Explicatii pentru ceea ce nu poate fi explicat
Fantomele fac parte dintre cele mai singulare si enigmatice fenomene din domeniul parapsihologiei. Obiecte care zboara, aruncate de puteri nevazute, tablouri ce cad singure de pe pereti, ciocanituri in pereti, sunete de pasi ai unor fiinte invizibile, aparitii de siluete omenesti aburoase, miresme si adieri venite de nicaieri. Cea mai frecventa explicatie a fenomenului, data de numerosii sai cercetatori, este ca avem de-a face cu o forma de psihochinezie, o influenta directa asupra lumii fizice, mai precis, niste incordari psihice care cauta un ventil de manifestare. Daca este sa-i credem pe cercetatorii germani, "Emitatorii de stari fantomatice" sunt, cel mai frecvent, tineri aflati la varsta pubertatii, ale caror conflicte interioare incearca sa se manifeste in exterior.
Lumile se intrepatrund
Dar cele mai seducatoare explicatii vin din zona fizicii cuantice. Fizica moderna a dematerializat materia. Pentru fizicieni, atomii nu sunt decat niste vartejuri de energie. Astfel, lumea vizibila si cea invizibila nu mai au nici o frontiera definita, ele se intrepatrund. Ceea ce numim "de dincolo" nu este decat o lume aflata dincolo de perceptiile noastre, dar nu dincolo de realitate. O alta teorie de data recenta afirma ca fenomene electrice neobisnuite pot declansa halucinatii, aparitii, viziuni si experiente psihice spontane. Se vorbeste chiar si despre o asa-numita "memorie a lucrurilor", care declanseaza viziuni cu fantome.
Plinius si fantoma inlantuita
La antici, existenta fantomelor era legata nemijlocit de cultul mortilor. In Atena, la sfarsitul lunii februarie, grecii se ocupau in mod deosebit de rudele lor decedate, crezand ca fantomele lor se intorceau din Hades, pentru a se amesteca in viata locuitorilor orasului. Timp de trei zile consecutiv (numite sarbatorile anthestiriei, de la numele muntelui Anthesterion) se tineau mese publice, la care mortii isi aveau locul rezervat si le erau servite felurile cele mai alese.
Dar nu toate fantomele poarta lanturi si nici nu corespund imaginii populare a spectrului imbracat intr-un val alb. Unele aparitii, mai ales cele care se produc chiar in momentul decesului unei persoane, par absolut reale si tangibile. Cel decedat arata la fel ca in timpul vietii, fara sa poarte vreun val sau sa aiba aspectul unui nor sau al unei ectoplasme. Dar trebuie semnalata o constanta: de cele mai multe ori, fantoma incearca sa transmita un mesaj, apare pentru a oferi o informatie care sa-i ajute pe cei vii in viata cotidiana sau intr-un moment de suferinta, in urma disparitiei celui decedat.
Doua feluri de aparitii
Cercetatorii fenomenului disting doua feluri de fantome: unele legate de locuri, altele de persoane. Cele din urma dureaza doar cateva saptamani. Aparitiile se produc brusc si dispar la fel de neasteptat. Ele inceteaza atunci cand este indepartata persoana-medium care le creeaza. Cel mai adesea, la baza aparitiei unei fantome se afla o disturbare interioara, de natura psihica. Cand situatia conflictuala este indepartata, ea nu mai imbraca manifestari fantomatice, motiv pentru care, in ultima vreme, "creatorii de fantome" sunt tratati psihiatric sau cu ajutorul hipnozei. Cu fantomele legate de locuri, lucrurile sunt mai complicate. Adesea, ele sunt observate, in acelasi loc, de generatii intregi. In afara de zgomote, se vorbeste si despre aparitia unor spectre, siluete omenesti de consistenta aburoasa. Celebra in sensul acesta este "Grey Lady", fantoma britanica numita si "Doamna in Alb". In ce priveste locurile bantuite, de cele mai multe ori este vorba despre un castel, o casa veche sau o camera mai izolata de restul casei. De aceea se spune ca este vorba despre o "emanatie" provenind din acele locuri. Celebrul Conan Doyle, care a fost foarte interesat de acest fel de manifestari, a spus ca ar putea fi vorba despre niste "forme gandite", ce ramaneau legate de acele locuri. El a reunit multe astfel de intamplari in cartea sa "The Edge of the Unknown", dar nu a putut explica de ce acele manifestari se reinnoiau la ore precise. Ele pareau sa asculte de o intentie foarte bine definita, de un gand inteligent.
