Cand a infiintat Muzeul Satului Romanesc, in 1936, marele sociolog DIMITRIE GUSTI nu si-a imaginat ca, in mai putin de trei sferturi de secol, satul traditional, asa cum l-a studiat el, isi va gasi sfarsitul.
Desi eternitatea s-a nascut ea insasi la sat, si-a incheiat socotelile cu taranul roman mult prea devreme, ajuns peste noapte in cartea de istorie. In acest context dramatic, cand exista riscul pierderii unei fatete importante a identitatii nationale, prezenta acestui muzeu este o binefacere peste timp, adusa poporului roman. Nu-mi pot inchipui Bucurestiul, Romania, fara acest asezamant. Dupa 75 de ani, ne dam seama ca Gusti n-a creat doar un simplu muzeu; a creat o lume. Beneficiind de o viziune monografica asupra universului rural, el a adus din sate esenta creatiei taranesti, magia identitatii sale spectaculoase. Satul romanesc traditional a disparut. I-a luat locul, intr-o masura amenintatoare, asa numita "dezvoltare rurala", satul in colturi si culori tipatoare, aglomerarile de case fara nume, fara personalitate, fara... viata. Cu atat mai necesar apare muzeul din Herastrau! Noua, celor nostalgici, ne panseaza rani si ne invie sirul amintirilor. Celor mai tineri le cultiva gustul artistic, respectul pentru traditie, mandria pentru un trecut care vorbeste de la sine.
Satul cu privighetoriIn perioada 17-22 mai, responsabilii muzeului au organizat un remember pentru ceea ce a insemnat Scoala Sociologica de la Bucuresti si marele ei intemeietor, Dimitrie Gusti. Artisti, rapsozi, mesteri olari si lemnari, cojocari, patiseri, sculptori in lut, dansatori si solisti din principalele regiuni folclorice ale tarii s-au intrecut pe scenele amplasate in principalele rascruci ale asezamantului...
Un cobzar, Ion Creteanu ("Ionul cobzei", cum l-a numit Felicia Filip), imbracat in ipingea rosie de Romanati, incanta cu lira lui trecatorii, mai ales pe cei straini, cinstind evenimentul cu melodii scoase din lazile de zestre ale Campiei Romane: "Ioana nenii", "S
oare, soare, de esti bun", "Canta cucu in poiana"...
Sofia Vicoveanca, Aneta Stan, Nicolae Furdui Iancu si altii cantareti populari de elita imbogatesc concertele, transformand "satul de la marginea orasului" intr-un "spatiu al privighetorilor", cum anunta un ghid. Daca manifestarile legate de frumoasa sarbatoare au inceput in prezenta altetelor regale, printesa Margareta si Radu Duda, tot o manifestare regala a insemnat si ultimul episod din seria de concerte: jazz cu Harry Tavitian. Adevarata forta a naturii, de sub degetele maestrului razbat sonoritati exotice extrem-orientale, dar si "dulceturi amare", din portofoliul unui geniu ca Anton Pann: dansurile romanesti, prelucrate cu o tusa moderna fara egal. Ascultatorii sunt in delir. Vibratiile muzicale, de o densitate coplesitoare, par a culca la pamant fanul necosit de pe alei. Pentru mai bine de un ceas, timpul pare suspendat. Vrajitorul cu nume armenesc cinsteste in felul lui mostenirea lui Gusti. Si este rasplatit cu indelungi ovatii.
Satul Nou in Satul VechiUn eveniment mult asteptat este deschiderea portilor celei mai noi parti a Muzeului Satului - "Satul Nou in Satul Vechi", in zona de sud.
In prezenta principesei Margareta, a printului Radu si a unor membri ai familiei marelui medic acad. Nicolae Cajal, este inaugurata Aleea Minoritatilor, purtand numele celui disparut. Practic, zona va fi dedicata culturii si civilizatiei minoritatilor nationale din Romania, fiind un omagiu de tip european, adus de romani compatriotilor de alte etnii. O seama de formatii folclorice au fost invitate sa deschida stagiunea minoritatilor. Iata cateva dintre ele: Ansamblul Buzavirag (Albastrita) al Centrului Cultural Reduta - Brasov (coordonator - Csiky Iosif); Ansamblul Hora, al Comunitatii Evreilor din Bucuresti; Grupul de dans al Forumului Democrat German din Sibiu; Grupul folcloric Zorea, al Uniunii Ucrainenilor din Romania; Grupul folcloric Reabinusca, al rusilor lipoveni din Jurilovca; Ansamblul Asteria, al Uniunii Elenilor din Romania; Duetul Sonte, al Asociatiei Macedonenilor din Romania etc. Unei bogatii uriase a folclorului romanesc i se adauga, iata, o mare bogatie folclorica a etniilor care convietuiesc pe pamant romanesc, iar acest lucru va fi pus in evidenta, pe o baza permanenta, si la Muzeul National al Satului. Insusi Dimitrie Gusti ar fi incantat sa vada transformarile ce au loc la muzeul sau de suflet, a carui suprafata a crescut de la 4,5 hectare, in 1936, la 8,5 hectare in 1948, si la 12 hectare in prezent, dupa ce Primaria Capitalei a donat 3,5 hectare, dupa 1990.
"Un tezaur uman viu"La 75 de ani, patrimoniul Muzeului Satului este mai bogat ca oricand, in ciuda caselor distruse de focul de acum cativa ani. Satul-sinteza ramane pentru totdeauna teoria marelui Gusti, cel ce, pentru prima data in Europa de Rasarit, a stabilit o legatura permanenta intre "cunoastere" si "actiune", in cadrul comunitatilor rurale. Principiile organizarii in spatiul expozitional au ramas neschimbate: autenticitatea (originalitatea) si succesiunea exponatelor (este respectata succesiunea regiunilor istorice ale Romaniei, in asa fel ca vizita in muzeu debuteaza cu constructii specifice zonelor de nord ale Transilvaniei si se termina cu gospodarii traditionale din nordul Moldovei, deci un tur complet al tarii, dand posibilitate vizitatorului sa compare arhitectura traditionala romaneasca, atat in privinta realizarii estetice, cat si a tehnicilor si materialelor de constructie utilizate).
Cele sase zile aniversare au atras la Bucuresti mii de turisti romani si straini. Dincolo de patrimoniul cunoscut, cuprins in expozitiile permanente, muzeul creat in urma cu trei sferturi de veac se dovedeste, in sine, un "tezaur uman viu" - concept pus in circulatie de UNESCO. Cu atat mai mare este mirarea vizitatorilor de pe toate meridianele, cand afla ca o astfel de bijuterie a geniului uman nu face inca parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. De unde se vede ca, nici la ceas aniversar, nu gasim, oricat am cauta in calimarile cu bunavointa, un cuvant de lauda pe adresa Ministerului Culturii de azi si de ieri, care de cativa ani n-a mai completat "Lista Tentativa", rezervata Romaniei.
Fotografii de Corneliu Stancescu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
