El stie ca poate fi acuzat ca-si depaseste rolul si se amesteca in treburile interne care nu il privesc. Dar tot el prinde o foarte buna ocazie pentru a distila cateva lectii de democratie, semn ca si marele nostru aliat s-a cam saturat de inertia generala a clasei politice romanesti, foarte refractara la reforme. De ce nu vin americanii sa investeasca mai mult in Romania? Fiindca un investitor american risca, realmente, puscaria in tara sa, daca se dovedeste ca a dat mita ca sa castige un contract avantajos. In vreme ce responsabilul roman care cere insistent bacsisul de cele mai multe ori scapa basma curata, pentru ca legile si procedurile judiciare de aici sunt confuze, iar judecatorii si procurorii nu prea dau nimanui socoteala daca masluiesc sentinte. Deci, cantitatea de risc este disproportionala, ca sa nu mai vorbim de faptul ca sunt incalcate grosolan principiile liberei concurente. Cam acelasi lucru ne spun si institutiile europene de la Bruxelles: faceti o adevarata reforma in justitie, daca vreti sa va aliniati la standardele comunitare. Altfel spus, degeaba ati intrat in atatea structuri internationale si aveti locul vostru respectat in comunitatea natiunilor, daca sistemul vostru judiciar e plin de metehne din alte vremuri, sau este oglinda unei conceptii latifundiare absolut neoccidentala. Observatia e valabila si pentru proiectul nostru de a intra in spatiul Schengen. Nu trebuie sa o dam cotita, principala problema ramane coruptibilitatea vamesilor nostri, probabil ca prea putin speriati, chiar si de ultimele raiduri ale mascatilor, care i-au trimis dupa gratii pe unii. La fel si cu restul proiectelor de reforma, cele care starnesc si nu prea, in ultima vreme, reactiile pe care le-am astepta. Oare trebuie sa intervina ambasadorul american, pentru a sublinia ca, daca este vointa, se poate elabora o lege care sa confiste averile ilicite, imediat ce exista probe suficiente ale abuzului, chiar daca luarea unei sentinte tergiverseaza? Italia o are de cateva decenii bune si, in virtutea ei, mafiotii isi vad confiscate averile, chiar inainte de terminarea proceselor. Iar lupta impotriva mafiei a inregistrat succese rasunatoare tocmai prin aceste confiscari. De ce nu da dovada de o necesara "retinere" Curtea Constitutionala a Romaniei ca sa permita Parlamentului modificarea Constitutiei si realizarea unor reforme absolut necesare? Situatia o semnaleaza acelasi ambasador, subliniind pozitia de abuz pe care se situeaza acesti judecatori, obstructionand de la bun inceput posibilitatea de a se gasi o solutie. Adevarul este ca toate recentele proiecte de reforma, de la reforma teritoriala, reforma CSM-ului, la reforma Constitutiei, pana la reforma Parlamentului, au fost parazitate de polemici politicianiste. Reformele sunt absolut necesare, pentru ca Romania trebuie sa adopte efectiv modelele generale europene nu doar pentru ca vrea sa absoarba fonduri de dezvoltare, ci pur si simplu fiindca va trebui sa functioneze la standardele comunitatii europene daca isi doreste un viitor. Dar reformele nu sunt simplu de realizat. In Franta, de exemplu, reforma teritoriala e dezbatuta de doi ani, iar punerea ei in practica se etaleaza pana prin 2016, pe mai multe etape, si chiar cu impotrivire din partea unor administratii locale ce urmeaza sa fie absorbite in structuri mai mari. In Romania reforma a fost lansata destul de precipitat, fara o necesara dezbatere prealabila, una practica, nu o dezbatere la repezeala, viciata de interesele partidelor sau ale baronilor locali. Las' ca nici mesajul prezidential care propunea brusc, in avalansa, atatea reforme, nu era totdeauna clar. Arta de a reforma e dificila, dar poate fi invatata. Atunci cand presedintele se risipeste in toate subiectele de actualitate interna sau externa, inmultindu-si aparitiile pe ecran cu orice ocazie, nu mai exista mesaj prioritar, si se pierde impactul pe care ar trebui sa-l aiba asemenea proiecte curajoase. Dar actualul presedinte, intrucat nu mai este conditionat de o miza electorala, are toate atuurile sa impinga reformele, cu conditia sa fie sprijinit de propria sa majoritate. Cea mai grea va fi reforma administrativ-teritoriala, a carei adevarata natura este deja deviata de nationalismul contraproductiv al catorva lideri minoritari. Autonomia secuilor este o falsa problema locala, chiar daca putem intelege o anumita neliniste identitara. In fond, cine crede in Uniunea Europeana trebuie sa accepte criteriul regionalizarii pe unitati teritoriale mai vaste, cele care absorb mai bine strategia de dezvoltare durabila a Uniunii Europene, in competitia globala. Identitatea nationala, particularismele culturale, tropismele comunitare nu sunt amenintate de aceste macrostructuri organizatorice. Ba dimpotriva, tocmai asa vor putea fi protejate culturile si traditiile specifice in momentul in care Europa va trebui sa infrunte alte probe derivate din acest capricios proces al globalizarii. Altfel spus, va trebui sa fim cu adevarat europeni, ramanand, totusi, romani, basci, secui, catalani, friulani, macedoneni sau ruteni, locuind fara frontiere, doar intre frontierele atat de diversei noastre civilizatii europene.