Fantomele au, in general, un aspect omenesc. De obicei poarta hainele pe care le aveau in timpul vietii. Uneori sunt transparente, vaporoase, ca inconjurate de un halou. Alteori, aspectul lor il evoca asa de bine pe cel decedat, incat s-ar putea crede ca el apartine in continuare acestei lumi. Uneori, intra pe o usa, traverseaza camera si ies pe o alta usa, prin care dispar la fel de silentios cum au aparut. Alteori, fantomele se materializeaza in mod neclar si dispar tot la fel, trecand prin pereti sau prin usile inchise. Ba merg pe jos, ca in timpul vietii, ba plutesc prin aer, picioarele lor fiind invizibile, ca si cum nu ar putea sa materializeze acea parte a corpului lor.
Venirea unei fantome este precedata de multe ori de o vaga senzatie de rau printre observatori, de sentimentul unei prezente. Uneori, aparitia este insotita de un curent de aer rece, un suflu inghetat, care ii ingrozeste pe cei ce asista la fenomen. Aceasta senzatie de frig pare sa acrediteze ipoteza conform careia aparitia ar avea nevoie de energie pentru a se manifesta si, folosind energia ambientala, temperatura ar scadea pe loc. In general, fantomele par indiferente la prezenta celor care le observa. In unele cazuri, ele nu sunt vazute decat de unii privilegiati, dar se intampla sa fie vazute in mod repetat, in acelasi loc, de oameni care nu stiau absolut nimic despre existenta lor.
Nalucile din Anglia
Marea Britanie este o adevarata patrie pentru fantome. Aproape ca fiecare sat are locul sau bantuit. Castele, case luxoase, dar si locuinte modeste, locuri aflate in plin camp, la malul lacurilor sau la incrucisarile de drumuri, toate rivalizeaza in ceea ce priveste aparitiile fantomelor. Cele mai multe dintre acestea sunt vechi de secole, dar, mai recent, bantuie uzine si constructii moderne. Oricum ar fi, celebra "Societate de cercetare psihica" din Londra este o adevarata mina de aur in ceea ce priveste informatiile despre aparitiile din Anglia.
Fara teama de a gresi, titlul de cel mai bantuit loc din Anglia i se poate decerna celebrului Turn din Londra. Acolo au avut loc cele mai ingrozitoare executii, timp de secole, acest loc lugubru atragand in fiecare an foarte multi vizitatori. Cea mai veche aparitie a unei fantome intre zidurile sale dateaza din anul 1241: fantoma lui Thomas Beckett, arhidiacon de Canterbury, asasinat la ordinul regelui Henric al II-lea, a fost vazuta de catre un preot. Spectrele oamenilor executati in turn se manifesta, de asemeni, de secole. Anne Boleyn, cea de-a doua sotie a lui Henric al VIII-lea, este, si ea, o fantoma populara. De multe ori au fost vazute si fantomele altor sotii ale lui Henric al VIII-lea, Catherine Howard, decapitata in 1542, si lady Jane Grey, decapitata in 1554.
Castelul Glamis, care apartine familiei regale britanice, este locul unde s-a nascut regina mama Elisabeta, si una din fiicele sale, printesa Margaret. El pastreaza de secole intregi sinistra reputatie de a fi gazduit intre zidurile sale uciderea regelui Duncan de catre Macbeth, personajul din drama lui Shakespeare. Glamis are si el fantomele sale: o doamna imbracata in alb, care se plimba pe culoare, o alta care se uita pe o fereastra ingradita cu bare, un baietel negru, asezat pe o banca de piatra, si un spectru inspaimantator, cu barba, care l-a impresionat pe Walter Scott cand a vizitat castelul. In zona mai pot fi vazute fantomele a patru cavaleri calare. Walter Scott i-a vazut si pe ei. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, ei au aparut in fata unui soldat scotian, de la antiaeriana. Crezand ca este vorba despre niste parasutisti inamici, el i-a urmarit si i-a vazut disparand in apele negre ale unui lac din apropiere.
