Leacuri din flori

Farmacia primaverii

Anul acesta, anotimpul ne incearca rabdarea. Soarele bland al primaverii dispare brusc de pe cer, acoperit de nori incarcati de ploi reci si lapovita. Abia izbucniti, primii muguri tremura, saracii, de frig. Iata de ce imi rade inima de bucurie cand vad in iarba de-abia dezghetata si pe crengile copacilor primele flori de primavara firave, dar minunat de frumoase. In timp ce sufletul se topeste de placerea scufundarii in privelistea plina de culori si miresme, mintea incepe sa clasifice florile dupa puterea lor de a fi transformate in leacuri de sanatate. Si cum ele nu sunt putine, ma grabesc sa vi le prezint.

Balsam din flori

Mod de preparare: Reteta lui nu este limitata la un singur soi de plante si nici la cantitati dramuite farmaceutic. Conditia principala este sa folosim numai florile, cat mai repede dupa culegerea lor, fara codita si partile verzi. Prepararea balsamului incepe atunci cand in natura apar primele flori si se termina in luna noiembrie. Aveti nevoie de un borcan de sticla cu filet si, pentru inceput, de 2-3 litri de alcool dublu rafinat. Cand apar primele flori, puneti-le intr-un borcan de 1500 g si adaugati peste ele 500 ml de alcool. Rand pe rand, umpleti recipientul cu flori de leac, pe care le culegeti din gradina casei sau din natura, sau pe care le puteti cumpara de la piata. Florile se curata atent de impuritati, insecte, li se rup coditele. Introduceti in borcan cate un paharel mic (de vin) dintr-o singura floare, deoarece in timpul anului trebuie sa adunati nu mai putin de 120 de feluri de flori. Cand florile nu mai sunt acoperite de alcool, mai turnati 500 de ml. Pana la sfarsitul anului, veti mai adauga cat va trebui.Daca organizati o excursie in natura, luati borcanul si completati-l cu flori, imediat ce le culegeti. Folositi doar florile cunoscute. Daca borcanul se umple, mutati plantele in altul mai mare sau impartiti-le in 2 borcane. Toamna, puteti sa mai adaugati si fructe, castane, paducel, maces, radacini bine spalate de odolean si brusture, cateva cuisoare. Balsamul nu se strecoara, se pastreaza la intuneric, bine inchis. Ce obtinem? Un super-bitter! Specialistii in fitoterapie ne sfatuiesc sa folosim numai plantele ce ne inconjoara, din flora autohtona, ce au vibratii similare cu corpul nostru, cu care interfereaza benefic. Unul din cele mai mari avantaje al balsamului este cantitatea mare de polen natural, care intra, odata cu florile, in compozitia lui. Specialistii afirma ca, daca il pastram in stare pura, activitatea biologica a polenului scade, astfel incat la 6 luni se reduce la jumatate, iar la un an dispare. In cazul balsamului, alcoolul contribuie la conservarea calitatilor miraculoase ale polenului.
Mod de utilizare: Intern, se foloseste in cantitati mici, deoarece este un produs foarte concentrat. Dozele se aleg in functie de varsta si greutate corporala, de la 8-12, pana la 18-25 picaturi diluate in 75-150 ml de apa. Ca orice tratament cu un produs nou e bine sa luati primele 3 zile cate 3 picaturi o data pe zi, apoi cate 3 picaturi, de 2 ori pe zi, urmate in urmatoarele 3 zile de 3-5 picaturi de 3 ori pe zi. Treptat, se mareste doza pana la limita maxima. Extern, putem sa tamponam rani, zgarieturi, cosuri, eczeme, furuncule, sa aplicam tampoane cu balsam pe locurile afectate de psoriazis, lichen versicolor. Pentru cei cu pielea sensibila propun o metoda mai blanda. Preparati un ceai concentrat din plante folosite pentru afectiuni dermatologice (trei-frati-patati, volbura - dupa parerea mea, una din cele mai eficiente, dar, atentie, si toxice). In 25 ml ceai, adaugati 30 picaturi de balsam si aplicati pe locul afectat. Un tampon imbibat cu balsam se pune si pe dintele cariat, in caz de dureri, iar fruntea se freaca deasupra sprancenelor, in caz de migrena. Pentru diminuarea durerilor in articulatiile bolnave, frecati-le cu o lingura de balsam. Daca masajul nu este permis, cum e cazul in hernia de disc, atunci se aplica pe coloana un prosopel inmuiat in balsam.
Cu ce flori incepem in luna aprilie? Cu florile ce au o viata foarte scurta, foarte sensibile la bataile vantului, frig si ploaie: florile pomilor fructiferi. Ele fac casa buna cu florile de padure si ne ajuta sa rezolvam, macar partial, unele probleme medicale.
Florile de cais si zarzar (in unele zone ale tarii, timpul lor a trecut) poarta rochite colorate in alb-roz, ce te fac sa te opresti in loc ca sa admiri explozia neasteptata. Copacul este cunoscut de mii de ani prin calitatile terapeutice ale mugurilor si florilor in tratarea afectiunilor cardiace, digestive, avitaminozei, epuizarii nervoase si fizice la adulti. Copiilor li se recomanda atunci cand se depisteaza anemia, avitaminoza, pentru favorizarea cresterii si intarirea imunitatii. Vreau sa amintesc de o metoda batraneasca, cand copiilor mici (de pana la un an) li se dadea ceai din crengute cu boboci de flori de cais, pentru prevenirea si tratarea inceputului de hernie ombilicala si inghinala. Pentru copii, florile pot fi conservate in miere de albine, in loc de alcool.