Arta de a reforma
Faptul ca ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti profita de un interviu care i se solicita de ziua nationala a tarii sale, pentru a denunta - din nou - coruptia, politicianismul sau abuzul de putere de care dau dovada unele institutii romanesti este o situatie bizara, din mai multe puncte de vedere.
El stie ca poate fi acuzat ca-si depaseste rolul si se amesteca in treburile interne care nu il privesc. Dar tot el prinde o foarte buna ocazie pentru a distila cateva lectii de democratie, semn ca si marele nostru aliat s-a cam saturat de inertia generala a clasei politice romanesti, foarte refractara la reforme. De ce nu vin americanii sa investeasca mai mult in Romania? Fiindca un investitor american risca, realmente, puscaria in tara sa, daca se dovedeste ca a dat mita ca sa castige un contract avantajos. In vreme ce responsabilul roman care cere insistent bacsisul de cele mai multe ori scapa basma curata, pentru ca legile si procedurile judiciare de aici sunt confuze, iar judecatorii si procurorii nu prea dau nimanui socoteala daca masluiesc sentinte. Deci, cantitatea de risc este disproportionala, ca sa nu mai vorbim de faptul ca sunt incalcate grosolan principiile liberei concurente. Cam acelasi lucru ne spun si institutiile europene de la Bruxelles: faceti o adevarata reforma in justitie, daca vreti sa va aliniati la standardele comunitare. Altfel spus, degeaba ati intrat in atatea structuri internationale si aveti locul vostru respectat in comunitatea natiunilor, daca sistemul vostru judiciar e plin de metehne din alte vremuri, sau este oglinda unei conceptii latifundiare absolut neoccidentala. Observatia e valabila si pentru proiectul nostru de a intra in spatiul Schengen. Nu trebuie sa o dam cotita, principala problema ramane coruptibilitatea vamesilor nostri, probabil ca prea putin speriati, chiar si de ultimele raiduri ale mascatilor, care i-au trimis dupa gratii pe unii. La fel si cu restul proiectelor de reforma, cele care starnesc si nu prea, in ultima vreme, reactiile pe care le-am astepta. Oare trebuie sa intervina ambasadorul american, pentru a sublinia ca, daca este vointa, se poate elabora o lege care sa confiste averile ilicite, imediat ce exista probe suficiente ale abuzului, chiar daca luarea unei sentinte tergiverseaza? Italia o are de cateva decenii bune si, in virtutea ei, mafiotii isi vad confiscate averile, chiar inainte de terminarea proceselor. Iar lupta impotriva mafiei a inregistrat succese rasunatoare tocmai prin aceste confiscari. De ce nu da dovada de o necesara "retinere" Curtea Constitutionala a Romaniei ca sa permita Parlamentului modificarea Constitutiei si realizarea unor reforme absolut necesare? Situatia o semnaleaza acelasi ambasador, subliniind pozitia de abuz pe care se situeaza acesti judecatori, obstructionand de la bun inceput posibilitatea de a se gasi o solutie. Adevarul este ca toate recentele proiecte de reforma, de la reforma teritoriala, reforma CSM-ului, la reforma Constitutiei, pana la reforma Parlamentului, au fost parazitate de polemici politicianiste. Reformele sunt absolut necesare, pentru ca Romania trebuie sa adopte efectiv modelele generale europene nu doar pentru ca vrea sa absoarba fonduri de dezvoltare, ci pur si simplu fiindca va trebui sa functioneze la standardele comunitatii europene daca isi doreste un viitor. Dar reformele nu sunt simplu de realizat. In Franta, de exemplu, reforma teritoriala e dezbatuta de doi ani, iar punerea ei in practica se etaleaza pana prin 2016, pe mai multe etape, si chiar cu impotrivire din partea unor administratii locale ce