Si castelele regale din Sandrigham, Balmoral si chiar Windsor au fantomele lor, descrise de multe ori, de diversi martori. Inca din secolul al XVII-lea, palatul Saint-James este bantuit de fantoma ducesei de Mazarine, una dintre amantele regelui Carol al II-lea al Angliei. Ea apare de fiecare data, pentru a prezice moartea apropiata a celui care o vede. In noiembrie 1971, revista "Paris Match" releva faptul ca ducele de Bedford trebuise sa isi mute televizorul dintr-o camera in alta, din cauza unei fantome prea galagioase, din castelul sau din Woburn Abbey.
Dar si in anii nostri, in Anglia, foarte multe case au reputatia nefasta de a fi bantuite. Astfel, in iulie 1995, in Birmingham era de vanzare o casa foarte frumoasa, complet renovata, la un pret de nimic. Locatarul precedent, domnul Pell, fost parasutist in armata, parasise casa, fiind gonit de catre fantome. Mai apoi, si alti locatari au trebuit sa fuga, la scurt timp dupa ce se mutasera, viata lor fiind perturbata de soapte stranii, de o atmosfera foarte apasatoare si de aparitii succesive, mai ales aceea a unui caine alb.
Dar nu toate fantomele sunt rele. In 1953, domnisoara Muriel Ward a dat un anunt in ziare pentru a vinde prezbiteriul pe care il parasea, pentru ca voia sa traiasca la Londra, aproape de prietenii sai. Anuntul preciza, totusi, ca acest prezbiteriu din secolul al XV-lea, aflat in stare foarte buna, dispunea "de mai multe fantome prietenoase". Intrebata in legatura cu acest subiect, domnisoara Ward a recunoscut ca se afla in relatii foarte bune cu acele fantome, care ii tineau companie. Era un calugar, o doamna in varsta, care aparea in fiecare an de Craciun, si un grup de tineri, imbracati cu totii in costume din secolul al XVII-lea, care apareau, de fiecare data, stand intr-o caruta, pe data de 15 septembrie.
Printesele plutitoare
In Europa, mai multe familii princiare atesta prezenta unei "doamne in alb", care apare de multe ori, pentru a-i preveni de un eveniment exceptional, uneori dramatic, alteori fericit. La Burboni, moartea unui print era anuntata de o doamna imbracata in alb, care bantuia, cu o zi inainte, in jurul palatului. Malherbes, avocatul regelui Ludovic al XVI-lea, a povestit ca, inainte de a fi condamnat, regele il intrebase daca o vazuse.
Hohenzollernii, care au domnit in Prusia mai multe secole, erau preveniti de o drama ce urma sa se produca in familie, sau de un deces, tot de o misterioasa femeie in alb. In 1879, un soldat din garda a vazut-o si a fugit inspaimantat. Mai tarziu, a fost acuzat de dezertare. Se pare ca ea a aparut si in fata kaizerului Wilhelm al II-lea, inainte de declaratia primului razboi mondial, avertizandu-l ca se va termina prost pentru Germania.
Si Habsburgii, care au fost loviti de multe dolii, au avut doamna lor in alb. Ea le-a bantuit resedintele din Austria, dar s-a manifestat pentru prima data in Spania, in fata imparatului Carol Quintul. Si inainte de moartea sa a fost vazuta o femeie imbracata cu o rochie lunga, alba. In timp ce imparateasa Maria Louise isi veghea mama muribunda, impreuna cu sora sa mai mica, Leopoldina, aceasta a intrebat-o, la un moment dat, cine era doamna in alb, care tocmai aparuse. "Este doamna alba care a venit sa ma caute", a spus muribunda, care la scurt timp dupa aceea si-a dat ultima suflare.
Teatrele bantuite
Faimosul teatru din Drury Lane, Londra, este, la randul lui, bantuit de mai multe fantome. Unele dintre ele sunt ale unor actori decedati: Charles Keene, celebru in secolul al XIX-lea, Charles Maclin, ucigasul unui alt artist din trupa, in urma unei dispute, Joe Grimaldi, comic si cantaret faimos. De asemeni, a fost vazuta fantoma lui Carol al II-lea al Angliei, in 1948. Or, in secolul al XVII-lea, monarhul venea deseori sa asiste la spectacole.
