cu mare credinta in Dumnezeu, cu viata duhovniceasca intensa, cu preocupari spirituale permanente, care vor sa se uneasca cu Dumnezeu, iar in situatia omului cavernelor ajung indivizii stapaniti de ura si violenta, inrobiti de patimi. Cele doua stari extreme se afla ca potential in om, in fiecare dintre noi, si Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru de a alege.
Concluziile acestui "joc" facut de Parintele Arsenie cu propriul chip ne starnesc si mai mult admiratia fata de nevointa sa continua de a se departa de omul cavernelor din el insusi, spre care avea libertatea sa cada, fata de efortul sau de a urca pana la nivelul inalt al omului care l-a facut straveziu in el insusi pe Domnul Iisus Hristos. Desigur, marea sa stradanie spre desavarsire a fost ajutata de harul Prea Sfantei Treimi, caci asa cum ne spune chiar Parintele, incurajator pentru noi toti, "Celuia ce da un pas catre Dumnezeu, Dumnezeu da 100 de pasi catre el".

Mihai Viteazul la Alba-Iulia

In perioada petrecuta la Bucuresti, interesat sa invete a picta biserici, Zian Boca s-a apropiat de profesorul Costin Petrescu (1872-1954), specializat in pictura monumentala in fresca si arte decorative.Fiu al unui pictor care i-a dezvaluit multe taine ale meseriei, Costin Petrescu a trait intr-o epoca in care se acorda un mare respect figurilor reprezentative si evenimentelor hotaratoare ale istoriei romanilor. A fost in perioada interbelica autorul unei serii de portrete ale unor personalitati culturale, precum Gheorghe Lazar, Vasile Lascar sau Dem. I. Dobrescu; de asemenea, a fost zugravul Bisericii incoronarii din Alba-Iulia, al Bisericilor "Sfantul Silvestru", "Mihai Voda" si "Sfantul Dumitru - Colentina" din Bucuresti si al Bisericii "Sfantul Nicolae" din Scheii Brasovului. A pictat sala de consiliu de la Palatul "Universul" din Bucuresti si o fresca in sala de festivitati a fostului Colegiu Academic al Universitatii din Cluj, prin care se evoca marile personalitati culturale ale romanilor din Transilvania. A fost invitat la Lyon, pentru a-i scoli pe viitorii restauratori de monumente din Franta, redactand si un manual important, L'Art de la Fresque, publicat la Paris in 1931. Toate aceste realizari au contat in alegerea sa ca pictor al frescei din marea sala circulara a Ateneului Roman.
La inaugurarea festiva a Ateneului, pe 14 februarie 1888, Alexandru Odobescu rostise cu insufletire: "N-ar fi o adevarata minune a artei picturale feeria de scene din istoria nationala, cu care dorim a vedea acoperita friza ce inconjoara sala circulara a viitorului nostru ateneu?". Acest vechi deziderat era acum pe cale de a fi indeplinit. In 1933, a inceput ornamentarea frizei: o istorie a romanilor in imagini emblematice, la care s-a lucrat timp de cinci ani.
Despre aceasta capodopera, Costin Petrescu spunea: "De 30 de ani port in mine planul acestei lucrari, pe care am schitat-o si am studiat-o aproape fara intrerupere. Se punea, insa, o problema foarte dificila. Pe un spatiu lung de 75 de metri si lat de 3 metri, trebuia sa concentrez istoria zbuciumata a tarii mele. Cum as fi putut sa o fac, daca as fi reprezentat mersul ascensiv al fiecarei epoci? Nu mi-ar fi ajuns pentru asta nici Calea Victoriei intreaga. Am hotarat, deci, sa aleg culmile acestei istorii si sa dau frescei aspectul unei curgeri neintrerupte care, pornind de la Imparatul Traian, sa simbolizeze, ca un poem, povestea glorioasa a neamului meu". Chipurile marilor voievozi se succed unul dupa altul: Mircea cel Batran la Manastirea Cozia, Alexandru cel Bun in tinda Manastirii Moldovita, Stefan cel Mare primind pe solii Papei Sixt al IV-lea, cel care l-a numit "Atletul lui Hristos"; Vlad Tepes in apropierea cetatii de la Poenari, Neagoe Basarab si Doamna Despina, la Curtea de Arges...
Intre cei care l-au ajutat pe Costin Petrescu la infaptuirea acestei opere de arta a fost si studentul sau, Zian Boca. Maestrul i-a incredintat pictarea scenei care il reprezinta pe Mihai Viteazul intrand glorios in Alba-Iulia, dupa cum ne-a destainuit, intr-un articol din revista "Telegraful Roman", preotul Teodor Bodogae, care cu siguranta avea aceasta informatie chiar de la Parintele Arsenie. Nu e o intamplare ca unui fiu al Transilvaniei, atat de incercate de-a lungul istoriei, i-a revenit cinstea de a lasa urmasilor icoana unui moment de culme din trecutul neamului romanesc. Horea, Closca si Crisan, Tudor Vladimirescu si Avram Iancu intregesc sirul luptatorilor pentru libertate si demnitate nationala. Pictura se incheie cu Regele Carol I, ctitorul Regatului Romaniei, si Regele Ferdinand, sub domnia caruia a devenit realitate visul romanilor de a trai intr-o singura tara, de la Nistru pana la Dunare, de la Tisa la Marea Neagra.
In cei cinci ani petrecuti la Bucuresti, in perioada 1933-1938, cel ce avea sa fie ieromonahul Arsenie, marele indrumator de oameni, si-a inmultit talantii si si-a perfectionat "uneltele" pe care, in vremurile tulburi ce vor urma, le va folosi la "cioplirea" si "slefuirea" atator suflete, in predicile arzatoare, rostite ori pictate, ca unul care a inteles ca "toate valorile, talentele, ar trebui sa se negustoreasca intre oameni, in favoarea lui Dumnezeu, caci precum este o ierarhie a valorilor, tot asa este un Ierarh al lor".
"Convertirea talentelor este un mare talent. Inzestrarile lui Dumnezeu nu sunt date ca simple ornamente, de care sa ne bucuram numai noi. Talentele sunt inzestrari de energie divina, spre scopurile ei anumite, energie pe care lumea nu o cunoaste. Aceasta da indrazneala mucenicilor, rabdare pustnicilor, darul cunostintei, curajul adevarului, nebunia pentru Hristos, interpretarea vietii in perspectiva luminii divine."