Visinul s-a imbracat, si el, in podoabe de mireasa. Grabiti-va sa culegeti macar un pumn de flori, pentru balsamul nostru minunat, ca sa-i oferiti o aroma deosebita, dar si calitatile sale diuretice (pentru cei cu edem cardiac), de intarire a imunitatii, in caz de raceala cu tuse si febra. Florile le sunt indicate si persoanelor cu hemoragii, ori cu indice de coagulare a sangelui scazut. Femeile la menopauza sau cu fibrom uterin pot folosi ceai verde, in care se adauga flori de visin, impreuna cu varfurile crengutelor. Neaparat sa le puneti in balsam, daca aveti probleme cu insomnia, gastrita, constipatia, pietrele la rinichi, icterul, avitaminoza. In florile ce parasesc repede crengutele subtiri se gaseste o adevarata comoara de microelemente. Puse in balsam, il imbogatesc cu fier, cupru, magneziu si potasiu.
Prun. Poporul nostru foloseste de sute de ani florile si crengutele de prun, pentru vindecarea diferitelor afectiuni. Lastarii tineri, florile, mugurii si frunzele prunului au proprietati antivirale, de aceea se folosesc in cazuri de infectii, raceala, hepatita. Florile au o actiune dozata asupra peristaltismului intestinal, a furunculozei si dermatozelor cu eruptii. In homeopatie, la inceputul secolului XX, florile se administrau persoanelor ce sufereau de nevralgie. Un ceai preparat din amestec de flori de prun cu frunze de porumbar (maracine) se recomanda in mod deosebit persoanelor sedentare. Decoctul din flori si lastari tineri este un remediu bun pentru femeile ce sufera de leucoree sau procese inflamatorii. Se fac spalaturi vaginale zilnic, inainte de culcare. (Pentru spalaturi, intr-un litru de apa calda se adauga si 4 linguri de balsam, iar in timpul zilei, se bea de doua ori, intre mese, cate un pahar de apa cu 2 linguri otet kombucha si o lingura de balsam din flori.)
Din florile si crengutele de prun, batranii preparau un ceai pentru erizipel: 2 lingurite de crengi tocate si o lingura de flori uscate se oparesc cu un pahar de apa clocotita, se tin 15 minute in baie de aburi, apoi se infuzeaza o ora in termos. Un prosopel de in sau de bumbac se imbiba cu lichidul obtinut (e si mai eficient daca se amesteca si cu 2 linguri de balsam) si se aplica pe locul bolnav, pentru 20-30 minute, de 3 ori pe zi.
Mar. Pentru persoanele cu imunitate scazuta, stari gripale si viroze dese, se prepara ceai din flori de mar, dar si in combinatie cu flori de par. Se toarna 300 ml de apa clocotita peste 2 lingurite de flori pline varf, se tine pe un foc slab 2-3 minute si se infuzeaza 25 de minute. Ceaiul se bea de 2-3 ori pe zi, caldut, cate 100-150 ml, cu 30 minute inainte de masa. (Persoanele cu pietre la rinichi, dar si cei ce lucreaza in conditii de poluare maxima pot mari doza de flori de mar puse in balsam.)
Par. In scop terapeutic se folosesc mai ales perii-padureti. Acizii organici continuti de flori creeaza in tractul gastro-intestinal un mediu nefavorabil pentru bacteriile patogene, ce provoaca nu numai dereglari intestinale, dar si procese inflamatorii la nivel de rinichi, vezica biliara si urinara. Prezenta potasiului este benefica pentru bolnavii cu probleme cardiace. Daca aveti posibilitatea sa adunati mai multe flori, preparati ceaiul si pentru bolnavii de tuberculoza sau atunci cand va chinuie tusea seaca, astmul, dispneea. In 500 ml de apa ce fierbe pe foc, se pune un pahar de flori de par. Se lasa pe flacara un minut, apoi se acopera cu capac si se infuzeaza 25 de minute. Se bea in timpul zilei, impartit in 4 reprize, cu 30 de minute inainte de masa.
In borcanul cu medicamentul-minune, vom pune pe parcursul anului si alte inflorescente: flori de cires, dud, vita de vie, nuca, leurda, zambile, ciubotica cucului, podbal, muguri de conifere, flori de tei, liliac, condurasi. Neaparat trebuie puse flori de castan, de salcam si de salcie, ultimele cu efect contra reumatismului.
Chiar si florile de camera: cactusi, pasiflora, muscate isi gasesc un loc in balsam. Daca nu cunoasteti bine plantele, cereti sfatul specialistilor sau intrati pe internet si verificati daca planta nu este toxica (precum rostopasca sau oleandrul, de exemplu).

Un apel ecologic

Cand sunt brutale si excesive, interventiile noastre in lumea plantelor pot produce dezastre. Lantul ecologic este atat de sensibil! Afectarea unei singure verigi nimiceste deseori multe specii din flora si fauna. Disparitia florilor de primavara, care devin o sursa de comert fara restrictii, un adevarat "florocid", mai ales in preajma sarbatorilor, duce la disparitia insectelor ce se hranesc cu nectarul lor. Urmatorul pas este disparitia pasarilor ce tin sub control numarul daunatorilor care se hranesc cu frunzele copacilor. In final, suferim si noi, daca se micsoreaza numarul plantelor ce produc oxigen. De aceea, e bine nu numai sa rupem, sa culegem, sa folosim, dar si sa ajutam natura. Daca gasiti un loc cu multe flori, luati cateva radacini si mutati-le acolo unde ecosistemul este mai sarac. Duceti semintele florilor salbatice in mai multe locuri.
Multe flori puteti sa le plantati gospodareste, in jurul blocului, sau in ladite de plastic, pe balcon. La anul, va fi mult mai usor sa va umpleti borcanul cu un curcubeu de petale.