Dar cel mai interesant dintre aceste personaje a fost un om in gri, tanar si foarte frumos, imbracat ca in secolul al XVIII-lea, purtand o peruca si un tricorn, cizme de cavaler si o sabie la centura. Mantaua lui lunga i-a adus numele de "omul cu mantaua gri". De obicei, el aparea in timpul zilei, traversand in liniste scena si disparand printr-un perete. Era vazut si in timpul repetitiilor unor piese ce se dovedeau, mai apoi, a fi mari succese, si de aceea aparitia sa era considerata de bun augur. Multi l-au vazut fara a-si da seama ca este o fantoma, luandu-l drept un actor costumat. In 1848, niste zidari care lucrau la teatru au descoperit intr-o camera zidita scheletul unui om care mai avea pe el niste zdrente. Un pumnal din secolul al XVIII-lea era infipt in coastele sale. Acela era exact locul in care disparea "omul cu mantaua gri". Niciodata nu s-a putut descoperi cine era acel om si nici motivul crimei.
Mai multe actrite povestesc ca au fost luate de mana de o fiinta invizibila si apoi duse spre scena, in momentul primelor repetitii. Uneori, ele au primit o bataie amicala pe spate, in semn de incurajare. Cantareata Doreen Duke a spus ca a fost ghidata de doua maini puse pe umeri, in cursul repetitiilor la o piesa. In plus, a primit de mai multe ori acea bataie amicala pe spate, desi autorul a ramas intotdeauna invizibil. In timp ce se machia in cabina sa, actorul Stanley Lupino a vazut reflectandu-se in oglinda fantoma comediantului Dan Leno, mort in 1904.
Un alt loc public, biblioteca din York, poseda o alta fantoma. Ea a fost vazuta in luna februarie a anului 1954, in sala de lectura. Mergea de fiecare data catre acelasi raft si lua o carte pe care o lasa sa cada pe jos, fara sa o deschida niciodata. Directorul bibliotecii, M.G.F. Willmot, si-a dat demisia pe motiv de "prezenta a unei fantome".
In noiembrie 2006, ziarul "Sunday Dispatch" relata prezenta unei fantome in metroul din Londra, in statia Covent Garden. Ea a fost vazuta pentru prima data de catre un controlor, Jack Hayden, care a crezut ca este vorba despre un om fara bilet. Peste cateva zile, l-a zarit din nou si a putut sa-l descrie cu precizie. Purta un costum gri, foarte demodat, si niste manusi albe, caraghioase. Cum omul il privea insistent, Hayden l-a intrebat daca dorea o informatie. In clipa aceea, fantoma a disparut brusc. Peste patru zile, un alt angajat, Victor Locker, l-a vazut din nou. Afland de toate acestea, conducerea l-a angajat pe Eric Davey, un reputat specialist in domeniul paranormal, sa intreprinda o ancheta. Acesta a organizat imediat o sedinta de spiritism la locul unde aparuse fantoma. Ea s-a materializat din nou si a comunicat primele trei litere ale numelui sau: "Ter". Atunci, unul dintre angajati si-a amintit ca un actor, pe nume William Terris, fusese asasinat, in apropiere de statie. S-au gasit fotografii ale actorului si, cand ele au fost aratate lui Hayden si Locker, acestia au recunoscut imediat fantoma cu costumul gri.
SUPLIMENT DE ANCHETA
Fetele din Belmez
In vara anului 1971, in casa unui taran din mica localitate spaniola Belmez, au aparut cateva fete omenesti pe podeaua bucatariei. Imaginile se modificau, dispareau, apoi reapareau. Convins ca la mijloc e diavolul, preotul din sat a facut o slujba de exorcizare a casei, dar imaginile au reaparut. Martorii oculari au declarat ca acestea se formau de la sine. Culmea evenimentelor a fost atinsa cand primarul localitatii, in prezenta a sute de oameni, a hotarat ca o fata de om imprimata in podea sa fie taiata si pusa sub sticla. S-a presupus ca persoana care "focusa" fantomele din podea era stapana casei. Fenomenul a durat trei ani.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