urmeaza sa fie absorbite in structuri mai mari. In Romania reforma a fost lansata destul de precipitat, fara o necesara dezbatere prealabila, una practica, nu o dezbatere la repezeala, viciata de interesele partidelor sau ale baronilor locali. Las' ca nici mesajul prezidential care propunea brusc, in avalansa, atatea reforme, nu era totdeauna clar. Arta de a reforma e dificila, dar poate fi invatata. Atunci cand presedintele se risipeste in toate subiectele de actualitate interna sau externa, inmultindu-si aparitiile pe ecran cu orice ocazie, nu mai exista mesaj prioritar, si se pierde impactul pe care ar trebui sa-l aiba asemenea proiecte curajoase. Dar actualul presedinte, intrucat nu mai este conditionat de o miza electorala, are toate atuurile sa impinga reformele, cu conditia sa fie sprijinit de propria sa majoritate. Cea mai grea va fi reforma administrativ-teritoriala, a carei adevarata natura este deja deviata de nationalismul contraproductiv al catorva lideri minoritari. Autonomia secuilor este o falsa problema locala, chiar daca putem intelege o anumita neliniste identitara. In fond, cine crede in Uniunea Europeana trebuie sa accepte criteriul regionalizarii pe unitati teritoriale mai vaste, cele care absorb mai bine strategia de dezvoltare durabila a Uniunii Europene, in competitia globala. Identitatea nationala, particularismele culturale, tropismele comunitare nu sunt amenintate de aceste macrostructuri organizatorice. Ba dimpotriva, tocmai asa vor putea fi protejate culturile si traditiile specifice in momentul in care Europa va trebui sa infrunte alte probe derivate din acest capricios proces al globalizarii. Altfel spus, va trebui sa fim cu adevarat europeni, ramanand, totusi, romani, basci, secui, catalani, friulani, macedoneni sau ruteni, locuind fara frontiere, doar intre frontierele atat de diversei noastre civilizatii europene.
El stie ca poate fi acuzat ca-si depaseste rolul si se amesteca in treburile interne care nu il privesc. Dar tot el prinde o foarte buna ocazie pentru a distila cateva lectii de democratie, semn ca si marele nostru aliat s-a cam saturat de inertia generala a clasei politice romanesti, foarte refractara la reforme. De ce nu vin americanii sa investeasca mai mult in Romania? Fiindca un investitor american risca, realmente, puscaria in tara sa, daca se dovedeste ca a dat mita ca sa castige un contract avantajos. In vreme ce responsabilul roman care cere insistent bacsisul de cele mai multe ori scapa basma curata, pentru ca legile si procedurile judiciare de aici sunt confuze, iar judecatorii si procurorii nu prea dau nimanui socoteala daca masluiesc sentinte. Deci, cantitatea de risc este disproportionala, ca sa nu mai vorbim de faptul ca sunt incalcate grosolan principiile liberei concurente. Cam acelasi lucru ne spun si institutiile europene de la Bruxelles: faceti o adevarata reforma in justitie, daca vreti sa va aliniati la standardele comunitare. Altfel spus, degeaba ati intrat in atatea structuri internationale si aveti locul vostru respectat in comunitatea natiunilor, daca sistemul vostru judiciar e plin de metehne din alte vremuri, sau este oglinda unei conceptii latifundiare absolut neoccidentala. Observatia e valabila si pentru proiectul nostru de a intra in spatiul Schengen. Nu trebuie sa o dam cotita, principala problema ramane coruptibilitatea vamesilor nostri, probabil ca prea putin speriati, chiar si de ultimele raiduri ale mascatilor, care i-au trimis dupa gratii pe unii. La fel si cu restul proiectelor de reforma, cele care starnesc si nu prea, in ultima vreme, reactiile pe care le-am astepta. Oare