Este impresionant cate constiinte ati putut sensibiliza pentru apararea Tarii de Piatra!
Am batut cu pasul eu si elevii mei, in tabere sau expeditii, zona Muntilor Apuseni, si marturisesc ca mereu mi-e dor de Tara Motilor. Ma cheama si, cu invataceii mei, pornim iar la drum. Ce zona! Ce frumuseti! Cu adevarat iesite din zambetul lui Dumnezeu, cum ar spune Geo Bogza... Ma tulbura cand vad imagini cu Ariesul facand prapad, revoltat de muntii de rumegus de pe malurile sale; ma tulbura cand nepriceputi ai puterii locale nu inteleg sa pastreze Mocanita, care duce pe turist la Campeni... Mai mult, insa, ma tulbura incercarea unora de a-i prosti pe bietii moti, promitandu-le raiul pe pamant. Noroc ca nu sunt singuri: e "Formula AS", avangarda acestei indreptatite si indarjite opozitii; suntem noi, cei care iubim acest spatiu romanesc.
Doresc ca acest taram de basm sa-l stiu acolo: i-a incantat pe elevii mei, pe fiica mea; doresc sa-i duc si pe viitorii elevi si pe nepoti. Ele sunt locuri ale sufletului nostru, acum si in vecii vecilor...
Doritorilor de aur prin folosirea cianurilor le-as aplica pedeapsa: sa copieze paginile lui Geo Bogza, despre universul pe care vor ei sa-l transforme in iad si, daca nu se vor intelepti, sa le strigam, precum Sadoveanu celor care doreau instaurarea urii, arzandu-i cartile in piata: "Fiara paroasa si necuvantatoare, intra la loc in vizuina din care ai iesit".
Sunt sigur ca un cor urias, intonand "Rosia Montana nu moare!", va fi auzit si va impresiona Comunitatea Europeana.
Cu cele mai alese sentimente,
prof. St. N. OLTENIESCU