- In primul rand, inainte sa ne lasam furati de iluzia ca "miracolul chinez" poate rezolva problemele Romaniei, sa ne gandim ca nu poti construi un parteneriat decat cu cei cu care ai in comun valori, principii, cultura si istorie. Aderarea noastra la UE se bazeaza pe o astfel de comunitate de civilizatie, ce nu poate fi anulata de dificultatile actuale ale economiei europene. Drepturile omului, libertatile civice, libertatea presei, dar si regulile economiei de piata sau statul de drept - toate acestea sunt privite altfel in Europa decat in China, chiar daca aceasta diferenta tinde sa fie subestimata in prezent. Acum cativa ani insa opinia publica romaneasca era uimita, daca nu chiar scandalizata, de soarta unor chinezoaice aduse sa lucreze intr-o fabrica de confectii din Moldova si tinute sub paza, in regim de lagar de munca. Din presa straina aflam ca investitorii chinezi in Africa au fost confruntati cu revolte ale muncitorilor care se considerau prost tratati sau chiar expusi unor riscuri inacceptabile in minele de uraniu. Revoltele au fost se pare stinse fara menajamente. Pe de alta parte, relatiile economice cu partenerii chinezi nu sunt guvernate de aceleasi legi si reguli ca relatiile cu partenerii europeni sau americani, ci depind de decizii politice, ceea ce introduce arbitrariul si imprevizibilul, cu toate riscurile lor.
In al doilea rand, China nu este un binefacator dezinteresat, ci isi urmareste intotdeauna propriul interes, aspiratiile sale, marturisite de altfel, fiind de dominatie cel putin regionala. Romania este interesanta pentru ea, doar daca serveste acestor aspiratii, fie si indirect. Realist vorbind, Romania nici nu este, nici nu poate fi un partener privilegiat al Chinei, tara care a cumparat, practic, datoria publica a SUA si a catorva tari din UE. In turneul sau european recent, premierul chinez a vizitat Franta, Germania si Ungaria - nu insa si Romania. Premierul roman este cel care s-a dus la Beijing in cautare de ajutor - sau, sa zicem, de parteneriate. Pana nu vom cunoaste detaliile contractelor ce vor fi incheiate - daca vor fi incheiate - nu putem sti daca sunt avantajoase pentru noi. Cert este ca, spre deosebire de partenerii din UE, China are acum bani si poate investi in proiecte de anvergura. In paranteza fie spus, atunci cand europenii si americanii investeau in Europa Centrala si de Est, Romania rata toate sansele in numele stupidei lozinci iliesciene "nu ne vindem tara" - care a dus la distrugerea ei in interesul unor grupari semi-mafiote. Iar esecul tuturor proiectelor de anvergura, fie autostrazi, fie proiecte energetice, s-a datorat tot acestor grupari si reprezentantilor lor politici.
In sfarsit, daca pe occidentali i-am ratat si acum suntem cu totii loviti de criza, este probabil mai bine sa realizam proiecte energetice sau autostrazi impreuna cu chinezii, decat sa le lasam de izbeliste in dulcele stil national. In plus, romanii ar putea vedea cu ochii lor ce inseamna sa muncesti, caci acest lucru chinezii stiu sa-l faca mai bine decat toata UE la un loc.
2. Stirile legate de o posibila alianta PDL-PNL (fara Crin Antonescu) si desemnarea lui Dinu Patriciu in functia de premier, sunt tot mai prezente in mass-media. Ce ar rezolva o asemenea reasezare politica pentru Romania? Un om de afaceri ar fi un bun premier in perioada de criza?
- Faptul ca scenariul numirii lui Dinu Patriciu in functia de premier ajunge sa fie luat in serios da masura capacitatii de manipulare a acestuia si a superficialitatii presei romanesti. Nimeni nu se intreaba daca sursele care vehiculeaza acest scenariu sunt credibile - si nu sunt, pentru ca au mai raspandit scenarii fanteziste. Totodata, nimeni nu pare sa observe ca Traian Basescu nu a dat nici un semnal in aceasta directie, iar faptul ca un analist" sau altul, din cei care stau cu mana intinsa la moguli, ne asigura ca scenariul este validat de Cotroceni, nu inseamna ca acest lucru este adevarat. Mai mult, ar trebui sa ne intrebam de ce ar numi Traian Basescu prim-ministru un om de afaceri cu dosare de mare coruptie si de ce l-ar fi iertat pe cel care a pus in circulatie, in plina campanie prezidentiala, filmuletul trucat cu presupusa lovire a unui copil. Peste tot in UE sau in SUA, marii oameni de afaceri sunt consultati de guvernanti, dar decizia politica nu le apartine, pentru ca ei nu au mandat din partea electoratului. Pe cine ar reprezenta Dinu Patriciu? O factiune din PNL, despre care nici nu stim daca exista? Gruparile obscure care l-au ajutat sa obtina Rompetrol printr-un proces controversat si cu sechele sumbre, cum ar fi creanta libiana? Sau poate pe prietenul sau Calin Popescu Tariceanu, care i-a incredintat resursele din platoul Marii Negre, inca inainte sa le fi castigat la Haga?
Cinic si realist totodata, Dinu Patriciu a afirmat la un moment dat ca nu va avea niciodata mai multe voturi decat va reusi sa cumpere. Se pare ca a aplicat acest rationament si in relatia cu presa, calculand ca nu va avea niciodata mai multe articole favorabile, decat va reusi sa cumpere. El este singurul care beneficiaza de pe urma lansarii ideii ca ar putea fi numit premier: dintr-o data, cota sa de piata urca si lumea uita de dosarele care treneaza prin instante. Probabil ca Dinu Patriciu vrea sa se razbune pe Crin Antonescu, fostul favorit care a trecut in solda lui Dan Voiculescu. Lansand ipoteza numirii sale ca premier, Dinu Patriciu incearca sa-si saboteze fostul protejat, prezentandu-se in fata liberalilor ca o alternativa care le poate oferi si perspectiva participarii imediate la guvernare, dupa care sunt ahtiati. Crin Antonescu este pus in dificultate, imaginea sa fiind din ce in ce mai sifonata. Liderul PNL vorbeste de excluderea omului de afaceri din partid, dar nu indrazneste s-o puna in aplicare, poate pentru ca partidul nu l-ar sustine. In privinta lui Traian Basescu, domnul Patriciu joaca la cacealma, mizand pe oferta irezistibila a refacerii aliantei PDL-PNL. Nu stim daca seful statului mai crede in aceasta refacere, dar este posibil ca problemele interne din PNL si incoltirea lui Crin Antonescu sa-l amuze copios.