trebuie sa intervina ambasadorul american, pentru a sublinia ca, daca este vointa, se poate elabora o lege care sa confiste averile ilicite, imediat ce exista probe suficiente ale abuzului, chiar daca luarea unei sentinte tergiverseaza? Italia o are de cateva decenii bune si, in virtutea ei, mafiotii isi vad confiscate averile, chiar inainte de terminarea proceselor. Iar lupta impotriva mafiei a inregistrat succese rasunatoare tocmai prin aceste confiscari. De ce nu da dovada de o necesara "retinere" Curtea Constitutionala a Romaniei ca sa permita Parlamentului modificarea Constitutiei si realizarea unor reforme absolut necesare? Situatia o semnaleaza acelasi ambasador, subliniind pozitia de abuz pe care se situeaza acesti judecatori, obstructionand de la bun inceput posibilitatea de a se gasi o solutie. Adevarul este ca toate recentele proiecte de reforma, de la reforma teritoriala, reforma CSM-ului, la reforma Constitutiei, pana la reforma Parlamentului, au fost parazitate de polemici politicianiste. Reformele sunt absolut necesare, pentru ca Romania trebuie sa adopte efectiv modelele generale europene nu doar pentru ca vrea sa absoarba fonduri de dezvoltare, ci pur si simplu fiindca va trebui sa functioneze la standardele comunitatii europene daca isi doreste un viitor. Dar reformele nu sunt simplu de realizat. In Franta, de exemplu, reforma teritoriala e dezbatuta de doi ani, iar punerea ei in practica se etaleaza pana prin 2016, pe mai multe etape, si chiar cu impotrivire din partea unor administratii locale ce urmeaza sa fie absorbite in structuri mai mari. In Romania reforma a fost lansata destul de precipitat, fara o necesara dezbatere prealabila, una practica, nu o dezbatere la repezeala, viciata de interesele partidelor sau ale baronilor locali. Las' ca nici mesajul prezidential care propunea brusc, in avalansa, atatea reforme, nu era totdeauna clar. Arta de a reforma e dificila, dar poate fi invatata. Atunci cand presedintele se risipeste in toate subiectele de actualitate interna sau externa, inmultindu-si aparitiile pe ecran cu orice ocazie, nu mai exista mesaj prioritar, si se pierde impactul pe care ar trebui sa-l aiba asemenea proiecte curajoase. Dar actualul presedinte, intrucat nu mai este conditionat de o miza electorala, are toate atuurile sa impinga reformele, cu conditia sa fie sprijinit de propria sa majoritate. Cea mai grea va fi reforma administrativ-teritoriala, a carei adevarata natura este deja deviata de nationalismul contraproductiv al catorva lideri minoritari. Autonomia secuilor este o falsa problema locala, chiar daca putem intelege o anumita neliniste identitara. In fond, cine crede in Uniunea Europeana trebuie sa accepte criteriul regionalizarii pe unitati teritoriale mai vaste, cele care absorb mai bine strategia de dezvoltare durabila a Uniunii Europene, in competitia globala. Identitatea nationala, particularismele culturale, tropismele comunitare nu sunt amenintate de aceste macrostructuri organizatorice. Ba dimpotriva, tocmai asa vor putea fi protejate culturile si traditiile specifice in momentul in care Europa va trebui sa infrunte alte probe derivate din acest capricios proces al globalizarii. Altfel spus, va trebui sa fim cu adevarat europeni, ramanand, totusi, romani, basci, secui, catalani, friulani, macedoneni sau ruteni, locuind fara frontiere, doar intre frontierele atat de diversei noastre civilizatii europene.
Alte articole din acest numar
- Adevaruri fara manusi
- Au prostit poporul cu televizorul
- Analiza politica a lunii IUNIE - Tia Serbanescu
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
